Marian Anghel director Comunitatea pentru Excelență în Management Școlar (CEMS) a declarat la TVR Info, pe 25 octombrie, că nu s-a înscris la concursul de directori, dar a revenit pe catedra sa de 20 de ore la Fizică, într-un context în care școala avea nevoie de un profesor de specialitate, orele de care e degrevat până atunci ca director fiind ținute de un suplinitor pensionar.
„Asta a fost ultima grijă a mea, nu concursul în sine”, a spus Marian Anghel, întrebat dacă nu s-a înscris pentru că mai susținuse concursul și nu a vrut să treacă din nou prin aceeași procedură.
Marian Anghel a afirmat că a participat la multe examene și a susținut că directorii validați, formați și evaluați în funcție nu ar trebui să fie obligați să repete periodic concursul.
Marian Anghel a dat exemplul propriei școli: „Dacă eu nu luam catedra asta de 20 de ore, să știți că exista o problemă reală de a acoperi orele unor copii, poate chiar la clasele de matematică-informatică, cu profesor de specialitate”. El a spus că profesorul de Fizică se pensionase, dar continuase să predea încă un an, în urma unei înțelegeri prin care și Anghel rămânea director: „Hai, mai rămâi un an, că mai stau și eu director, ca să putem să acoperim”.
Marian Anghel a susținut că directorii ar trebui să aibă autonomie în stabilirea numărului de ore pe care le predau, în funcție de nevoile școlii. „Dacă ești un director bun, școala performează și își atinge obiectivele negociate cu mine, la minister, atunci nu mă interesează dacă predă două, patru sau 10 ore”, a spus el.
Totodată, Anghel a semnalat o contradicție între evaluările anuale ale directorilor, încheiate, potrivit lui, cu calificativul „Foarte bine”, și situațiile în care unii nu îndeplinesc condițiile pentru a trece la următoarele probe manageriale.
„În fiecare an există o evaluare formală a rolului de director. Ei au toți „Foarte bine”. Și acum constatăm că unii nu au nici măcar nivelul suficient pentru a intra în următoarele etape. Asta e o problemă tehnică. Undeva, cineva minte pe cineva, că altfel nu există nicio explicație”, a spus Marian Anghel.
Declarații Marian Anghel la TVR Info
Diana Dumitrașcu: Nu v-ați înscris cumva și pentru că ați mai dat acest concurs și nu ați vrut să treceți din nou prin aceeași procedură?
Marian Anghel: Nu. Am trecut cu brio, pot să spun, prin alte variante de concurs, am trecut prin foarte multe examene. Asta a fost ultima grijă a mea, nu concursul în sine. Chiar cred că trebuie să existe cu adevărat un corp de profesioniști pe care ministerul să îl aibă la dispoziție acolo unde nu are directori. Am răspuns că da, ar putea fi și din afara sistemului, pentru că s-ar putea să ajungem, așa cum am spus-o, și cu profesorii de fizică. Probabil o să ajungem și cu directorii în situația în care nu are cine să administreze școala.
Diana Dumitrașcu: Acești profesioniști din corpul de profesioniști să nu repete concursul? Aceasta e întrebarea mea.
Marian Anghel: Cred că, odată ce ai fost validat în raport cu niște condiții de intrare în rol, apoi ai trecut printr-o formare și printr-o evaluare în funcție, nu văd niciun rost să treci din când în când printr-un concurs ca să verifici dacă acel director este bun, pentru că te-ai contrazice.
Diana Dumitrașcu: Și cum este evaluat? Cum vedeți?
Marian Anghel: În fiecare an există o evaluare formală a rolului de director. Ei au toți „Foarte bine”. Și acum constatăm că unii nu au nici măcar nivelul suficient pentru a intra în următoarele etape. Asta e o problemă tehnică. Undeva, cineva minte pe cineva, că altfel nu există nicio explicație. O evaluare managerială care se termină de 20 de ani cu „Foarte bine” și este confirmată de comunitate, apoi, după 20 de ani, spune: „OK, nu poți să treci la următoarele probe manageriale, că nu îndeplinești condițiile cele mai de jos”.
Diana Dumitrașcu: Și vă mai întreb o chestiune: câte ore ar trebui să predea un director?
Marian Anghel: Câte vrea, câte poate? Până la urmă, eu, ca minister, ar trebui să îl evaluez dacă este un director bun. Dacă ești un director bun, școala performează și își atinge obiectivele negociate cu mine, la minister, atunci nu mă interesează dacă predă două, patru sau 10 ore.
Radu Szekely: Mie mi se pare că ne-am legat foarte mult de această degrevare de normă. Dacă i-am da autonomia necesară directorului, ar ști să-și stabilească singur de câte ore e nevoie în școala respectivă, câte poate acoperi cu alți oameni și câte ore mai trebuie să facă și el: două, trei, patru, poate 10, dacă poate. Și atunci, dacă…
Marian Anghel: Sau dacă e nevoie. În cazul meu, ca profesor de fizică, dacă nu luam catedra asta de 20 de ore, să știți că exista o problemă reală de a acoperi orele unor copii, poate chiar la clasele de matematică-informatică, cu profesor de specialitate. E o problemă reală. Profesorul s-a pensionat, dar a continuat să predea și după vârsta de pensionare, în urma unei negocieri: „Hai, mai rămâi un an, că mai stau și eu director, ca să putem să acoperim”.