Avem nevoie de consilieri în școli. Mai mulți. Nu unul. Acum. Ne aude cineva? În ultima perioadă, vorbim tot mai des despre violențele din școli. Despre copii care se lovesc, se amenință, se umilesc. Despre profesori și părinți care încearcă să înțeleagă ce s-a întâmplat și ce se mai poate face. Despre intervenții care vin, de multe ori, după ce răul s-a produs.
Dar cât mai așteptăm până să luăm în serios prevenția? Un copil nu devine violent într-o singură zi. În spatele unui gest poate fi furie, teamă, neputință, suferință sau o nevoie pe care nu știe să o exprime. Asta nu scuză violența. Înseamnă că trebuie să o oprim și, în același timp, să încercăm să înțelegem ce o alimentează.
Profesorii au nevoie de sprijin real. Nu pot fi, în același timp, dascăli, mediatori, psihologi, anchetatori și paznici. Părinții au nevoie de îndrumare. Iar copiii au nevoie de un adult pregătit, disponibil și prezent în școală, la care să poată ajunge înainte ca o suferință să se transforme într-un conflict sau într-o agresiune.
Avem nevoie de consilieri școlari suficienți, cu timp pentru copii, nu doar cu liste interminabile și întâlniri rare. De consiliere constantă, de educație emoțională, de intervenție timpurie și de colaborare între școală, familie și specialiști. De sprijin pentru copilul care a fost rănit, dar și pentru cel care rănește, fiindcă simpla pedeapsă poate opri un gest pe moment, fără să rezolve ceea ce se află în spatele lui.
Nu mai putem cere școlii să gestioneze singură o problemă care ține de întreaga societate. Nu mai putem aștepta următorul incident ca să ne întrebăm de ce n-a intervenit nimeni. Dacă vrem școli mai sigure, trebuie să investim în oamenii care pot preveni violența, nu doar să numărăm consecințele ei.
Decidenți? Ne auziți? Copiii au nevoie de consilieri în școli. Acum. Nu doar după ce se întâmplă ceva grav.