S-a ajuns și aici, felicitări, Biblioteca Națională a României, sediul central din București (BNaR), felicitări, Ministerul Culturii! „Allchimia” — Festivalul Internațional de Spiritualitate, Terapii Alternative si (sic!) Produse Bio, găzduit de Biblioteca Națională a României!
Din program, conform website-ului oficial al evenimentului, www.Allchimia . ro (link, în primul comentariu): „Metode de vindecare și Terapii alternative: Reconnective Healing (…) Astrologie, Numerologie, Divinație, Terapii Bach, Bowen, Constelații, (!) etc.”, „Obiecte pentru spiritualitate și dezvoltare personală (talismane, amulete, îmbrăcăminte, dispozitive, aparate): Elemente care sprijină căutarea spirituală și credințele personale.”, „În centrul Bucureștiului, la Biblioteca Națională a României, la parter, într-o locație spațioasă și accesibilă cele 2 ediți (!) au loc între 9-10 Mai (!)2026 respectiv 16-17 Mai (!) 2026. Evenimente extraordinare pentru corp, suflet și minte – Festivalul Allchimia!”… Deci și mostre de analfabetism cras cu numele Bibliotecii Naționale aproape la fiecare paragraf… Într-o țară civilizată, cu respect pentru limba națională și educație, acesta era subiect de dezbatere publică și de demisii de onoare, nu se ajungea până la stagiul de demiteri…
Scriu aici de multă vreme cum, după ani întregi petrecuți în studiu la Biblioteca Națională a României, sediul central din București (BNaR), și Biblioteca Centrală Universitară (BCU) din București, am constatat cum, gradual, managementul lor a tras bibliotecile spre zonele sulfuroase ale celui mai toxic suveranism prin promovarea ignoranței și a respingerii științei, o îndobitocire sistematic organizată a societății. Când scriam asta, lumea spunea că exagerez eu și că vin cu aere intelectualiste, când, de fapt, erau constatări ale unui simplu cititor care privește și în jur.
Biblioteca Națională a României, sediul central din București, mai face un pas zilele acestea spre acest hău în care este aruncată societatea românească. O face după eforturi susținute de limitare a accesului la un spațiu al cunoașterii și la fondul de carte pentru zone ale societății cu resurse limitate, cum sunt tinerii și studenții, care ar trebui încurajați de stat prin toate mijloacele să petreacă timp în spațiile bibliotecilor. BNaR a introdus abonamente cu plată pentru accesul în sălile de studiu, cândva, în pandemia de COVID-19, profitând de contextul tulbure de atunci, iar, din acest an, tarifele au fost majorate nejustificat de mult, 300 de lei/an, și au eliminat cu totul abonamentul de o zi, foarte util pentru cititorii aflați în trecere, eventual, străini, cercetători sau cadre didactice, ca mine, care studiez intens în bibliotecile orașelor din lume când mă aflu în mobilități de predare sau în timpul rămas liber pe lângă conferințele sau alte activități academice la care sunt invitat să particip. Nu vorbesc despre cum arată spațiile de lucru ale BNaR, sediul central din București, toaletele și geamurile cu pânze de păianjen necurățate, efectiv, de 14 ani, de la inaugurarea clădirii. Găsiți multe dintre observațiile mele de-a lungul timpului în postări făcute aici cu hashtagul #BNaR.
Biblioteca Centrală Universitară (BCU) din București vine și ea cu propriile strategii de îndobitocire sistematică a societății. Din acest an, a redus și mai mult programul de lucru săptămânal după ce deja o lună din vară este complet închisă și o altă lună și jumătate, tot vara, are program redus, desigur, este fix în perioada când studenții au restanțe, mulți alții învață pentru examene de rezidențiat și barou (întâmplător, desigur, viitori medici și magistrați!), iar cadrele didactice și de cercetare au, în sfârșit, timp să facă cercetare și să-și actualizeze cursurile și lecțiile. Biblioteca Universitară, doar cu numele, este închisă, desigur! În plus, tot la BCU din București, de anul acesta, studenții străini trebuie să plătească pentru a studia în spațiile sale, doar cei români neaoș au acces gratuit… Curat suveranism! Găsiți multe dintre observațiile mele de-a lungul timpului și despre degradarea acestei biblioteci în postări făcute aici cu hashtagul #BCU.
Între timp, în lumea nesuveranistă (chiar dacă, în mod firesc, mândră de sine), acum două săptămâni, am lucrat nopți întregi în Biblioteca Municipală a Antalyei din Kepez, Turcia, care este deschisă nonstop, 24/7, doar lunea, de la 00.00 la 12.00, este închisă pentru curățenie. Am avut acces liber și gratuit, și nici nu a trebuit să dovedesc că sunt cadru didactic pentru asta, puteam fi un simplu turist. Acces gratuit am găsit în toate bibliotecile naționale și universitare de pe 5 continente în care am studiat de-a lungul anilor, de la Paris, Roma și Madrid, la New York, Montréal, Tokio și Buenos Aires, dar și în bibliotecile din orașe mai mici în care am lucrat, precum Asunción (Paraguay), Wrocław (Polonia), Christchurch (Noua Zeelandă), și chiar la Chișinău (Republica Moldova). Niciunde nu costă să ai acces la bibliotecă, nici măcar plasticul permisului de acces pentru care bibliotecile autohtone cer bani separat! În multe biblioteci din lume nici nu ai nevoie de permis, intri liber și lucrezi de acolo, am găsit asta în the New York Public Library — “Stephen A. Schwarzman” Building, în la Grande Bibliothèque de la Bibliothèque et Archives nationales du Québec (BAnQ) din Montréal și în Biblioteca Națională a Greciei, sediul din clădirea „Stavros Niarchos” Foundation Cultural Center din Kallithea, Zona Urbană a Atenei.
Nu cred că mai sunt urme de îndoială, dacă ar fi doar incompetența managerială a conducerii celor două biblioteci, cineva de la Ministerul Culturii și de la Ministerul Educației și Cercetării ar observa și ar face ceva. N-o văd și n-o fac de ani întregi. Sunt complici, dacă nu chiar artizanii acestui proces sistematic de îndobitocire a societății românești, și așa îi vor aminti urmașii lor și memoria colectivă, de partea imundă a istoriei și o rușine pentru neamul lor.
Notă: Comentariul de față reprezintă strict punctul meu de vedere personal și nu implică în niciun fel instituția universitară pe care o reprezint în mai multe calități.
___
Bogdan OPREA este Directorul Departamentului de Jurnalism de la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării a Universității din București. Doctor în Științe ale Comunicării (2021), Oprea este lector universitar și profesează în domeniul academic din 2007, ca jurnalist din 1998 și ca specialist în comunicare publică din 2012. Este dublu licențiat, în Jurnalism (2006) și Filosofie-Jurnalism (2006), și are un master în Campanii de Comunicare în Publicitate și Relații Publice (2010). Teza sa de doctorat, care a tratat subiectul dezinformării și manipulării online în rețelele de socializare în campaniile pentru alegerile prezidențiale din România, a fost acordată cu distincția „Excelent / Summa cum laude” și a fost laureată cu Premiul „Cea mai bună teză de doctorat în domeniul «Științe Sociale»” în cadrul Premiilor Senatului Universității din București 2021 (Sursa și detalii).