Marian Cîrlig, învățător și director de școală: Părerea negativă despre învățatul online vine ca un rezultat al formării inițiale din ’90 încoace

FOTO: paginadepsihologie.ro

„Elevii așteaptă de mult timp o schimbare de la profesori, așteaptă să fie scos acest învățământ prăfuit din tranșeele acelea în care rezistă eroic, chiar și în această situație de criză” spune învățătorul Marian Cîrlig, director al școlii din comuna Radovanu, județul Călărași. Un om care a reușit de ani buni să introducă tehnologia într-o școală ce ar fi putut supraviețui, ca multe altele, cu minimul necesar, scrie Andreea Brașovean pe PaginaDePsihologie.ro.

Andreea Brașovean: Predarea online înseamnă multă pregătire pentru profesori. Este unul dintre motivele pentru care există atât de multă reticență?

„E foarte mare deranj (cu ghilimelele de rigoare), când atingi acest subiect. Învățământul, care ar trebui să fie locul unde să existe cea mai mare deschidere pentru nou, din păcate, este în momentul de față domeniul cel mai conservator din societatea românească.

Știți de unde vin aceste lucruri? Părerea negativă despre învățatul online vine ca un rezultat al formării inițiale, din ’90 încoace. Așa au fost formate cadrele didactice în Romania, din ’90 încoace. Cu părere de rău o spun, dar aceasta este situația. Am văzut mulți oameni în anii 1990–2000 care erau suplinitori la clasă, după marea pensionare din ’90–’91, când s-a ieșit în masă la pensie. Atunci s-a creat un mare vid și autoritățile au acoperit golul cu ce-au avut la îndemână.

Acei oameni sunt acum cadre didactice calificate, cu diplomă de licență, masterat, doctorat și cu funcții de conducere. Au dus mediocritatea la cel mai înalt rang, în învățământ. În acest moment, avem rezultate din ceea ce am sădit acum mulți ani”, spune învățătorul.

Andreea Brașovean: Cum trec elevii pentru această perioadă?

”După o perioadă atât de lungă, elevii simt nevoia de a comunica unii cu alții, de aceea îi las uneori în pauze cu microfoanele deschise.

Au reușit să formeze un colectiv și simt nevoia să se conecteze unul cu celălalt, să-și împărtășească idei, să spună ce-a mai făcut fiecare, să povestească prin ce întâmplări au mai trecut, ce desen au mai făcut, ce-au mai lucrat la matematică sau cum au rezolvat un anumit exercițiu.

Acea legătură care s-a creat în timp și pe care eu vreau să o duc în continuare, în ciuda faptului că ei nu se pot întâlni, deocamdată,” spune învățătorul Marian Cîrlig despre relația dintre elevi mediată de tehnologie.

Citește articolul integral pe PaginaDePsihologie.ro

FOTO: paginadepsihologie.ro

Exit mobile version