Discursul festiv este transformat într-o pledoarie politică pentru propriile măsuri fiscal-bugetare și o nouă viziune „paradigmatică” asupra educației, de către ministrul Daniel David în meajul transmis de Ziua Internațională a Profesorului, 5 octombrie. Pe un ton grav, ministrul a descris anul 2025 drept „cel mai periculos an pentru țară după Revoluția din 1989”, invocând războiul de la graniță, crizele economice și „atacurile hibride asupra țării”, pentru a justifica schimbările impuse sistemului de educație.
„Am acceptat implementarea măsurilor fiscal-bugetare în educație-cercetare, nedorite, dar necesare pentru a ne salva salariile și bursele”, afirmă din nou Daniel David, care mai scrie că acestea au fost luate „doar în limitele principiului raționalității și ale principiului decenței”.
Formularea, aparent academică – „doar în limitele principiului raționalității și ale principiului decenței” – ascunde de fapt două justificări pentru austeritatea din educație. „Principiul raționalității” este modul prin care ministrul prezintă frecvent tăierile și comasările drept măsuri „științific fundamentate” și compatibile cu practici europene, chiar dacă nu există analize de impact independente care să le susțină. Reamintim că analiza IȘE pe aceste măsuri a fost cenzurată și ministrul a oferit doar un document cu răspunsuri politice la o solicitare de presă. Iar „principiul decenței” redefinește limita morală a finanțării ca pe un simplu prag fiscal – adică atât cât își permite țara acum, nu cât ar fi echitabil pentru profesori și elevi. În realitate, cele două principii servesc drept cadru retoric pentru a transforma austeritatea în raționalitate și resemnarea în virtute.
Ministrul insistă că „nu avem de redus salarii sau de concediat oameni”, dar omite să menționeze creșterea normei didactice la 20 de ore, comasarea școlilor sub 500 de elevi, tăierea unor tipuri de burse și înghețarea angajărilor – toate măsuri pe care chiar el le-a semnat și apărat public.
David își reafirmă promisiunea că, până în 2030, educația va ajunge la 15% din bugetul general consolidat și cercetarea la 1% din PIB. Ministrul relativizează astfel prevederi legale în vigoare, obligatorii pentru Guvern: Legea 198/2023 și Legea 199/2023 prevăd alocarea bugetare de 15% din cheltuielile Bugetului General Consolidat. Ial Legea Cercetării provede alocarea a 1% pentru Cercetare.
Ministrul scrie din nou despre documentul pe care l-a propus partidelor din Opoziție, în Parlament, la moțiunea simplă pe Educație: „Pact pentru Deceniul Educației și Cercetării (2026–2036)”. Documentul ar urma să fie asumat politic și să garanteze creșterea bugetară anuală, menținerea celor două domenii în aceeași autoritate națională și alinierea strictă la practicile UE și OECD. Adică acesta solicită partidelor să nu respecte legile în vigoare și să se angajeze că vor face asta an de an, prin creșteri graduale de buget care să fie mai mari în raport cu PIB și nominal decât în anul anterior. Doar că așa a fost în fiecare an, problema fiind la execuțiile bugetare – însă alocarile, cel puțin în ultimii 5 ani, au crescut.
Totuși, apelul la „un nou model educațional” și la „schimbarea paradigmei” (idee cu repetiție în discursul ministrului) vine după o perioadă în care ministerul a impus unele dintre cele mai contestate reforme din ultimul deceniu, fără consultarea reală a profesorilor sau a institutelor de cercetare din domeniu. În mesajul de azi, ministrul afirmă chiar că revenirea la vechiul sistem ar fi „un pericol pentru civilizația românească”, acuzând educația actuală că „generează niveluri de analfabetism funcțional care ne paralizează țara”.
„Preocuparea mea este ca oamenilor educației să le fie bine într-un nou sistem educațional, nu în sistemul actual care generează niveluri de analfabetism funcțional (…). Lumea se schimbă, deci și noi trebuie să ne schimbăm pentru a face educația relevantă pentru această lume. Dacă nu înțelegem asta, nu vom mai avea o țară!”, avertizează Daniel David.
Mesajul, care la nivel internațional este unul de recunoaștere și celebrare a profesorilor, reia în cuvintele ministrului român, de fapt, principalele teme din Raportul său după 9 luni de mandat, document în care ministrul justifică tăierile și comasările ca pe „eficientizări financiare necesare” și invocă frecvent „bune practici europene” fără a cita exemple concrete.
Tonul apocaliptic și apelul la un „patriotism modern” contrastează puternic cu situația concretă din școli, unde mii de profesori au clase comasate, sarcini suplimentare și incertitudine legată de posturile disponibile din septembrie 2026. Mai ales că toate alocările de ore suplimentare au fost pe principiul „să iasă norma” de 20 de ore, iar orele adunate de fiecare profesor au fost și din aria curriculară și din alte arii, toate fiind în suspans pentru anul următor școlar.
Ministrul încheie mesajul cu urarea clasică – „La mulți ani tuturor profesorilor și oamenilor educației care cred în puterea educației!”.
Discursul lui Daniel David marchează distanța tot mai mare dintre guvernanți și profesori – guvernanții fiind încremeniți în retorica salvării sistemului, iar profesorii confruntați cu realitatea unei reforme impuse cu argumente de criză.
Redăm mesajul integral al ministrului Educației și Cercetării:
„Dragi profesori! Dragi elevi, părinți și parteneri ai școlii românești,
Sărbătorim astăzi, 5 octombrie 2025, Ziua Internațională a Profesorului (Ziua Mondială a Educației), așa cum a fost asumată aceasta la nivel internațional, pornind de la angajamentul UNESCO, pentru a reliefa rolul esențial al cadrelor didactice în societate.
În România trăim acum un an dificil pentru educație și pentru societatea românească în ansamblu, anul 2025 fiind probabil cel mai periculos an pentru țară după Revoluția din 1989. Au mai fost ani dificili pentru țară – atât economic, cât și politic -, dar în 2025, crizele interne politice și economice sunt puternic combinate, pe fondul unui război la graniță, al unor atacuri hibride asupra țării și al unor crize internaționale legate de reașezarea arhitecturii ordinii mondiale.
Știu că, în multe locuri, presiunea bugetară, schimbările din sistem și nevoia de adaptare continuă par să umbrească sensul profund al muncii noastre. Dar tot în astfel de momente se vede adevărata forță a educației: puterea de a transforma criza în progres și incertitudinea în sens.
Așa cum am spus în Raportul după X luni de mandat ca ministru al educației și cercetării, am acceptat implementarea măsurilor fiscal-bugetare în educație-cercetare, nedorite, dar necesare pentru a ne salva salariile și bursele, doar în limitele (1) principiului raționalității (să se înscrie în bune practici europene iar, pentru fiecare decizie, pot indica practici europene similare și/sau suport științific) și (2) ale principiului decenței (cât își permite țara acum să susțină financiar sistemul).
Toate acestea cu angajamentul că: (1) pe termen scurt, nu avem de redus salarii/de concediat oameni, (2) pe termen mediu, vom gândi un salariu decent în domeniu, pornind de la salariul mediu brut pe economie în cazul profesorului debutant/asistentului universitar și (3) într-o nouă structură cu mecanisme sănătoase (prin Raportul QX), aducem resurse în sistem, astfel încât până în 2030 să atingem 15% din bugetul general consolidat (pe cheltuieli) pentru educație și 1% din PIB pentru cercetare. Așadar, întregul demers de până acum a dus la o eficientizare financiară, dar și la provocarea vechilor paradigme, generându-se astfel o platformă pentru viitoare reforme raționale (unele deja în curs de implementare) prin care putem adopta cele mai bune practici UE/OECD (pornind de la Raportul QX).
Dar, așa cum am mai spus, în procesul de reașezare după perioada de schimbare generată de criza fiscal-bugetară, este FUNDAMENTAL să NU revenim la vechile paradigme! Preocuparea mea este ca oamenilor educației să le fie bine într-un nou sistem educațional, nu în sistemul actual care generează niveluri de analfabetism funcțional care ne paralizează țara și care trebuie reformat paradigmatic pentru a nu deveni o civilizație eșuată sub obscurantism și o colonie tehnologică/științifică! Lumea se schimbă, deci și noi trebuie să ne schimbăm pentru a face educația relevantă pentru această lume. Dacă nu înțelegem asta, nu vom mai avea o țară! Dar știu că noi, oamenii educației, înțelegem asta! Așadar, în spiritul acestei zile, vă invit să privim înainte împreună și cu încredere, nu doar să rezolvăm probleme vechi sau recente, ci să avem curajul să gândim împreună un model educațional nou în care fiecare copil și profesor să-și poată atinge potențialul.
Pentru a reuși asta, ca un act de patriotism modern, cred că avem nevoie acum în societatea noastră de un PACT pentru Deceniul Educației și Cercetării în România (2026 – 2036), cu trei puncte simple, pe care intenționez să-l obțin asumat de factorul politic din țară pentru domeniul nostru:
(1) În fiecare an, începând cu 2026, bugetul destinat educației și cercetării va fi mai mare decât cel din anul precedent (în termeni nominali și prin raportare la PIB).
(2) Cele două domenii dedicate cunoașterii – educația și cercetarea (știința) – rămân în aceeași autoritate națională, pentru a contribui coordonat la dezvoltarea țării ca o societate bazată pe cunoaștere.
(3) Măsurile majore în aceste domenii trebuie să corespundă unor practici UE/OECD, țintind mereu spre cele mai bune practici UE/OECD. Devierile de la aceste practici vor fi prezentate și argumentate public.
Vă mulțumesc pentru răbdarea, implicarea și demnitatea cu care vă faceți datoria zi de zi, chiar și atunci când trăim astfel de vremuri. România are nevoie de dumneavoastră – de mințile și inimile care formează generațiile viitoare.
La mulți ani tuturor profesorilor și oamenilor educației care cred în puterea educației! O mulțumire în plus celor care în acest vremuri complicate ați înțeles pericolul momentului, v-ați exprimat eventualele nemulțumiri cu demnitatea cuvenită rolului de profesor, ați răspuns cu onoare chemării de a sta împreună pentru a confrunta problemele și ați ales să fiți parte din soluție!
Prof. univ. dr. psih. Daniel David
Ministrul Educației și Cercetării
Membru al Academiei Române (m.c.) și al Academiei Europene”