Întârzierea majoră pe care România o marchează la capitolul digitalizare în Educație și în dezvoltarea competențelor digitale pentru copii și profesori este privită ca o oportunitate de investiții de către companiile internaționale de profil. Sunt foarte mulți care asimilează folosirea dispozitivelor digitale și a soluțiilor moderne de învățare cu învățământul online, dar acest lucru este fals. Instrumentele digitale sunt și trebuie să fie parte din reforma oricărui stat și a oricărui sistem de Educație care își dorește pregătirea pentru viitor a tinerilor. „Credem că digitalizarea oferă oportunitatea de a combate inechitatea în educație, iar acest lucru poate avea loc doar prin colaborarea dintre școli, stat și companiile producătoare de echipamente destinate educației”, spune Valentin Spătaru, country sales manager pentru România și Bulgaria al companiei americane ViewSonic specializată în furnizarea de echipamente şi soluţii de afişare.
Acesta a dat și un exemplu concret de așteptări din partea pieței locale. În privința dispozitivelor interactive, de pildă, compania pe care o reprezintă estimează „o dublare a pieței” pentru anul viitor, față de anul asta (YoY growth), „peste trendul european de creștere de 50%”.
Totuși, pentru că există niște probleme globale în privința stocurilor de echipamente disponibile pentru furnizare în aceste vremuri, cel mai probabil autoritățile ar trebui să ia în calcul aceste situații. Valentin Spătaru susține că 2026 va fi, cel mai probabil, anul „fezabil” pentru a putea avea „o bază solidă pentru învățământul digitalizat”.
Întrebat cât de dificil sau de ușor ar fi pentru un cadru didactic să manevreze asemenea programe digitale de învățare și instrumente digitale, plus dacă ar avea nevoie de un informatician sau de asistent tehnic pentru a folosi aceste instrumente și aplicații, Spătaru spune că „utilizarea lor nu este dificilă, însă nu este exclusă necesitatea instruirii cadrelor didactice. În ceea ce privește asistența tehnică, aceasta este necesară la configurarea inițială, și mai apoi, doar în cazul unor probleme tehnice care nu pot fi soluționate prin metode explicate deja în cadrul instructajului”.
Redăm interviul integral:
Digitalizarea domeniului Educației a fost accelerată de pandemie, după care, cel puțin în România, a existat o revenire la metodele și instrumentele tradiționale. Cum credeți că s-ar putea relua activ digitalizarea proceselor și instrumentelor din învățământ?
Valentin Spătaru: După toată reorganizarea din timpul pandemiei, credem că deja există o bază de la care se poate pleca. Au existat erori pe care acum le putem îmbunătăți sau evita. Considerăm că digitalizarea își are rolul său, la fel și instrumentele tradiționale, însă digitalizarea ne oferă posibilitatea să creăm un mediu de învățământ interactiv, care nu se rezumă doar la foaie și pix. Elementul central pentru succesul digitalizării școlilor este asigurarea unei infrastructuri IT, iar acest lucru poate fi mai greu de implementat și mai costisitor decât echipamentele în sine. De asemenea, importantă este și deschiderea profesorilor pentru reorganizarea orelor și a modului de predare și pentru adoptarea unor strategii de predare interactive. Profesorii trebuie să fie instruiți cu privire la utilizarea noilor tehnologii pentru că nu este suficient doar să deschidem echipamentul. Trebuie să știm cum să îl utilizăm pentru ca acesta să își îndeplinească funcția. Credem că digitalizarea oferă oportunitatea de a combate inechitatea în educație, iar acest lucru poate avea loc doar prin colaborarea dintre școli, stat și companiile producătoare de echipamente destinate educației.
Ce se întâmplă la nivel mondial în privința digitalizării educației, care sunt tendințele pe care le vedeți?
Valentin Spătaru: Observăm o accelerare în ceea ce privește digitalizarea la nivel mondial, iar dacă ar fi să ne raportăm la piața internă, dat fiind faptul că pe plan local a existat în ultima perioadă o întârziere a stadiului de implementare a acestora, România a devenit o țară cu un potențial mare raportat la țările din regiune în ceea ce privește investițiile în acest domeniu.
Ați propus o serie de inovații în domeniul educației digitale, unele prezentate la evenimente mondiale de prestigiu care au avut loc în acest an. Care sunt acestea, pe scurt?
Valentin Spătaru: ViewSonic Education este dedicată creării de soluții EdTech moderne și intuitive pentru orice nivel de predare. Ecosistemul și suita noastră myViewBoard vin în întâmpinarea profesorilor și elevilor sau studenților pentru a oferi flexibilitate și posibilitatea de accesare a tuturor materialelor chiar și de către cei care nu pot fi prezenți în format fizic. Suita este completată de multiple modele de videoproiectoare destinate educației, monitoare, table interactive și soluții pentru sălile de clasă. Spre exemplu, în acest an la British Educational Training and Technology Show (BETT) 2022, cu tema „Grow Together” au fost prezentate cele mai recente soluții educaționale centrate pe ecosistemul myViewBoard, și au fost lansate inițiative care să contribuie la o mai mare colaborare în întreaga industrie.
Piața globală a serviciilor pentru educație și în special EdTech a crescut și se dezvoltă de la un an la altul. La cât estimați că a ajuns la nivel mondial și cum vedeți evoluția acesteia în România?
Valentin Spătaru: Dacă ar fi să ne referim strict la Display-urile Interactive, conform cercetărilor de piață la nivel mondial s-au vândut anul trecut aproximativ 3 milioane de unități, dintre care în Europa aprox. 500.000 de unități. La nivel local estimăm o dublare a pieței YoY, peste trendul european de creștere de 50%.
Cu un astfel de boom în acest domeniu, cum poate face o școală sau o autoritate responsabilă diferența între soluții de calitate și restul?
Valentin Spătaru: O soluție de calitate înseamnă o soluție completă. La ViewSonic încercăm să oferim atât produse hardware cât și software. Pentru o unitate de învățământ care decide să investească în produse destinate digitalizării este importantă și platforma din spate. Împreună cu display-urile noastre interactive oferim clienților acces gratuit la www.myviewboard.com, o platformă de învățare vizuală all-in-one, creată special pentru a facilita comunicarea și colaborarea printr-o suită cuprinzătoare de aplicații concepute pentru a ajuta utilizatorii să lucreze, să predea și să învețe. Este necesar să deținem instrumentele potrivite, însă software-ul trebuie să fie cu adevărat eficient în promovarea învățării. Nu este totuși suficient ca software-ul să fie bun, el trebuie să fie și integrat în mod potrivit în contextul educațional existent. Important este să sprijinim profesorii, iar acest lucru este posibil prin oferirea unor soluții complete, hardware și software pe care aceștia să știe să le utilizeze în mod corespunzător.
Ce ar însemna UNIVERSE pentru elevi/studenți?
Valentin Spătaru: UNIVERSE by ViewSonic este un metaverse pentru educație care facilitează experiențe interactive de învățare prin avataruri personalizate. Platforma virtuală 3D stimulează implicarea, îmbunătățește colaborarea și încurajează sentimentul de apartenență, permițând în același timp profesorilor să predea cu mai multă libertate creativă și cu instrumente de predare digitale suplimentare. Platforma facilitează învățarea prin explorarea unui mediu nou, prin încercări, prin creativitate și prin transpunerea într-o altă lume.
Ce posibilități ar deschide pentru profesori un asemenea program? Cât de dificil/ușor ar fi pentru un cadru didactic să manevreze asemenea programe, ar avea nevoie de un informatician/ asistent tehnic pentru a folosi aceste instrumente/ aplicații?
Valentin Spătaru: Cum menționam și mai devreme, considerăm că este absolut necesară înțelegerea platformelor, software-urilor și tehnologiilor ce urmează să fie folosite în scop educațional. Oportunitatea pe care o aduce utilizarea acestor instrumente este combaterea reticenței cu privire la utilizarea noilor tehnologii. Utilizarea lor nu este dificilă, însă nu este exclusă necesitatea instruirii cadrelor didactice. În ceea ce privește asistența tehnică, aceasta este necesară la configurarea inițială, și mai apoi, doar în cazul unor probleme tehnice care nu pot fi soluționate prin metode explicate deja în cadrul instructajului.
Există voci care spun că gamificarea educației are un rol până la un punct, dar că uneori copiii o pot considera un joc și procesul de învățare nu ar mai avea loc așa cum ar trebui. Ce „metodă/metode” de învățare propun inovațiile din domeniul EdTech?
Valentin Spătaru: Soluțiile ViewSonic au în componența lor și această parte de gamification, însă acestea nu își propun să transforme învățarea în joacă, ci să încurajeze satisfacția câștigării de competiții și premii. Sentimentul încheierii unui nivel și trecerea la un altul este unul plăcut, încurajează creativitatea și te face să vrei să îți împingi limitele. Aceste elemente sunt exploatate și utilizate în dezvoltarea metodelor bazate pe joc. Este vorba de elaborarea unei strategii, de atingere a unui scop, iar în cazul domeniului EdTech, scopul este învățarea. Vorbim despre un învățământ care extinde granițele învățării cu pixul pe hârtie.
România are la dispoziție fonduri europene generoase prin care să facă o reformă a digitalizării, inclusiv în Educație – este vorba despre PNRR, Planul Național de Redresare și Reziliență. Reprezentanții Ministerului Educației au vorbit până acum de cel puțin două componente – utilarea claselor cu table inteligente și a laboratoarelor cu kituri smart-lab și digitalizarea evaluărilor, de la administrare până la corectură și comunicarea rezultatelor. Ce resurse implică asemenea demersuri?
Valentin Spătaru: Au existat ceva întârzieri în ceea ce privește reforma digitalizării în educație prin Planul Național de Redresare și Reziliență, dar speranțele sunt ca acesta să se implementeze pe scară largă cât mai repede. Ar fi de reținut faptul că există și alte programe de anvergură mai mică, cum ar fi, de exemplu, cel finanțat de Banca Mondială prin care aproape 100 de clădiri din 55 de școli din România vor fi modernizate pentru a îndeplini standardele moderne de siguranță, reziliență, incluziune, durabilitate și acces digital, ca parte a unui nou proiect de 100 de milioane de euro pentru școli mai sigure și mai durabile.
Dar, așa cum am menționat deja, resursele materiale nu pot funcționa fără infrastructura necesară și fără o platformă bine dezvoltată, adaptată contextului educațional și înțeleasă de către cei care o utilizează. Prin urmare, vorbim despre infrastructură, resursă materială, deschidere spre învățare, inclusiv din partea profesorilor, restructurare în ceea ce privește sistemul și metodele utilizate și un plan de inițiere dedicat cadrelor didactice.
În perioada pandemiei multe state au achiziționat tablete pentru elevi, laptopuri, iar stocurile nu au făcut față uneori la cererea în creștere. Utilarea fiecărei săli de clasă cu table inteligente ar însemna circa 130.000 de smart board-uri și milioane de dispozitive, plus consumabile, softuri în limba română, aplicații pentru acestea – e fezabil un asemenea demers în orizontul de timp dat (anul 2026)? Cum ar arăta o posibilă abordare, din experiența dumneavoastră?
Valentin Spătaru: Dat fiind trendul actual de creștere din educație și investițiile producătorilor din acest domeniu, considerăm că orizontul de timp precizat este realist chiar și în condițiile actuale în care există întârzieri în producție prin prisma shortage-ului de materiale și subansamble. Anii de pandemie ne-au demonstrat că puterea de mobilizare există, și desigur, erorile întâmpinate sunt cu siguranță o lecție de care se va ține cont. Colaborarea dintre școli, stat și companiile producătoare de echipamente destinate educației are o importanță majoră, iar cererea trebuie să se alinieze cu puterea de producție. Tindem să credem că anul 2026 este unul fezabil din punct de vedere al construirii unei baze solide pentru învățământul digitalizat.