Dan Solcan, profesor de Istorie la Colegiul “B.P. Haşdeu” din Buzău: Mie nu îmi place atât de mult istoria, cât îmi place să fiu profesor de istorie

„Încerc să îi fac să vadă lucrurile legate, interdisciplinar.” De fapt, asta îl și motivează: „Mie nu îmi place atât de mult istoria, cât îmi place să fiu profesor de istorie”.

În clasa cu tavan înalt în care învață a XI-a I de la Colegiul Național „B. P. Hasdeu” din Buzău, un ecran pentru proiecție este tras peste tablă pentru ora de istorie. Dan Solcan, profesorul, e un bărbat de 48 de ani cu barbă și mustață, ochelari cu rame subțiri, cămașă kaki și pantaloni negri cu buzunare laterale. Face pași înainte și înapoi printre bănci și îi anunță pe elevi, cu vocea puțin răgușită: „O să discutăm o temă care se leagă și de Americi, și de Europa: creativitatea în publicitate”.

Solcan predă istoria la Colegiul din Buzău din 1993, iar la opționalul „Elemente de istorie și de civilizație universală”, pe care l-a inițiat anul trecut, spune că vrea să îi ajute pe elevi să prindă ceva din parfumul și valoarea unui loc. Uneori, asta înseamnă să cânte diverse imnuri. S-au uitat la un fragment din filmul Night on Earth ca să înțeleagă New Yorkul, au comentat cum a câștigat Barack Obama alegerile din 2008 cu ajutorul new media, sau au despicat în patru Afacerea Watergate.

Acum, profesorul stă în picioare aproape de ușă, să îi vadă pe toți. Îi întreabă ce cred că este creativitatea și elevii răspund prompt. Apoi îi invită să își imagineze un scenariu: „Aveți o agenție de publicitate și un prieten de-ai voștri este frizer. Numai că e nou pe piață. Cum îi faceți un poster ca să-l ajutați? Nu stați pe gânduri foarte mult!”.

– Eu aș pune o fată frumoasă, cu un păr perfect, chicotește o fată din a doua bancă de la mijloc.

– A mers la rețeta sigură. Nu e rea ideea, însă încercăm ceva outside the box? Ieșiți din cutie!

Apoi proiectează mai multe postere și îi tot întreabă: „Ce senzație vă dă ăsta?”, „Ce e șocant aici?”, „Ce lucru nou am învățat aici?”. Urmează o reclamă la berea Guinness, cu mai mulți bărbați în scaune cu rotile care joacă baschet, dintre care însă numai unul se dovedește a avea un handicap: „Vi se pare reușită reclama? Credeți că e moral acest video?”.

Pregătirea unei lecții, fie ea pentru ora de istorie sau pentru opționale, poate să-i ia și două luni. Pentru că îi place și munca de cercetare, Solcan scormonește internetul, caută în cărți și pe Facebook, citește comentarii pe marginea temei. Chiar și lecțiilor făcute acum șapte ani le aduce mereu îmbunătățiri: „Caut un text nou de analizat, o metodă de a le explica mai bine”.

Solcan e buzoian și a învățat tot la Hasdeu, din clasa a V-a până în a XI-a – fiindcă aici erau doar clase de mate-fizică, în ultimul an s-a transferat la Colegiul Național „Mihai Eminescu” pentru că a știut, încă din primul an de gimnaziu, că vrea să dea la Istorie. Deși părinții, amândoi profesori de istorie, l-au avertizat că nu va avea niciun viitor dacă le va urma calea, Solcan a dat la Facultatea de Istorie și Filosofie la Universitatea din București. În 1992, imediat după cei cinci ani de facultate, s-a întors la Buzău.

A predat un an la Eminescu și încă un an la Hasdeu, până când profesoara sa, Zoe Petre, l-a anunțat că se înființează o școală doctorală sud-est europeană, în limba franceză, la București. Un an a studiat în Capitală și unul, în Elveția, iar lucrarea de doctorat, despre procesul lui Socrate văzut de Platon, a scris-o mare parte de acasă, în timp ce preda la Hasdeu. Are 822 de pagini și a lucrat la ea 12 ani; în alți doi, a redus-o la 262 de pagini ca să poată fi publicată de o editură din Paris.

Deși în 1996 plecase în Elveția cu gândul să devină cercetător, acolo și-a dat seama că menirea sa este, de fapt, de a fi profesor: „Îmi plăcea tema și ce făceam acolo, dar muream de dor de copii și de predat”.

Solcan spune că are un avantaj că disciplina pe care o predă îi oferă posibilitatea să facă legături cu multe alte domenii. Așa se face că la orele sale poate să insereze noțiuni de fizică, matematică, arte, cinematografie, filozofie. „Încerc să îi fac să vadă lucrurile legate, interdisciplinar.” De fapt, asta îl și motivează: „Mie nu îmi place atât de mult istoria, cât îmi place să fiu profesor de istorie”.

 

Exit mobile version