Ministrul Sorin Ionescu despre combaterea violenței în educație: Școala nu este o închisoare, școala este un spațiu liber / Prevenția trebuie să fie direcția noastră principală, iar intervenția să fie coordonată doar în situațiile de criză

Foto: captura USR

Ministerele cu atribuții în combaterea violenței în școli trebuie să comunice mai mult pentru a-și întări capacitatea de prevenție, „pentru că școala nu este o închisoare, școala este un spațiu liber, școala este un spațiu în care elevii, profesorii și părinții trebuie să comunice cât mai mult”. Așa a declarat miercuri, la Prima News, noul ministru-delegat pentru învățământ preuniversitar, Sorin Ionescu. El a arătat că „ prevenția trebuie să fie direcția noastră principală, iar intervenția să fie coordonată doar în situațiile de criză”.

Și a spus că se lucrează la „strategii comune de lucru interministeriale, astfel încât Ministerul de Interne, Ministerul Justiției, Ministerul Educației să colaboreze mai mult”. Sorin Ionescu a spus că astfel de strategii existau, dar „acum trebuie să intervenim mai mult pe operaționalizarea acestor scopuri”.

Ministrul nu a exprimat o măsură concretă de acțiune în cazul combaterii violenței școlare, dar a spus că mediul ONG și cel guvernamental trebuie să se pună „cu toții la masă, să venim fiecare cu expertiza noastră”. Și a menționat două zone de posibile intervenții – cea a consilierilor școlari, în prezent insuficienți, respectiv cea a „sistemului dirigențial”, în care diriginții  să beneficieze de resurse de informație:

Declarațiile lui Sorin Ionescu despre violența școlară, făcute la Prima News astăzi, 28 octombrie, detaliat:

„Sorin Ionescu: Sigur că urgența dată de contextul actual este reprezentată de faptul că asistăm cu îngrijorare la creșterea actelor de violență în școală. Fără doar și poate, aici avem două perspective. O perspectivă în care să spunem că sunt niște incidente izolate – nu putem să facem lucrul acesta, pentru că oricine sau orice observator al al sistemului educațional își de seama că acest fenomen al violenței școlare este în în creștere. Și atunci trebuie să venim, pe de o parte, cu o serie de măsuri pe termen scurt, astfel încât să limităm aceste acțiuni, să creștem gradul de siguranță în unitățile de învățământ și în proximitatea acestora.

Și, pentru prima dată, vreau să vă spun că asist cu bucurie la faptul că școala nu mai este lăsată singură. Așa cum ați auzit și din declarațiile premierului, și din declarațiile Președintelui României, în acest moment se lucrează la strategii comune de lucru interministeriale, astfel încât Ministerul de Interne, Ministerul Justiției, Ministerul Educației să colaboreze mai mult. Existau aceste strategii și în trecut, dar acum trebuie să intervenim mai mult pe operaționalizarea acestor scopuri, astfel încât acțiunile de violență să fie ținute sub control și, de ce nu, se intre…

Moderatoare: …și raportate în timp util. Și o să ajungem și la acest subiect de interconectare a datelor.. mă gândesc.

Sorin Ionescu: Exact. E foarte important ca ministerele acestea să comunice cât mai mult între ele, să facă cât mai mult schimb de informație, să aibă, pe de o parte, o capacitate de prevenție. Pentru că școala nu este o închisoare, școala este un spațiu liber, școala este un spațiu în care elevii, profesorii și părinții trebuie să comunice cât mai mult. Iar pe de altă parte, să avem și mecanismele de intervenție, astfel încât, în momentul în care se întâmplă agresiuni de orice tip, și aici nu mă refer doar la acțiunile de agresiune între elevi, pentru că știți foarte bine că sunt mult mai diverse, capacitatea de intervenție să fie cât mai rapidă, iar cadrul legislativ să îl protejeze pe cadrul didactic aflat în exercitarea funcțiunii. De ce spun lucrul acesta? Avem deja o lege care îi protejează în mod distinct pe medici. Avem în acest moment în intenție ca în cea mai scurtă perioadă să venim cu o lege care să îi protejeze în mod direct și pe profesori, în cazul în care apar astfel de acțiuni. Vă repet, prevenția trebuie să fie direcția noastră principală, iar intervenția să fie coordonată doar în situațiile de criză

Moderatoare: Întrebarea revine clar, în mod natural: cum o să asigurăm această prevenție? Și sunt câteva măsuri pe care cumva le-ați pronunțat sau le-ați anticipat, dacă vă gândiți concret la implementarea lor, și cum am putea să acționăm? Pentru că în jurul Ministerului Educației și Cercetării sunt foarte multe ONG-uri, ați văzut, care vin, sunt foarte mulți parteneri de dialog social, bună intenție există. Dar pare că avem așa insule sau, din când în când, mai găsim câtă organizație care reușește să ducă lucrurile la nivel național, să le scaleze. Dar avem nevoie de un efort comun și de o armonizare a acestor resurse. Și nu întâmplător vă întreb, pentru că exact în acest moment există o întâlnire a Ministerului Educației în acest sens.

Sorin Ionescu: Da, și mulțumesc pentru, mulțumesc pentru această întrebare, pentru că este exact ceea ce vrem să dezvoltăm. Avem în momentul de față două expertize bune, zic eu. Avem, pe de o parte, un mediu non-guvernamental, care a dezvoltat o serie de proiecte și programe, trebuie să recunoaștem, de foarte multe ori susținute insuficient din punctul de vedere al Executivului. Iar, pe de altă parte, avem și o serie de proiecte și de programe guvernamentale unele dintre ele finanțate, altele doar instituționale, în care putem împreună să facem același lucru, să creștem gradul de de intervenție în școală pe această parte, de prevenție. În primul rând, trebuie să ne punem cu toții la masă, să venim fiecare cu expertiza noastră, să spunem că în acest moment desfășurăm activități de prevenție în școală, pe de o parte, prin consilierii școlari.

Și aici știți că avem o problemă. Conform legii, ar trebui să avem un consilier școlar la 500 de elevi, media la noi, undeva la 700, deși, dacă ne uităm pe la multe școli, inclusiv aici, din București, cred că e undeva în jur de 1000 de copii…

Moderatoare: Am regăsit în țară și la 1.200.

Sorin Ionescu: Exact. Cred că putem să găsim și alte exemple. Sigur, consilierul școlar nu face minuni, deci trebuie să pornim de la premisa că el nu este un magician care mâine dimineață, odată trimis în școală, va duce dintr-o dată la dispariția acestui proces și acestui fenomen. Dar este o nouă resursă care se alătură efortului comunității școlare și eforturile școlii pentru a crește gradul de încredere. 

Avem, pe de altă parte, sistemul de profesori sau sistemul dirigențial, cum este el cunoscut. Deși și acolo avem consilieri, acolo avem un consilier la 20 și un pic de copii, 24-25-30, câți or fi în clasă. Deci, acolo ar fi prima parte, în care trebuie să îi dăm resursele de informație acestui cadru didactic care se află în școală și care este în contact direct cu copiii.

Avem programe de prevenție desfășurate în momentul de față la Ministerul de Interne, la Ministerul Sănătății. (…)”

Exit mobile version