Educația primită în familie nu este întotdeauna benefică dezvoltării copilului. Părinții pot să fie prea fermi cu cei mici, să le interzică să se dezvolte, sau pot fi prea indulgenți, ori neglijenți cu ei. Toate greșelile pe care le fac părinții vor dezvolta probleme de comportament la copil. Mai târziu, când va ajunge adult, el va avea dificultăți în viața socială și emoțională, în relațiile cu alți oameni. Cum recunoaștem o educație familială toxică și ce putem face ca să ne corectăm, ne-a explicat psihologul Yolanda Crețescu, într-un interviu acordat Edupedu.ro.
Edupedu: Ce înseamnă un parinte toxic?
Psiholog Yolanda Crețescu: Părinții toxici sunt cei ce transformă mediul familial într-o “seră” în care cresc copii hiperprotejați, incapabili să înfrunte provocările vieții și cu o autostima extrem de scăzută. Sunt cei care uită că, așa cum plantele au nevoie de apă pentru a crește, tot astfel și copiii au nevoie de încurajare, adică de încrederea sinceră în ei, nu în potențialul lor sau în ceea ce ar putea să devină.
Părinții toxici sunt cei care ajung să transforme metodele de educație într-un lung șir de experiențe descurajante pentru copii, fie prin impunere, umilințe, agresivitate, manipulare, fie prin hiperprotectie, suprapermisivitate sau neglijență.
Și, mai ales, aceștia sunt părinții care nu și-au adaptat modelul parental la realitatea zilei de astăzi, cea democratică, bazată pe recunoașterea egalitățîi sociale dintre părinte și copil și pe respectul reciproc. Ei au rămas angrenați în modelul tradițional de educație sau sunt confuzi și ezitanți.
Acești părinți oscilează, de obicei, între două extreme pe cât de greșite, pe atât de periculoase pentru dezvoltarea psiho-emoțională a copilului: fermitate – prin impunerea voinței asupra copilului, ceea ce îi violează acestuia respectul și stimă față de propria persoană, trezindu-i sentimente de rebeliune, furie, și permisivitate – prin comportamente extrem de indulgente, care violează respectul față de ei înșiși, producând copii tiranici și anarhie în casă și la școală.
Edupedu: Cum se manifestă toxicitatea?
Psiholog Y. Crețescu: Copilul crescut sub influența unui părinte toxic va tinde să asocieze dragostea cu suferința, să cadă în relații de dependență, să trăiască cu sentimente de vinovăție, neputință, insecuritate, neîncredere în sine și să dezvolte complexe de inferioritate.
În ceea ce îi privește pe părinți, aceștia pot oscila între mai multe profile de părinți toxici, afectând astfel creșterea și sănătatea psiho-emoțională a copilului:
Controlorul sau protectorul – cel care trebuie să știe tot timpul ce se întâmplă în viață copilului, începând de la ceea ce mănâcă și orice acțiune pe care acesta o întreprinde și chiar până la verificarea mesajelor de pe telefon ori citirea jurnalului; cel care devine hiperprotectiv cu copiii și nu le lasă libertatea de exprimare (ex: nu va lăsa copilul să iasă, împreună cu prietenii, să se plimbe cu bicicleta, de frică să nu aibă vreun accident – copilul va capătă astfel un sentiment de nesiguranță și nu își va dezvoltă propria autonomie).
Exigentul – cel care are așteptări foarte mari în ceea ce privește rezultatele școlare are copilului, punând foarte multă presiune pe acesta. Drept urmare, copilul va crește cu o stimă scăzută de sine, uneori dezvoltând o dependență față de părinți, din moment ce ajunge să creadă despre sine că este o persoană incapabilă și mediocră. De asemenea, va fi adultul de mâine care dacă nu va excela în tot, se va simți respins și va consumă multă energie încercând să demonstreze contrariul.
“Arogatorul” de merite – cel care încearcă să-și trăiască visele și împlinirile prin intermediul copilului. El caută să se simtă realizat și să își satisfacă nevoia de recunoaștere prin intermediul copilului pe care îl percepe că o extensie a să.
Agresivul – cel care tinde să fie foarte dominant și se folosește de dovezi de dispreț, sarcasm și agresiune fizică pentru a obține ceea ce își dorește. Totuși, din când în când, se arată afectuos, mai ales când există posibilitatea de abandon din partea copilului. La rândul sau, copilul va învață să nu-l contrarieze, să nu se manifeste și să nu își apere interesele atunci când interacționează cu alte persoane. Este probabil că la vârstă adultă, acesta să își aleagă un partener cu probleme de agresivitate.
Manipulatorul – cel care prezintă realitatea după bunul plac. Acest tip este foarte dăunător deoarece “vinde” copilului o realitate care există doar în mintea lui, aceea care îl avantajează pe el. Obișnuiește să aibă un astfel de comportament și cu alte persoane, fiind expert în detectarea slăbiciunilor celorlalți pentru a-și atinge scopul, nu se oprește până nu obține ceea ce dorește și are o mare nevoie de control.
Distantul – cel care nu oferă afecțiune și nici nu apreciază afecțiunea primită de la copil. Copilul va crește fără să primească iubire și nici nu va oferi la maturitate, din moment ce este respins. Golul emoțional este foarte dăunător pentru copil deoarece la vârstă adultă va duce la dificultăți în relaționare și la sentimente de vinovăție atunci când se va simți fericit, din moment ce a fost făcut să creadă că nu are dreptul la fericire.
Neglijentul – cel care este lipsit de interes și implicare în creșterea copilului sau cel care alocă prea mult timp job-ului sau altor tipuri de activități, în detrimentul petrecerii timpului cu copilul. Această neglijență va conduce inevitabil la un gol emoțional, adaptabilitate deficitară, conectare și relații sociale precare, dependență de părinți la vârstă adultă și eșec repetat, cauzat de lipsa încrederii în sine.
Edupedu: Cum recunoșți că ceva din modul în care te cresc părinții nu e ok?
Psiholog Y. Crețescu: Educația autocratică, bazată pe lupta de putere, impunere, control, subordonare, pedepsire, supunere, pedepse și recompense reprezintă astăzi o metodă depășită de educație, cu efecte devastatoare atât pentru tine, cât și pentru părinte: tu – cel neînțeles și abuzat, părintele – cel disprețuit și înfrânt.
Așadar, lipsa unui climat de egalitate socială și democratică în familie, unde fiecare membru are dreptul la propria alegere și responsabilitatea consecințelor și deciziilor sale, unde sunteți toți egali și fiecare aveți un cuvânt de spus în rezolvarea problemelor de familie, unde cu toții aveți dreptul să fiți ascultați și să participați la luarea deciziilor, indică existența unei direcții greșite de educație și comportament parental.
Edupedu: Cum supraviețuieșți unei familii disfuncționale?
Psiholog Y. Crețescu: În cazul în care te identifici cu o astfel de situație, este important să ieși din cercul toxic creat în familie și să îți reevaluezi bagajul emoțional care ți-a modelat stilul vieții, adică modul în care astăzi gândești, simți și acționezi.
Tu nu ești vinovat pentru ceea ce ai trăit în copilărie și pentru mediul toxic în care ai fost crescut. Deși nu ai fost învățat să te simți apreciat, iubit și respectat pentru ceea ce eșți, poți găsi un scop prin a folosi toate abilitățile pentru a-ți schimba stilul vieții și a-ți transcede limitele prin educație și psihoterapie. Astăzi, mai important decât ceea ce ai, este ce faci cu ce ai. Ieși din cercul toxic. Rupe tiparele de gândire și comportament învățate acasă și înlocuiește-le cu alte noi. Depășește-ți sentimentele de nesiguranță, inferioritate și dezvoltă sentimente mai profunde de conectare. Redirecționează-ți energia și dorința de semnificație în domenii mai benefice din punct de vedere social.
Edupedu: Ce să facă un părinte dacă se regăsește în această categorie?
Psiholog Y. Crețescu: Copilul este oglindă ta, a părintelui. Ceea ce sădești în el, asta va rodi. Dacă mediul pe care i-l oferi acasă este unul toxic, descurajant și autocratic, bazat pe luptă sau demisionare, pe critică și pedepse, atunci în el va rodi teamă, complexul de inferioritate, vinovăția, incapacitatea de a-și exprimă curajul și iubirea într-o lume plină de necunoscut și imprevizibil.
În schimb, într-o atmosfera democratică, bazată pe înțelegere, egalitate și respect reciproc, copilul se va dezvoltă în echilibru și armonie cu sine și societatea în care trăiește. Încurajarea este unul dintre cele mai bune stimulente pentru dezvoltarea și sănătatea sa emoțională. Ține cont că 90% din educația eficientă se face prin încurajare, nu prin critică, amenințări, pedepse, bătăi!
Pentru a reuși în viață și a se dezvolta armonios, învață să-i cultivi copilului cei 4 C:
- Nevoia de a se simți CAPABIL – cam tot ce este necesar pentru a avea succes și pentru a influența ceea ce mi se întâmplă;
- Nevoia de a simți că el CONTEAZĂ – că poate contribui în moduri semnificative și este util familiei sale și celor din jur;
- Nevoia de a simți că are CURAJ – poate încerca lucruri noi, este rezilient și învață din greșelile sale fără frica de ridicol sau blamare;
- Nevoia de a se simți CONECTAT – este conectat la familia sa; simte că îi aparține.
Ajută-ți copilul să se simtă CONECTAT, oferă-i momente de afecțiune și tandrețe reciprocă, de zâmbete și îmbrățișări chiar și atunci când ai lipsit foarte puțîn din preajma sa, acordă atenție pozitivă lucrurilor pe care le face, caută și recunoaște-i aptitudinile și punctele forte, petreceți cât mai mult timp împreună, fie că luați masa în familie, fie că mergeți în excursii sau scurte plimbări, luați deciziile împreună, lăsați-l să contribuie la sarcinile și responsabilitățile casei, în funcție de abilitățile pe care le are.
Ajută-ți copilul să se simtă CAPABIL, concenteaza-te asupra eforturilor și nu asupra rezultatelor, pune în evidență ceea ce a făcut bine la teste/examene sau în viață de zi cu zi, lasă-l să aleagă singur să facă ceea ce îi place și să îți vorbească despre asta, oferă-i apreciere pentru lucrurile pe care le face și încurajează-i autonomia.
Ajută-ți copilul să resimtă CONTAREA, permite-i să își aducă contribuția în familie prin atribuirea unor roluri sau sarcini, prin ajutorul oferit comunității sau prietenilor, prin aprecieri și complimente în cadrul întâlnirilor de familie, prin gesturi și vorbe care să denote că prezența lor îi bucură pe ceilalți.
Ajută-ți copilul să își dezvolte CURAJUL, renunță la a mai face comparații, evită criticismul și minciuna. Susține-l atunci când întâmpină greutăți în realizarea unei sarcini, ajută-l să găsească aspectele pozitive dintr-o experiență neplăcută, fii un exemplu de curaj pentru el arătându-i că poți merge înainte chiar și atunci când îți este greu. De asemenea, evita ajutorul care handicapează: să te faci că nu vezi comportamentele nepotrivite și să nu iei atitudine, să faci în mod regulat pentru copil ceea ce el este în stare să facă și singur, să-l faci “scăpat” de la consecințe inconfortabile ale propriului comportament.