Numele Elenei Ceaușescu persistă pe lucrări și volume de cercetare încă disponibile pe platformele unor mari edituri academice internaționale, fapt pentru care un grup de cercetători au lansat un apel ca aceste edituri să retragă textele semnate de aceasta sau să-i șteargă numele de pe cele unde apare drept co-autor, scrie, miercuri, The Guardian. Publicația britanică trece în revistă manevrele prin care fostul regim comunist din România a reușit să obțină publicarea unor lucrări sub semnătura Elenei Ceaușescu, deși aceasta nu avea niciun fel de calificare. Și atrage atenția că moștenirea ei se simte în continuare în viața politică și științifică, făcând trimitere la cazul Florin Roman, forțat recent să demisioneze din funcția de ministru al Cercetării, după neregulile din CV-ul său.
The Guardian scrie că mai mulți cercetători români au transmis, pe 10 decembrie, o scrisoare către gigantul Elsevier, prin care solicită retragerea titlurilor ce poartă semnătura acesteia. “Calitatea ei de autor a acestor lucrări nu este doar frauduloasă, ci o ofensă față de protestatarii anticomuniști care au fost uciși în Revoluția română și față de fiecare om de știință român care a muncit onest (…) Considerăm că este esențială această corectare a registrului științific”, se arată în cererea citată de publicația britanică.
Potrivit sursei citate, solicitări similare au fost transmise și altor edituri academice – Wiley și Taylor & Francis, unde continuă să fie disponibile lucrările semnate de Elena Ceaușescu.
- Dintre autorii solicitărilor sunt menționați Chris Isloi, cercetător în domeniul psihologiei și neuroștiinței stabilit la Londra; Andrei Dumbravă de la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași; profesorul Mircea Teodorescu de la Universitatea Politehnica din București.
Semnatarii apelului cer și retragerea tuturor titlurilor acordate Elenei Ceaușescu, inclusiv din partea Societății Regale de Chimie din Marea Britanie și a Polytechnic of Central London (acum University of Westminster). Ei semnalează că statutul de doctor nu i-a fost retras niciodată în România, deși se știe că nu ea a scris teza de doctorat.
Parcursul Elenei Ceaușescu, între studiile la seral și “renumele mondial” obținut prin intervenții în străinătate
The Guardian trece în revistă modul în care, cu sprijinul oferit de regimul comunist și cu participarea unor actori internaționali, lucrările pretins a fi fost scrise de soția fostului dictator comunist au ajuns să fie publicate în mari jurnale internaționale de cercetare.
Lavinia Betea, biografă a Elenei Ceaușescu și profesor universitar în Arad, este citată explicând de ce avea nevoie soția fostului dictator de asemenea titluri: “Ceaușeștii nu au mai avut niciodată nevoie de bani după ce Nicolae Ceaușescu a fost numit secretar general al Partidului Comunist în 1965. (…) Toate cheltuielile lor cu mâncarea, hainele, timpul liber erau rezolvate. Dar, constituțiile țărilor comuniste stipulau că cetățenii aveau dreptul și obligația de a munci. Ca soție a celui mai puternic politician din țară, Elena Ceaușescu a dorit să se prezinte ca model, demnă de a fi alături de marele lider politic, soțul ei. Nu ar fi acceptat orice slujbă. Deoarece comunismul punea mare preț pe știință ca forță a producției industriale și pentru că, atunci când era mai tânără, însemna mare lucru să fii intelectual, munca de om de știință se potrivea cu statutul de primă tovarășă a țării”.
Cum a ajuns Elena Ceaușescu cercetător de renume mondial, conform descrierii The Guardian:
- “A studiat la seral la Institutul Politehnic din București, timp de șapte ani, iar apoi s-a angajat la ICECHIM (institutul de cercetare și dezvoltare în chimie și petrochimie). Potrivit unei cărți dedicate soților Ceaușescu, scrisă de Edward Behr, se arată că nu există vreo înregistrare a unui grad academic în chimie, înaintea doctoratului… dar în 1960 avea deja o normă întreagă de cercetător la ICECHIM, iar în 1965 era deja directorul acestuia”.
- Aceeași carte descrie cum, în 1967, când Elena Ceaușescu trebuia să-și susțină doctoratul, sesiunea s-a petrecut cu ușile închise, conform relatărilor unui cercetător care a povestit că soția dictatorului nu știa lucruri predate studenților de anul I la Chimie.
- Dar reputația științifică nu ar fi atins proporții internaționale fără sprijinul unor publicații, instituții și lideri internaționali.
- Potrivit lui Chris Isloi, “faima internațională [a Elenei Ceaușescu] a fost susținută prin obligarea chimiștilor români de a scrie lucrări, dintre care unele au fost publicate în jurnale internaționale, dar și sub forma unei cărți (…)”.
- O primă carte, bazată pe teza de doctorat asumată de Ceaușescu, a fost publicată de Pergamon Press, având un cuvânt înainte semnată de chimista britanică Dorothy Hodgkin, laureată Nobel, potrivit căreia: “Nu sunt, personal, echipată cu suficiențe cunoștințe tehnice în domeniul acestei lucrări pentru a oferi o evaluare științifică a conținutului ei. Dar și o citire rapidă te face să realizezi că domeniul cercetării acoperite de autor este vast și recent”.
- Ulterior, Pergamon – care a publicat și biografii laudative ale altor lideri est-europeni, inclusiv una dedicată lui Nicolae Ceaușescu – a fost vândută gigantului Elsevier. Acolo sunt în continuare disponibile cărțile Elenei Ceaușescu, la fel cum sunt și pe platformele Taylor&Francis și Wiley. Alte articole cu semnătura ei au apărut în Journal of Macromolecular Science și în fostul Journal of Molecular Catalysis.
- Primele acte de recunoaștere internațională au venit din Franța și SUA.
- Fostul șef al Securității, Ioan Mihai Pacepa, a povestit în cartea sa cum i s-a cerut să facă aranjamente pentru ca universități din New York și Washington să-i ofere lui Ceaușescu titluri onorifice.
- Iar istoricul britanic Dennis Deletant este citat relatând despre modul cum ambasada României la Londra făcea eforturi mari, în epoca Ceaușescu, pentru a determina instituții academice britanice să recunoască “realizările științifice” ale Elenei Ceaușescu”.
Elena Ceaușescu – prezență continuă
The Guardian scrie că, la încercările publicației de a obține reacții din partea editurilor unde au apărut lucrări semnate de Elena Ceaușescu, Wiley a precizat că ia foarte în serios acuzațiile și a inițiat o investigație. Pe de altă parte, Elsevier șI Taylor&Francis nu au răspuns solicitărilor.
Ziarul britanic își încheie articolul pe tema “omului de știință” Elena Ceaușescu printr-o trimitere la recenta demisie a ministrului Florin Roman, după neregulile din CV și acuzațiile de plagiat. Și o citează pe biografa Lavinia Betea, potrivit căreia “modelului oferit de Elena Ceaușescu” îi este asociat și “obiectivul politicienilor români de a avea titluri academice sau doctorate, obiectiv considerat drept o consecință a obsesiei Ceaușeștilor de a întrupa personalități politice și științifice”.