„Un minister lăsat fără conducere timp de aproape o lună, apoi preluat în extremis de către premier, reprezintă un semnal de alarmă. Educația pare, în aceste vremuri, un domeniu lipsit de o direcție clară, gestionat ad-hoc chiar de cei care i-au provocat criza”, apreciază Consiliul Național al Elevilor (CNE) în prima sa luare de poziție după demisia, pe 22 decembrie, a lui Daniel David din funcția de ministru al Educației.
CNE anunță într-un comunicat transmis vineri, 16 ianuarie că solicită „o audiență cu Prim-ministrul României, pentru a discuta direct despre nevoile reale ale elevilor și despre viitorul educației, din perspectiva beneficiarilor direcți ai sistemului”. Potrivit organizației reprezentative a elevilor, „educația nu poate fi amânată sau sacrificată, iar elevii au dreptul la un sistem stabil, funcțional și echitabil, construit pe decizii asumate și responsabile”.
Potrivit organizației elevilor, situația „fără precedent” vine pe fondul unei „instabilități profunde generate în sistem în ultimul an”. „Ceea ce a început ca un exercițiu contabil menit să reducă deficitul bugetar, a produs haos resimțit în fiecare clasă. Această instabilitate cronică pare că s-a propagat acum până la vârful sistemului, astfel că nu este de mirare că aproape nimeni nu mai pare dornic să preia frâiele unui minister aflat constant în ținta ‘economiilor’”, apreciază CNE.
Consiliul Elevilor, despre demisia ministruluI David și interimatul Bolojan:
- „Demisia fostului ministru a fost percepută, pentru o parte semnificativă a beneficiarilor direcți ai educației, ca o posibilă oportunitate de resetare a priorităților și de reconectare a politicilor publice cu nevoile și cerințele reale ale elevilor. Totuși, speranța că începutul unui nou an ar putea aduce o schimbare de viziune a fost însă rapid înlocuită de o stare de dezamăgire profundă, alimentată de absența unor soluții clare și asumate pentru conducerea ministerului.
- Poziția în care șeful executivului se află acum este una paradoxală: acesta preia interimar conducerea unui sector asupra căruia a avut constant poziții publice critice și în care au fost aplicate primele și cele mai ample tăieri bugetare sectoriale, în contextul combaterii deficitului bugetar. În cazul în care interimatul va fi de durată, prim-ministrul va fi, totodată, cel care va negocia și va contura bugetul educației și cercetării pentru anul 2026, într-un moment-cheie pentru stabilitatea sistemului.”
Comunicatul CNE, integral:
„La vremuri noi, nici măcar noi
Cum a ajuns funcția de ministru al educației cel mai nedorit post din România?
Consiliul Național al Elevilor constată, cu ironie amară, că la mai bine de 20 de zile de la eliberarea fotoliului de ministru al educației și cercetării, singura soluție identificată pentru asigurarea conducerii a fost preluarea interimatului de către Prim-ministrul României. Faptul că nicio persoană nu și-a asumat preluarea funcției de ministru al educației și cercetării relevă o realitate alarmantă – educația este percepută ca un portofoliu riscant, evitat din cauza presiunilor politice și a măsurilor restrictive ce urmează să fie impuse.
Această situație fără precedent vine pe fondul instabilității profunde generate în sistem în ultimul an. Măsurile drastice adoptate sub umbrela „reformei” și a „austerității” – de la tăierile bugetare masive și reducerea burselor școlare, până la comasarea școlilor, majorarea normelor didactice și eliminarea a peste 14.000 de posturi din educație – au zdruncinat din temelii școala românească. Ceea ce a început ca un exercițiu contabil menit să reducă deficitul bugetar, a produs haos resimțit în fiecare clasă. Această instabilitate cronică pare că s-a propagat acum până la vârful sistemului, astfel că nu este de mirare că aproape nimeni nu mai pare dornic să preia frâiele unui minister aflat constant în ținta „economiilor”.
În acest cadru, demisia fostului ministru a fost percepută, pentru o parte semnificativă a beneficiarilor direcți ai educației, ca o posibilă oportunitate de resetare a priorităților și de reconectare a politicilor publice cu nevoile și cerințele reale ale elevilor. Totuși, speranța că începutul unui nou an ar putea aduce o schimbare de viziune a fost însă rapid înlocuită de o stare de dezamăgire profundă, alimentată de absența unor soluții clare și asumate pentru conducerea ministerului.
Poziția în care șeful executivului se află acum este una paradoxală: acesta preia interimar conducerea unui sector asupra căruia a avut constant poziții publice critice și în care au fost aplicate primele și cele mai ample tăieri bugetare sectoriale, în contextul combaterii deficitului bugetar. În cazul în care interimatul va fi de durată, prim-ministrul va fi, totodată, cel care va negocia și va contura bugetul educației și cercetării pentru anul 2026, într-un moment-cheie pentru stabilitatea sistemului.
Un minister lăsat fără conducere timp de aproape o lună, apoi preluat în extremis de către premier, reprezintă un semnal de alarmă. Educația pare, în aceste vremuri, un domeniu lipsit de o direcție clară, gestionat ad-hoc chiar de cei care i-au provocat criza.
De-a lungul anilor, educația a fost transformată într-un instrument politic, utilizat pentru propagandă electorală sau ajustări bugetare, pierzându-și astfel scopul său fundamental. De aici decurg o serie de disfuncționalități sistemice: o școală a cărei relevanță pentru viață este constant pusă sub semnul întrebării, elevi care nu își cunosc drepturile și care sunt formați într-un climat al constrângerii și fricii, studenți care aleg să părăsească România în căutarea recunoașterii reale a muncii lor, performanță cerută fără a fi susținută de resurse suficiente și adecvate, precum și lipsurile unui sistem care ar trebui să garanteze accesul gratuit și echitabil la educație. Aceste realități nu sunt întâmplătoare, sunt rezultatul unui sistem care nu răspunde nevoilor beneficiarilor săi și care este gestionat de decidenți care nu înțeleg pe deplin necesitatea corectării inechităților existente.
Consiliul Național al Elevilor își exprimă dezamăgirea față de modul în care educația este tratată la nivelul deciziilor centrale, evidențiind lipsa unei asumări reale față de un domeniu esențial pentru societatea românească. În acest sens, solicităm o audiență cu Prim-ministrul României, pentru a discuta direct despre nevoile reale ale elevilor și despre viitorul educației, din perspectiva beneficiarilor direcți ai sistemului. Educația nu poate fi amânată sau sacrificată, iar elevii au dreptul la un sistem stabil, funcțional și echitabil, construit pe decizii asumate și responsabile.”