„Fac un apel sincer, ca mamă, să fiți atenți la tăceri, nu doar la cuvinte, la retrageri, la schimbări comportamentale subtile. Copiii au nevoie să știe că pot veni spre noi fără rușine, fără teamă, că nu sunt singuri în durerea lor”, a transmis Mirabela Grădinaru, partenera președintelui Nicușor Dan la Evenimentul pe tema adicțiilor la copii și la adolescenți, de la Palatul Cotroceni, în cadrul proiectului „România în Lumină”, pe 31 martie
Mirabela Grădinaru a descris dificultățile cu care se confruntă tot mai mulți părinți în relația cu copiii lor.
„Expresii de genul «parcă nu mai este copilul meu», «nu mai comunicăm», «nu mai știm cine îi sunt prietenii» sau «preferă să stea singur cu telefonul» sunt tot mai frecvente”, a spus aceasta.
„Ca mamă, vă spun cu sinceritate că una dintre cele mai mari temeri ale mele este ca, într-o zi, propriul copil să ajungă să se simte atât de singur, atât de trist, încât să caute alinare într-o adicție, fie că vorbim despre substanțe, jocuri video, jocuri de noroc sau rețele sociale. Și cred că nu sunt singura care simte asta”, a spus Mirabela Grădinaru.
„Nu este suficient să avem grijă doar de proprii copii, pentru că un copil nu este izolat și nu crește izolat. Atunci când copiii din jurul lui ajung să fie vulnerabili în fața adicțiilor, inevitabil, consecințele ajung să-l atingă și pe el. E nevoie de noi toți familie, școală, comunitate, stat, să creăm un ecosistem care susține sănătatea emoțională încă din primii ani de viață” a declarat Mirabela Grădinaru.
Discursul integral al Mirabelei Grădinaru
„Domnilor miniștri ai sănătății, educației, economiei, stimați reprezentanți ai Administrației Prezidențiale, doamnelor și domnilor parlamentari, distinși profesioniști din domeniul sănătății, educației și societății civile, dragi părinți, vă mulțumesc că sunteți astăzi aici.
Expresii de genul „parcă nu mai este copilul meu”, „nu mai comunicăm”, „mă simt neputincios”, „ca părinte, nu mai știm cine îi sunt prietenii, preferă să stea singur cu telefonul sau calculatorul”, „pare mereu obosit, chiar dacă nu face nimic”, „spune des <nu are rost>”, le-am auzit și le-ați auzit și dumneavoastră, cel puțin o dată, de la părinți.
România trece printr-o perioadă în care copiii noștri se confruntă cu provocări din ce în ce mai subtile, dar mai periculoase ca oricând. Și nu putem vorbi despre un viitor sănătos fără să vorbim deschis despre ceea ce trăiesc, ce simt și de ce uneori aleg să evadeze.
Ca mamă, vă spun cu sinceritate că una dintre cele mai mari temeri ale mele este ca, într-o zi, propriul copil să ajungă să se simtă atât de singur, atât de trist, încât să caute alinare într-o adicție, fie că vorbim despre substanțe, jocuri video, jocuri de noroc sau rețele sociale. Și cred că nu sunt singura care simte asta.
Mai știu ceva: nu este suficient să avem grijă doar de propriii copii, pentru că un copil nu este izolat și nu crește izolat. Atunci când copiii din jurul lui ajung să fie vulnerabili în fața adicțiilor, inevitabil, consecințele ajung să-l atingă și pe el.
E nevoie de noi toți, familie, școală, comunitate, stat, să creăm un ecosistem care susține sănătatea emoțională încă din primii ani de viață. Pentru că tinerii nu au nevoie doar să li se spună „nu ai voie”. Au nevoie de îndrumare și au nevoie să reintre în contact cu emoțiile lor. „Ai unde merge, ai cu cine vorbi, ai ce alege. Nu ești singur.”
Fac un apel sincer, ca mamă: fiți atenți la tăceri, nu doar la cuvinte, la retrageri, la schimbări comportamentale subtile. Întrebați, fiți prezenți nu doar cu trupul, ci și cu inima.
Copiii au nevoie să știe că pot veni spre noi fără rușine, fără teamă, fără frică, că nu sunt singuri în durerea lor.
Sunt profund recunoscătoare tuturor celor care astăzi își dedică viața vindecării, sprijinului, înțelegerii. Știu că nu e o misiune ușoară, dar este una esențială.
Sunt și voi fi alături de dumneavoastră cu tot ce pot face, pentru că România nu-și permite să mai piardă niciun copil și pentru că fiecare copil și tânăr care reușește să rămână conectat la viață, la sine, la ceilalți este o victorie nu doar pentru o familie, ci și pentru o întreagă societate.
Vă mulțumesc.”