Lucian Grigorescu, formator în cadrul organizației Teach for Romania, a declarat, într-un interviu pentru Radio Iași, că studenții care se pregătesc să devină profesori ar trebui să facă practica pedagogică din anul I de facultate, inclusiv în mediul rural. Acesta susține că studenții nu sunt pregătiți să înfrunte realitățile din școlile din medii vulnerabile: „copii care vin flămânzi la școală, obosiți, n-au sprijin de acasă, din familii monoparentale, locuiesc la unchi, la mătuși”.
„În momentul de față, din păcate, [n. red. studenții] fac practica doar în mediul urban, cei care sunt aici, în Iași. Când ajunge într-o astfel de clasă, pe care o regăsim în medii vulnerabile, profesorul trebuie să descopere singur ce are de făcut”, a subliniat Lucian Grigorescu.
Acesta a explicat că studenții „ies din facultate cu teoria foarte bine învățată, dar nici unul dintre ei nu se confruntă, practic, cu toate provocările astea care sunt în mediul rural. Și aici ne referim la copii care vin flămânzi la școală, obosiți, n-au sprijin de acasă, din familii monoparentale, locuiesc la unchi, la mătuși și așa mai departe. Am avut copii care veneau în șlapi iarna la școală. E ceva pentru care nu te pregătește nimeni”.
În plus, studenții nu sunt pregătiți să predea în sistem simultan, a mai punctat Lucian Grigorescu: „În niciun caz nu sunt pregătiți pentru zona asta de simultan. Când fac practica pedagogică, iar din punctul meu de vedere sunt foarte puține ore pe zona aceasta, de multe ori practica este și formală și atunci tinerii nu pleacă neapărat cu ceva ce pot să aplice începând de mâine”.
Redăm pe larg declarațiile lui Lucian Grigorescu pe acest subiect
Moderator: Cât de bine sunt pregătiți tinerii profesori care ies de pe băncile facultății să facă față, iată, unor realități de acest fel?
Lucian Grigorescu: Eu zic că nu sunt pregătiți deloc și asta ne-o confirmă și datele pentru că, practic, cei mai mulți dintre tineri ies din facultate cu teoria foarte bine învățată, dar nici unul dintre ei nu se confruntă, practic, cu toate provocările astea care sunt în mediul rural. Și aici ne referim la copii care vin flămânzi la școală, obosiți, n-au sprijin de acasă, din familii monoparentale, locuiesc la unchi, la mătuși și așa mai departe. Am avut copii care veneau în șlapi iarna la școală. E ceva pentru care nu te pregătește nimeni.
Moderator: Studenții, elevii de la liceele pedagogice fac practică în mediul rural, în medii vulnerabile sau practica este doar în mediul urban, acolo unde există profesorii mentori?
Lucian Grigorescu: Da, în momentul de față, din păcate, fac practica doar în mediul urban, cei care sunt aici, în Iași. De altfel, profesorul când ajunge într-o astfel de clasă, pe care o regăsim în medii vulnerabile, trebuie să descopere singur ce are de făcut și aici începe și misiunea și munca noastră de la Teach for Romania, și anume aceea de a-i sprijini și de a-i ajuta și de a le oferi toate resursele necesare pentru a reuși.
Moderator: În opinia dumneavoastră, cât de mult loc ar trebui să ocupe practica pedagogică în formarea inițială?
Lucian Grigorescu: Cred că este cea mai importantă și ar trebui să înceapă din anul întâi și ar trebui să fie și în medii diverse. Așa cum spuneam, la formarea mea și la experiența mea a contribuit foarte mult că am fost și în alte medii, în alte școli, în alte zone. Am fost și în rural, am fost și în urban, am putut să fac o paralelă. Am reinventat în anumite locuri. Practic ne reinventăm în fiecare loc pentru că e un alt context social, alți colegi, alte provocări și tot timpul trebuie să găsim soluții active la ceea ce se întâmplă acolo.
Moderator: Există și învățământ de tip simultan în cele mai multe comunități izolate, nici pentru astea nu sunt pregătiți, din câte știu eu, profesorii…
Lucian Grigorescu: În niciun caz nu sunt pregătiți pentru zona asta de simultan. Când fac practica pedagogică, iar din punctul meu de vedere sunt foarte puține ore pe zona aceasta, de multe ori practica este și formală și atunci tinerii nu pleacă neapărat cu ceva ce pot să aplice începând de mâine.
Moderator: Când vorbim despre elevi din medii vulnerabile, despre ce realități vorbim de fapt? Cât de diferite pot fi situațiile acestor copii?
Lucian Grigorescu: Foarte diferite. Vorbim de copii care locuiesc poate la 10 km de sat. Vorbim despre copii care locuiesc câte cinci, șase, în două camere. Vorbim despre copii care nu au niciun fel de șansă de a trăi într-un context normal social. Este vorba despre sărăcie, inechitate, structuri familiare deficitare. Facem o simplă paralelă: ce acces la educație are un elev din Iași, pentru că suntem aici, câte oportunități are numai dacă iese din casă, să spunem. Și apoi, imaginați-vă că sunteți într-un cătun, undeva izolat la, să zic, 70-80 km de Iași sau de cel mai apropiat oraș posibil și ești undeva pe-un deal, unde când deschizi ușa la casa ta în jur e doar câmp și câteva animale, iar accesul la educație este limitat. Și de foarte multe ori copiii aceștia nici nu ajung la școală, din cauza faptului că drumul nu este practicabil de multe ori mașina școlii nu poate să ajungă.