“Cât am fost învățător, am avut în clasă atât copii foarte motivați, având parte de sprijinul părinților, cu rezultate academice foarte bune, cât și copii ce repetau anul pentru prima sau a doua oară”, scrie Vasile Brașovanu, absolvent al programului Teach for Romania. Într-o analiză trimisă Edupedu.ro, fostul învățător povestește: “am observat ce înseamnă să fii un elev repetent, cât de greu îi este unui copil să trăiască cu acest stigmat, cu atât mai mult să progreseze”.
Citește mai jos analiza integrală trimisă Edupedu.ro de Vasile Brașovanu, despre Cauzele repetenției, Efectele repetenției și Soluții:
“În ultimii 4 ani am lucrat cu copii atât din școli publice, cât și din școli private. Am observat pe de-o parte ce înseamnă sărăcia și cum poate ea influența viața unui elev, cât și ce înseamnă resursele financiare aduse fără limite, lipsite însă de o prezență afectivă a părintelui în viața copilului.
Cât am fost învățător, am avut în clasă atât copii foarte motivați, având parte de sprijinul părinților, cu rezultate academice foarte bune, cât și copii ce repetau anul pentru prima sau a doua oară. Am făcut eforturi, atât cât am putut în acel moment, să-i ajut să treacă clasa. Am observat ce înseamnă să fii un elev repetent, cât de greu îi este unui copil să trăiască cu acest stigmat, cu atât mai mult să progreseze la nivel academic și nu numai.
Cu regret observ cum în spațiul public, dar și în diferite grupuri de părinți e încurajată această practică. Studiile parcurse în ultimii ani, cât și experiența directă cu copiii mi-au confirmat cât de nocivă este repetenția și cât de multă nevoie de implicare este din partea adulților. Am încercat mai jos să redau, pe de-o parte, cauzele și efectele reptenției, cât și soluțiile, cât se poate de reale ce pot fi aplicate.
Dincolo de Omul sfințește locul!, atitudine observată în multe întâlniri cu profesorii prin țară, cred că e nevoie de intervenție sistemică și de un cadru legislativ care să oprească această practică și care să vină cu soluții alternative.
Efectele repetenției
- Pierderea sentimentului securității dat de grupul, clasa în care era cu un an înainte fapt ce conduce la sentimentul de amenințare (activarea sistemului limbic – atac, îngheț, fugă);
- Scăderea stimei de sine și a sentimentului că pot chiar și atunci când sunt în situații dificile (faptul că un adult și colegii îi oferă ajutorul îi poate oferi motivația de a da tot ce are mai bun);
- Nașterea sentimentului de frustrare, nedreptate – ‘De ce doar mie mi se întâmplă asta? Nu e vina mea că nu am înțeles lecția!’ Și activarea emoționalului, a reacției ‘Mi-ați făcut asta, veți vedea voi ce vă fac eu!’ Apar acte de bullying ce vin din această frustrare și lipsă a disponibilității din partea adulților de a oferi sprijin;
- Rușinea + umilirea – “am rămas repetent ceea ce înseamnă că nu sunt bun de nimic, iar ceilalți vor râde de mine!”
- Creșterea demotivării – “nu are nici un rost să mai continui școala!” – lucru ce deseori duce la abandon școlar;
- La nivel cognitiv și de rezultate ale învățării – e posibil ca la unele discipline competențele să fi fost atinse, cunoștințele să fie bine stăpânite și repetând anul el nu are parte de un progres în această zonă, ci stagnează, ceea ce poate naște revoltă și nemulțumire sau plictiseală în timpul orelor;
- Eticheta de repetent în comunitate și familie – cazuri de violență pentru că elevul face de râs familia în comunitate, trăiește sub amenințarea că dacă și anul acesta repetă clasa nu va mai merge la școală, ci că va fi trimis la muncă;
- E posibil ca în anul ce este repetat să aibă parte de cadre didactice diferite care să-i ofere mai multă atenție nevoilor individuale de învățare (în ciclul primar își schimbă învățătorul/ învățătoarea);
- Concentrarea tuturor resurselor spre a fi acceptat în noul grup și realizarea de compromisuri în acest sens, ceea ce diminuează capacitatea de învățare și produce un dezechilibru emoțional (mai ales la preadolescenți pentru care acceptarea și câștigarea popularității în noul grup este scopul fundamental, sunt dispuși să cedeze presiunii grupului și să încalce regulamentul școlar ceea ce atrage după sine sancțiuni și etichete).
Cauzele repetenției
- Mediul socio-economic – majoritatea celor care repetă anul provin din familii cu venituri scăzute ori aflate în risc de sărăcie;
- Factorii culturali – procentul copiilor de etnie romă care repetă anul este mai ridicat față de copiii români. O altă perspectivă o oferă modelele de la nivelul comunității care pot încuraja sau descuraja implicarea în educație, accentul pus pe învățare;
- Structura familiei – sprijinul familiei, a ambilor părinți poate schimba traseul educațional al unui copil (cazuri documentate de către Spitalul de Psihiatrie Socola Iași – sindromul Italia – mame plecate la muncă în afara țării, copiii intră în depresie sau au grave probleme comportamentale cauzate de lipsa afectivității din partea mamei, prezenței ei emoționale, lipsa implicării taților în susținerea emoțională și cognitivă a copiilor). Totodată, copiii care sunt crescuți de bunici sunt limitați la experiența pe care aceștia le-o pot facilita și ca urmare a diferențelor de vârstă foarte mari. În contextele în care părinții divorțează, copilul trece prin trauma abandonului, iar emoțiile îl împiedică să poată accesa funcțiile cortexului prefrontal;
- Supraresponsabilizarea copiilor mai mari pentru a avea grijă de frații mai mici, în cazul famiilor monoparentale sau în familiile unde adulții sunt preocupați de obținerea banilor și nu mai petrec timp de calitate cu copilul. Critica în relația cu copilul conduce la scăderea încrederii în sine a acestuia și în timp poate reprezenta consecința eșecului școlar și ulterior a abandonului. Lipsa motivației pentru învățare a elevului își are originea în modul în care acesta relaționează cu familia, de exemplu sunt mulți copii care sunt motivați să facă lucruri doar dacă primesc o recompensă materială, în felul acesta motivația elevilor rămâne una extrinsecă împiedicând apariția motivației intrinseci.
- Dependența și lipsa de responsabilități (de la vârste mici) pot conduce, de asemenea, la scăderea stimei de sine și la lipsa motivației pentru învățare.
- Poziția geografică – procentul copiilor care repetă anul școlar este mai ridicat în mediul rural și periurban, față de copiii din mediul urban mediu și mare. Totodată, zonele care sunt greu accesibile și au infrastructură slab dezvoltată (sate izolate, nevoia de a face naveta, lipsa oportunităților date de tehnologie sau modalități de petrecere a timpului liber) sunt mai predispuse în a avea copiii care repetă anul;
- Atitudinea cadrelor didactice sau ale colegilor – etichetele puse (nu ești bun de nimic, nici acum nu ți-ai făcut tema, așa faci tu de fiecare dată) împiedică formarea și dezvoltarea sentimentului că pot, inclusiv a stimei de sine, duc la marginalizare, excludere de către grup. Centrarea din partea cadrelor didactice asupra comportamentelor negative ale elevilor, ceea ce conduce la întărirea acestora și nu la diminuarea lor.
- Elevii nu sunt învățați să învețe! Lipsa cunoștințelor despre stilurile de învățare și despre strategiile eficiente de învățare. Lipsa programelor de recuperare a lacunelor în învățare și predarea de noi cunoștințe fără o bază pe care se pot structura.
Soluții
- Programe de formare pentru cadrele didactice în care să învețe și să exerseze strategii potrivite și adaptate nevoilor psihosomatice ale copiilor care au dificultăți în învățare, decontate de către minister;
– Introducerea programelor de mentorat pentru cadrele didactice, cu oameni competenți care să ofere sprijin în identificarea soluțiilor pentru dificultățile observate în facilitarea învățării; - Oferirea unor burse care să asigure pachete sociale (hrană, rechizite, îmbrăcăminte) pentru copiii proveniți din medii defavorizate;
- Implicarea copiilor cu dificultăți în învățare în programe de învățare nonformală (teatru, activități sportive, pictură, etc.) cu scopul de a-și identifica potențialul și a încuraja sentimentul că pot reuși;
- Inițierea programelor de mentorat între colegii de clasă – un coleg apropiat la nivel de cunoștințe îi poate explica celui/ celei care are dificultăți în învățare sarcinile, lucrul în echipă;
- Creșterea rolului profesorilor de sprijin – zilnic profesorul de sprijin să ofere 2 ore de lucru în funcție de dificultățile în învățare pe care le are elevul;
- Includerea acestor elevi în programe școala după scoală, finanțarea venind din partea școlii acolo unde familia nu poate susține;
- Creșterea rolul consilierului școlar în succesul școlar al acestor copii – dezvoltarea de sesiuni individuale cât și organizarea unui grup de dezvoltare personală, organizarea de grupuri de dezvoltare personală pentru părinți și cursuri de parenting pe teme ca: relaționarea cu copilul. comunicarea cu acesta, limitele în viața copilului, responsabilizarea etc.
- Integrarea în programe de voluntariat a elevilor care au rămâneri în urmă – ex: un astfel de copil poate fi mentor pentru un copil de o vârstă mai mică și să-l ajute la realizarea temelor cu explicații, demonstrații;
- Adoptarea de către profesori de planuri individualizate de învățare;
- Atitudine din partea adulților din școală proactivă, de toleranță și respect care să contribuie la integrarea acestor copii în colectiv;
- Introducerea în fișa postului pentru profesori necesitatea de a petrece săptămânal cel puțin 4 ore de reucuperare cu elevii care au întârzieri în învățare;
- Dacă într-un an elevul nu a atins anumite competenețe la o disciplină anul următor va merge la orele de la acea disciplină;
- Cursuri pe perioada verii pentru copiii care au rămâneri în urmă cu condiția de a nu sta mai mult de 3 ore pe zi la școală, 3 zile pe săptămână ce pot fi ținute atât de profesori cât și de voluntari;
- Școala pentru părinți – de 2 ori pe lună, timp de 2 ore se organizează sesiuni de lucru părinți și copii pe anumite subiecte la care au sarcina de a lucra împreună (literație, alfabetizare, etc.)
Vasile Brașovanu este Coordonatorul programului educațional Seeding Knowledge Foundation, absolvent al programului Teach for Romania.