Pentru cine nu știe, între profesorii care dau concurs pentru Titularizare, majoritatea îl repetă, și nu pentru că nu au avut note peste 7 ci pentru că procedura de mobilizare a personalului nu a fost adaptată stării de fapt.
Dincolo de această deja nedreptate de a supune acești veșnic suplinitori cu note peste 7 la un examen inutil (care nu e singurul), urmează abuzul birocratic: an de an, aceiași profesori depun fizic niște dosare, cu puține modificări, retușabile prin adăugare, la inspectorate, aceleași documente care oricum există deja în sistem.
În 2020, în ciuda pandemiei, aceleași dosare încă s-au depus personal, se stă la coadă de dimineață până după-amiază și mai absurd ca oricând, profesorul trebuie să aducă nu mai puțin de patru documente legate de aceeași temă:
- declarație pe proprie răspundere că nu a săvârșit abateri…de orice fel;
- cazier;
- adeverință de integritate… morală, acestea două, ambele de la poliție;
- adeverință de la școală pe ultimii trei ani cum că nu a fost sancționat disciplinar.
De notat că până în acest an școlar, nu se cereau decât cazierul și declarația pe proprie răspundere. S-au adăugat alte două hârtii.
Și acum, surpriza: aceiași profesori care tot dau Titularizare de mulți ani, și tot schimbă școlile, și au cel puțin 2 școli, unii câte 6, alții câte 4 (și am optat intenționat pentru scrierea în cifre a numărului școlilor) vă rugăm să apreciați: cam de la câte școli va trebui să ceară nu doar situația laborală (numitul Revisal, pe trei ani) ci și acele adeverințe că profesorul nu a fost sancționat disciplinar?!
Nu doar că nu s-au redus hârtiile de făcut, din învățământ, ci chiar au fost în mod umilitor înmulțite.
Oare politicienii care au intrat prima dată într-o funcție în ultimii trei ani, au avut de pus la vreun dosar, așa cum îi obligă pe profesori?
Cine este coordonatorul metodologiei acestui aberant concurs, valabil doar pentru cei care intră pentru prima dată în sistemul de învățământ?
Ce fel de eficiență se așteaptă de la niște profesori care nu își primesc statutul legal conform notei, supuși an de an discriminării, unui același examen care nu devine o rutină ci un stres, pentru persoane care nu mai au 20 de ani deja?
Cum să intre profesori cu vocație aici când dinamica evoluției profesionale este menținută sub nivelul formării?
Cine gândește oare în acest sistem conform unor standarde de respect și atenție pentru cei care sunt responsabili de educarea și formarea unor generații viitoare?
În care profesie, vă rog, prezumția de vinovăție este înaintea acuzării efective?
Oare ce profesor cu antecedente, verificabil în sistemul digital, ar mai putea opta pentru examen în învățământ?
Ce sens au toate aceste adeverințe care sunt formale pentru un procent de 99,9% din mulțimea profesorilor?
Cui folosește o asemenea verificare – de patru ori?!- că nu ai făcut nimic reprobabil?
De ce e nevoie de documente scrise, de copii după documente, în fiecare an, pentru a verifica ceea ce există deja în arhivă, fie ea on line sau fizică?
____
Profesorul anonim este un proiect Edupedu.ro destinat cadrelor didactice. Aici profesorii, învățătorii, educatorii pot scrie despre lucrurile care nu funcționează în învățământ, sub protecția anonimatului. Adresa noastră este redactie@edupedu.ro.
Foto: © Grungemaster | Dreamstime.com
Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi, în contextul pandemiei Covid-19, oferă gratuit imagini stock prin care site-ul Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil.