După ce a atras atenția lumii științifice cu descoperirea mega-lacului Paratethys, geologul român Dr. Dan V. Palcu Rolier, afiliat la Institutul GeoEcoMar, Universitatea din São Paulo și Universitatea Utrecht, face, alături de o echipă internațională de cercetători, o nouă descoperire științifică extraordinară – prezența în situl arheologic Namorotukunan, aflat pe malul lacului Turkana din Kenya, a mai multor unelte din piatră de tip Oldawan, găsite în mai multe niveluri preistorice, ceea ce arată că acestea au fost realizate continuu și în aceeasi manieră timp de peste 300.000 de ani. Unelte de tip Oldowan sunt considerate a fi cele mai vechi exemple cunoscute ale uneltelor din piatră din lume.
Într-un studiu publicat în calitate de co-autor în prestigioasa revistă „Nature Communications”, geologul român demonstrează că realizarea uneltelor din piatră de tip Oldowan a reprezintat o tradiție tehnologică surprinzător de stabilă, trei dintre nivelurile identificate datând din urmă cu aproximativ 2,75, 2,60 și 2,44 milioane de ani.
Această continuitate schimbă fundamental modul în care pot fi înțelese începuturile istoriei umanității, aratând momentul în care grupurile de hominizi se desprind de reflexul migrației și încep să folosească cunoașterea pentru a rezista forțelor naturii – primul pas către momentul în care o vor putea modela. „Este un punct de cotitură în evoluția umană. Acum aproximativ 2,75 milioane de ani, în Turkana, oamenii s-au adaptat schimbărilor climatice: au rămas și au folosit uneltele – nu au fost copleșiți de incendii și de instalarea deșertului în arealul în care trăiau,” spune cercetătorul Dr. Dan V. Palcu Rolier.
Povestea descoperirii
Totul a început în 2018, cu un telefon pe care cercetătorul român l-a primit la scurt timp după ce și-a susținut teza de doctorat la Universitatea Utrecht din Olanda : un coleg l-a rugat să îl înlocuiască într-o expediție din Kenya. Fără să ezite, el a spus „da”, fără să știe că acest pas îl va duce într-o „aventură” științifică fără precedent.
Odată ajuns în Kenya, în situl arheologic Namorotukunan de pe malul lacului Turkana, în valea unui râu preistoric acum dispărut, Dan Palcu-Rolier a avut intuiția de a-și îndemna colegii să sape în niveluri stratigrafice mai profunde decât acelea vizate inițial. „Ei căutau urmele începuturilor, dar la un nivel stratigrafic prea sus. Mi-am dat seama că cele mai vechi pagini din această poveste se aflau mai jos, i-am convins să sape și așa am ajuns, împreună, la această descoperire.”, explică cercetătorul roman.
Elementul care face această descoperire să fie una senzațională este continuitatea pe care o dezvăluie: confecționarea de unelte din piatră de acest fel a persistat peste 300.000 de ani, prin transmitere din generație în generație, chiar și atunci când mediul înconjurător a trecut prin schimbări climatice dramatice. În plus, urmele de tranșare a cărnii pe oase și preferința pentru calcedonie – o rocă rară, dar excelentă pentru confecționarea uneltelor -, indică nu doar ingeniozitate, cât și o cunoaștere aprofundată a resurselor naturale. „Am tratat fiecare strat de rocă ca pe o pagină de carte”, spune Dr. Dan V. Palcu Rolier. „Împreună, aceste pagini spun povestea unui lac care s-a uscat, lăsând loc unui râu care s-a deplasat și a scăzut, înainte ca lacul să revină și să inunde regiunea.” Pe măsură ce peisajul devenea mai arid, râurile se transformau în refugii, oferind apă, materie primă pentru unelte și oportunități de hrănire. “Hominizii timpurii au continuat să trăiască în aceste coridoare fluviale, accesând hrana cu unelte de piatră de tip Oldowan de-a lungul a mii de generații, iar artefactele găsite astăzi sunt urmele acestei prezențe”, precizează el.
Pandemia de COVID 19 a oprit cercetările timp de doi ani, dar echipa nu a renunțat. „Ne-am întors în 2022 pentru a încheia partea grea și în 2023 pentru ultimele detalii – ultimele probe, ultimele fotografii. Munca începută în 2012 a prins, în sfârșit, formă completă. Se pare că nu doar strămoșii noștri au fost perseverenți și încăpățânați; am învățat și noi lecția asta pe propria piele”, spune Dan V. Palcu Rolier.
Importanța descoperirii
Această descoperire nu e doar o piesă de puzzle arheologic, ea oferă o fereastră către modul în care strămoșii noștri s-au adaptat, au inovat și au transmis mai departe cunoștiințe timp de sute de milenii, indiferent dacă mediul înconjurător era o savană, o zonă mlăștinoasă sau un semideșert. Acest lucru contrazice ideea că evoluția a fost determinată în primul rând de schimbările de mediu și sugerează că inovația a apărut și atunci când oamenii au dorit-o, nu doar când au fost forțați de condițiile de mediu.
Potrivit oamenilor de știință implicați în această descoperire, aceasta va fi urmată și de alte descoperiri la fel de relevante. „Ceea ce vedem acum e baza unor rezultate viitoare, care ar putea schimba modul în care privim originile omului”, precizează Dr. Dan V. Palcu Rolier.
“Ce este remarcabil este modul în care aceste unelte au fost produse: tehnica este extrem de precisă și minuțioasă, iar ceea ce este și mai remarcabil este preferința pentru calcedonie, un material extrem de greu de găsit, dar cu calități excelente de prelucrare, în toate cele trei nivele”, îl compleatează un alt membru al schipei de cercetători, Dr. Niguss Baraki de la Universitatea George Washington. „Nu există urme de improvizație. La Namorotukunan, oasele cu urme de tranșare a cărnii conectează direct uneltele de piatră de consumul de carne, dezvăluind o diversificare a dietei care a persistat când schimbările climatice transformau această regiune dintr-un paradis în infern”, spune Dr. Frances Forrest de la Universitatea Fairfield. „Resturile de vegetație din roci surprind un peisaj în schimbare, trecând de la mozaicuri mai umede cu palmieri, la savane afectate de incendii naturale și chiar zone semideșertice. Pe măsură ce vegetația se schimba, confecționarea uneltelor rămânea constantă. Asta înseamnă reziliență,” precizează Dr. Rahab Kinyanjui de la Museums of Kenya / Institutul Max Planck.
”Unele specii de maimuțe folosesc și azi pietre pentru a-și procura hrana, dar ceea ce s-a întâmplat la Namorotukunan acum 2,75 milioane de ani a fost un salt fundamental: pentru prima oară, oamenii au ales să rămână și să se adapteze atunci când mediul s-a schimbat radical, nu să plece în căutarea unui loc care să le ofere ceea ce reprezenta obișnuința,” afirmă Dr. Dan Palcu Rolier. El este de părere că faptul că decizia acestor strămoși de a nu fugi din calea deșertificării și de a rămâne, urmată de aceea de a începe să folosească piatra într-un mod nou, schimbându-șu astfel dieta odată cu schimbarea de mediu, arată că aceștia au început să transforme resursele din jurul lor printr-un proces tehnologic deliberat. „Aici se naște adevărata poveste a umanității – momentul în care nu mai urmăm natura, ci o modelăm. Din acest punct, începe linia care duce, peste milioane de ani, la apariția civilizațiilor moderne”, conchide geologul român.
România, prezentă la masa marilor descoperiri științifice
„În spatele acestei descoperiri sunt ani de muncă de teren, analize de laborator și o colaborare care a traversat continente și chiar o pandemie. Este o poveste în care România este parte activă, nu doar spectator”, precizează Dan V. Palcu Rolier. Contribuția sa nu se limitează la analiza geologică, deoarece geologul român este cel care a conturat perspectiva evoluționistă asupra acestei descoperiri – ideea că momentul de la Namorotukunan marchează începutul conștient al umanității, clipa în care omul alege să rămână, să creeze și să se adapteze. Această abordare a devenit punctul de plecare al întregului studiu și o direcție nouă pentru înțelegerea originilor umanității.
Geologul Dan V. Palcu Rolier nu este la primul demers care să ducă la o descoperire științifică foarte valoroasă – în 2021, el a condus echipă formată din cercetătorii institutului GeoEcoMar și cei ai Universității din București – o premieră pentru cele două instituții -, care a descoperit Lacul Paratethys, cel mai mare lac care a existat vreodată, lac care, acum aproximativ 11 milioane de ani, în Miocenul superior, se întindea de la est de munții Alpii până în regiunile care astăzi aparțin Kazahstanului. Studiul publicat în 2021 a dus la publicarea (online) de către Guinness World Records a unui articol intitulat „Cel mai mare lac care a existat vreodată”, recordul fiind ulterior publicat în edițiile tipărite în peste 40 de limbi.