Noul ministru al Educației și Cercetării, Mihai Dimian, a folosit o intervenție online la Zilele Universității Ștefan cel Mare din Suceava, săptămâna trecută, pentru a se prezenta cu ca „un om al reformelor abrupte”, ci ca „un adept al îmbunătățirii continue”. El a folosit aceeași ocazie pentru a sugera ce va face în funcția de ministru, folosind în acest sens o „poveste” a unui om care întâlnește trei zidari, dintre care ultimul construiește o catedrală.
În pilda sa, un om întâlnește întâi un zidar care „pune cărămidă peste cărămidă” și cară cărămizi, altul construiește un zid și câștigă bine, iar ultimul construiește o catedrală.
- Concluzia ministrului: „este relevant pentru acest moment să ne gândim la rolul pe care fiecare dintre noi îl avem, la cărămizile pe care fiecare dintre noi le punem la această catedrală a educației românești, indiferent de locul unde ne aflăm, e că ne aflăm în zona rurală, fie că ne aflăm în zona urbană, fie că ne aflăm în învățământul preuniversar, fie că ne aflăm la universitar”.
În context, el a spus că va duce la minister „tot ce am învățat” la Universitatea din Suceava. „ (…) Și voi încerca să implementez și aici cele trei direcții: visează, creează, inovează. Și sper ca fiecare elev și student din România să aibă un vis pe care, cu o anumită creativitate, cu inovare, să-l ducă la îndeplinire”, a spus ministrul în intervenția sa, transmisă cu ocazia Zilelor Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava.
Amintim că, la același eveniment, el s-a prezentat din nou ca un om care provine dintr-o familie săracă, iar șansa lui în viață a fost educația – detaliat aici.
Pilda catedralei, prezentată de Mihai Dimian la Zilele USV:
- „(…) Așa cum am prezentat și în programul de rector, nu sunt un om al reformelor abrupte, ci sunt un adept al îmbunătățirii continue. Și, repet, fiecare zi petrecută trebuie să însemne o cărămidă pusă la această construcție minunată a educației. Cred că este relevantă o poveste găsită în diverse moduri – Uni vorbesc despre zidari, alții vorbesc despre constructori ce foloseau, iată, nu cărămidă.
- Și era un călător care întâlnește de-a lungul drumului său trei zidari. Îl întreabă pe primul ce făcea acolo. Și [zidarul] spune că e o muncă foarte grea: pun cărămidă peste cărămidă, trebuie să car toate aceste cărămizi, afară este frig și este foarte greu. Merge mai departe, întâlnește un alt zidar și îl întreabă ce face acolo. Și [zidarul] spune: eu construiesc un zid, sunt plătit foarte mult cu un salariu îndeajuns de mare, dar îndeajuns cât să-mi întrețin familia și sunt liber. A mers mai departe, a întâlnit în al treilea zidar, a întrebat: dumneavoastră ce faceți aici? Și [zidarul] a răspuns că el construiește o catedrală.
- Știu că este relevant pentru acest moment să ne gândim la rolul pe care fiecare dintre noi îl avem, la cărămizile pe care fiecare dintre noi le punem la această catedrală a educației românești, indiferent de locul unde ne aflăm, e că ne aflăm în zona rurală, fie că ne aflăm în zona urbană, fie că ne aflăm în învățământul preuniversar, fie că ne aflăm la universitar. Pe de altă parte, voi duce cu mine, cu siguranță, tot ce am învățat la această universitate de la colegii mei, de la studenții mei și voi încerca să implementez și aici cele trei direcții: visează, creează, inovează. Și sper ca fiecare elev și student din România să aibă un vis pe care, cu o anumită creativitate, cu inovare, să-l ducă la îndeplinire. (…)”