Adrian Câciu, ministrul Finanțelor, spune că impactul bugetar al creșterilor de salarii aprobate de Guvern în ultima lună e de 4 miliarde de lei. Asta înseamnă că Guvernul Ciucă a angajat cheltuieli duble față de cele pentru salariile din Învățământ, iar pe „surse” susține că nu mai are bani să dea celor din școli

Adrian Câciu / Foto: Gov.ro

Discurs dublu la Guvern, în declarațiile oficiale și cele pe surse, referitoare la disponibilitatea resurselor pentru cererile angajaților din Învățământ. Adrian Câciu, ministrul Finanțelor, a declarat la briefingul de presă de după ședința de joi a Executivului, că impactul tuturor creșterilor salariale din ultima lună este de 4 miliarde de lei.

„La acest moment, efortul pe care statul român îl face, total, pe toate elementele de ajustare – nu doar educația – se ridică la 4 miliarde de lei până la finalul anului”, a spus Câciu.

Câciu a mai spus că economia României nu este într-o stare ”extraordinar de bună” și a amintit că România e în procedură de deficit excesiv.

Reamintim că impactul bugetar pe Ordonanța 53/2023, cea care a magorat cu 1.000 de lei brut salariile cadrelor didactice și auxiliare și cu 400 de lei brut pe cele ale personalului nedidactic din Învățământ a fost de 2,1 miliarde de lei pe următoatele 6 luni.

Asta arată că celelalte majorări valorează tot circa 2 miliarde de lei, astfel că în final dublează impactul bugetar, așa cum spune ministrul Câciu. Astfle de majorări au fost fie aprobate de Parlament, fie cele promise de miniștrii de Interne, de la Sănătate, de la Transporturi și alții.

Conform unor surse guvernamentale citate de Economenia.ro, „nu avem de unde să dăm mai mult la educație”.

Au existat mai multe voci din Educație, care au atras atenția că protestele, aparent spontane, apărute în celelalte domenii, după declanșarea grevei generale în Educație, ar fi de fapt orchestrate politic.

Serban Iosifescu, expert în educație și fost președinte al ARACIP, arăta într-un mesaj publicat pe 30 mai că „Protestele legate de salarizare, declanșate după ce a început greva profesorilor reprezintă, în opinia mea, o trădare a sindicalismului, în general, sau o manipulare din partea liderilor respectivi care, știm, au propriile susțineri politice (v. și punctul 2). În alte părți, când o categorie protestează, celelalte o susțin sau tac – de exemplu, când NHS (în UK) sau IG Metall (în Germania) au cerut salarii mai mari. Mai multe categorii cerând salarii mai mari reprezintă scuza perfectă pentru Guvern să refuze toate revendicările: ”nu avem să dăm la toți, deci nu dăm la nimeni, să nu nedreptățim pe nimeni”.”

Articol în curs de actualizare

Exit mobile version