Mircea Miclea, profesor de științe cognitive aplicate la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca (UBB) și fost ministru al Educației, a declarat că „un profesor bun e ca un dirijor care e atent la toate instrumentele, le coordonează, ca să scoată o simfonie”. „Nu vine și aplică un algoritm sau o metodă, indiferent ce se întâmplă în fața lui, totul este în funcție de cum se întâmplă în fața lui”. Declarațiile au fost făcute în emisiunea Educația la putere de la TVR 2.
Mircea Miclea a vorbit despre cum teorema lui Pitagora este predată diferit, în funcție de specificul fiecărui colectiv de elevi:
„Uitați, dacă eu predau teorema lui Pitagora, eu trebuie să o predau, dacă sunt profesor bun, diferit la clasa a V-a A, care a avut înaintea mea un profesor de matematică bun, care e formată din copiii buni din școală, clasă care are oră cu mine de la 8 la 9, când ei sunt odihniți, și care nu are niciun copil cu nevoi speciale în clasă. Eu predau într-un fel teorema lui Pitagora.
Eu va trebui să predau diferit teorema lui Pitagora, dacă predau la clasa a V-a F, care are trei copii cu nevoi educaționale speciale care au avut înainte un profesor slab și nu le-a dat lucrurile fundamentale de care ei au nevoie, ca să înțeleagă teorema lui Pitagora, și care au ore cu mine de la 2 la 3 când sunt 23 sau 30 de grade afară. Și atunci eu trebuie să țin cont de toate aceste aspecte, inclusiv că acum, când predau, unul dintre oamenii aceia cu nevoi educaționale speciale s-a ridicat din bancă și îl trage de păr pe cel din fața lui. Asta înseamnă un profesor bun, că țin cont de dinamica situației și că predarea mea include această dinamică a situației. Am o conștiință acută a dinamicii situației.”
Redăm discuția pe tema capacității profesorului de a fi atent la contextul de predare:
Monica Ghiurco, moderatoare: Credeți că ne inspirăm prea mult din niște modele cumva mult prea ideologizate, dacă privim spre școli din străinătate care pot să reprezinte surse de inspirație pentru cei care gândesc acum arhitectura școlii românești?
Mircea Miclea: Eu cred că surse de inspirație mereu trebuie luate ca surse de inspirație. E un input, nu este un output. Orice soluție este contextuală. Pornești de undeva, de la bune practici, de exemplu, și apoi utilizezi acele bune practici să vezi dacă, în contextul pe care îl ai, ele funcționează sau nu. Toate soluțiile sunt contextuale, apropo de cercetarea pe care a făcut-o Fundația Gates. Ei spun foarte clar că principalul lucru în calitatea actului de predare este ceea ce ei numesc situation awareness, adică capacitatea profesorului de a fi atent la contextul de predare. E esențială.
Uitați, dacă eu predau teorema lui Pitagora, eu trebuie să o predau, dacă sunt profesor bun, diferit la clasa a V-a A, care a avut înaintea mea un profesor de matematică bun, care e formată din copiii buni din școală, clasă care are oră cu mine de la 8 la 9, când ei sunt odihniți, și care nu are niciun copil cu nevoi speciale în clasă. Eu predau într-un fel teorema lui Pitagora.
Eu va trebui să predau diferit teorema lui Pitagora, dacă predau la clasa a V-a F, care are trei copii cu nevoi educaționale speciale care au avut înainte un profesor slab și nu le-a dat lucrurile fundamentale de care ei au nevoie, ca să înțeleagă teorema lui Pitagora, și care au ore cu mine de la 2 la 3 când sunt 23 sau 30 de grade afară. Și atunci eu trebuie să țin cont de toate aceste aspecte, inclusiv că acum, când predau, unul dintre oamenii aceia cu nevoi educaționale speciale s-a ridicat din bancă și îl trage de păr pe cel din fața lui. Asta înseamnă un profesor bun, că țin cont de dinamica situației și că predarea mea include această dinamică a situației. Am o conștiință acută a dinamicii situației.
Un profesor bun e ca un dirijor care e atent la toate instrumentele, le coordonează, ca să scoată o simfonie. Nu vine și aplică un algoritm sau o metodă, indiferent ce se întâmplă în fața lui, totul este în funcție de cum se întâmplă în fața lui. Iar la nivel de sistem, din păcate, din nou, s-a pierdut această contextualizare a soluțiilor, adică ce trebuie să luăm în calcul din context, ca să putem să facem funcțional.