Performanța academică a copiilor este prezisă, în următoarea ordine, de inteligența cognitivă, de conștiinciozitatea sau disciplina personală și de competențele emoționale, se arată în Ghidul despre nevoile de dezvoltare ale copiilor coordonat de psihoterapeutul Domnica Petrovai. Atunci când un copil reușește să își regleze emoțiile, el se poate concentra pe activitățile academice, se arată în cadrul ghidului.
Psihoterapeutul Domnica Petrovai, care este și co-autor al Strategiei Naționale de Sănătate Mintală a Copilului și Adolescentului din România, precizează că elevii care sunt capabili să-și gestioneze eșecurile, să-și mențină optimismul și să-și regândească perspectivele au tendința de a învăța din greșeli și de a persevera pentru atingerea obiectivelor personale.
Care sunt nevoile emoționale de bază:
- Supraviețuire: hidratare, mâncare, siguranță fizică, sănătate, odihnă, mișcare.
- Conectare: să fii văzut, auzit, înțeles, luat în seamă, să primești și să oferi sprijin, afecțiune, atenție.
- Vitalitate: joacă, energie, umor, optimism, curiozitate, spontaneitate.
- Acceptare: blândețe, înțelegerea și acceptarea diferențelor dintre noi, compasiune, respect.
- Apartenență: colaborare, implicare, cooperare, asumare, generozitate, egalitate.
- Identitate: să fii conectat cu tine, să îți fie ușor să îți dai seama ce ai nevoie, să îți cunoști limitele, lucrurile care îți plac și care îți displac, să îți fie confortabil să vorbești despre ele.
- Autonomie: să poți lua decizii potrivite pentru tine (în acord cu vârsta), să îți asumi deciziile, inclusiv atunci când greșești, să îți fie ușor să îți controlezi stările și reacțiile, să ai disciplină personală, să te simți încrezător.
Ce se întâmplă când nevoile fundamentale NU sunt împlinite:
- Copilul nu este conștient de granițele din relațiile cu ceilalți, rămâne centrat pe sine
- Îi este frică să exploreze lumea
- Este retras în relații, crește anxietatea socială, îi este frică de respingere
- Reacționează cu agresivitate când se simte respins
- Nu știe să se regleze emoțional, pentru că nu a avut parte de coreglare în relațiile semnificative (cu părinții și profesorii)
Vârstele copilului și schimbările care survin
La clasele primare (clasa pregătitoare – clasa a IV-a), nevoile principale ale elevilor sunt următoarele:
- Limite clare, dar nu rigide
Limitele ajută copilul să se simtă în siguranță, ghidat de un adult de încredere pe măsură ce explorează lumea, dar și să știe că aparține unei comunități cu aceleași reguli.
2. Nevoia de ajutor în a se organiza cu sarcinile școlare
3. Structură, rutine și obiceiuri sănătoase
De exemplu, trecerea de la grădiniță la școală presupune o schimbare a programului de somn. Programul de școală nu mai include și acel somn de prânz sau timp în liniște, pe care copilul îl avea la grădiniță. E nevoie, așadar, să le transmitem părinților că un copil care merge la culcare târziu nu va putea să se trezească dimineața la timp și va fi irascibil întreaga zi. Lipsa somnului îi va afecta atenția și concentrarea la ore, atrag atenția specialiștii care semnează studiul.
4. Abilități sociale
În această etapă, copilul are nevoie să exerseze abilitățile care îl ajută să cunoască oameni noi, să se înțeleagă cu ceilalți și să își facă prieteni. Acestea includ autoreglarea și capacitatea de a vedea și alte puncte de vedere. Pe de altă parte, el va avea nevoie, în continuare, de ajutor pentru a-și exprima emoțiile și a se comporta în moduri pozitive, mai ales când este obosit sau în situații sociale provocatoare. Înțelegând diferențele dintre el și ceilalți, copilul continuă descoperirea propriei identități.
5. Nevoia de atenție pozitivă, laudă și încurajarea comportamentelor pe care le așteptăm de la el
6. Nevoia de apartenență
Acceptarea într-un grup sau altul de prieteni este de maximă importanță. Jocul este construit de multe ori în jurul ideii de apartenență: copiii se împart în tabere, își reproșează „trădări” sau divulgări de secrete. Mai ales fetițele au nevoie de sprijin în dezvoltarea și menținerea prieteniilor. Ele țin la prietenii exclusive: „dacă ești prietena mea cea mai bună, nu poți fi și prietena altcuiva”. Apar șantajul emoțional, trocurile cu obiecte, favorurile, negocierile și intervențiile din partea terților pentru reglarea conflictelor, se arată în cadrul ghidului.
Provocări frecvente:
– Teama de eșec
– Frica de a nu ști
– Disconfortul de a învăța
– Comparațiile sociale
Cum poate fi sprijinit un elev:
- Să aibă experiențe pozitive legate de școală/ să aibă sentimentul de succes.
- Oferim instrucțiuni clare și concrete, exprimate succint, într-un mod pozitiv.
- Punem accent pe ceea ce copilul face bine, iar atunci când are anumite lacune, e nevoie să fie îndrumat fără critică, explicându-i cum poate să își îmbunătățească performanța.
- Oferim laude, cu sinceritate și consecvență, pentru eforturile pe care le depune pentru a dobândi diferite abilități, indiferent de rezultate.
- Sărbătorim realizările lui și îi validăm frustrările atunci când nu reușește ceva. Îl asigurăm că încercarea în sine, manifestarea interesului și efortul depus sunt valoroase.
- Nu comparăm copiii între ei. Prin ceea ce facem și spunem, e nevoie să le transmitem că sunt unici și diferențele dintre noi, oamenii, sunt valoroase. Evită, deci, exprimările de genul „când eu eram de vârsta ta…”.
- Respectăm ritmul de lucru al copilului. Până învață să facă lucruri, are nevoie să exerseze, să nu simtă presiunea performanței și a timpului când lucrează.
Cum poate fi ajutat elevul, de către profesor, să își facă prieteni:
Preadolescența și adolescența
Preadolescenții și adolescenții trec prin multe schimbări fizice, emoționale, sociale și cognitive, de aceea sprijinul adulților pentru a face față acestor schimbări este crucial, atrag atenția experții. Ghidul realizat la inițiativa Fundației Orange în parteneriat cu Mind Education arată că „este atât de important să investim timp și resurse în a modela ce înseamnă relaționarea sănătoasă cu ceilalți și să creăm contexte în care copiii să învețe să lege prietenii și să le mențină”.
De exemplu, pe elevii preadolescenți și adolescenți să îi învățăm că:
- Chiar dacă ne mai certăm uneori, aceasta nu înseamnă că nu mai putem fi prieteni.
- E nevoie să purtăm conversații dificile cu ceilalți. În acest fel, ne înțelegem pe noi și pe ceilalți mai bine.
- Suntem unici, iar diferențele dintre noi sunt valoroase, învățăm unii de la ceilalți și ne putem folosi talentele și abilitățile în scopuri bune.
- Tuturor ne este frică de respingere, abandon, trădare, neîncredere, iar aceste emoții, dacă nu sunt gestionate într-un mod sănătos, ne pot afecta pe diferite planuri.
În cadrul ghidului, sunt descrise detaliat etapele preadolescenței și ale adolescenței.
„Preadolescența (10-12 ani)
Adolescența timpurie (12-13,5 ani) – implică instalarea pubertății, are loc o explozie a creșterii fizice, ceea ce declanșează schimbări în dezvoltarea copilului.
Adolescența mijlocie – crește preocuparea față de sexul opus. Fostele grupuri de colegi și prietenii intime sunt date peste cap. În această perioadă, copiii manifestă o revoltă față de normele parentale și sociale și o conformare la standardele de grup.
Această rebeliune amintește de apariția impulsului de explorare, analogă vârstei de 2 ani, dar acum este o vârstă mai dificilă, mai ales dacă adulții din viața lor doresc să mențină un control strict asupra ideilor și comportamentelor copilului.
Adulții trebuie să se împace cu faptul că, pur și simplu, nu este posibil să controlezi adolescenții, poți doar să-i influențezi. Deși adulții se pot simți insultați și respinși, realitatea este că aceasta e vârsta la care copiii judecă singuri, gândesc autonom.
Adolescența târzie – tânărul devine preocupat de sarcinile tangibile cu privire la propriul viitor. Pentru a-și asuma rolul de adult, el devine foarte preocupat de dobândirea competențelor de care are nevoie. În această etapă, adolescentul învață să își accepte limitele și este gata să primească, din nou, ajutor și îndrumare de la părinți și alți adulți.
Schimbări emoționale
– Simt, adesea, emoții puternice, cum ar fi rușinea și umilința, care devin, uneori, copleșitoare.
– Au dificultăți în a-și recunoaște și numi emoțiile atunci când sunt supărați.
– Din cauza faptului că creierul încă le este în dezvoltare, nu au întotdeauna capacitatea de a exprima și gestiona emoțiile într-un mod matur.
– Încă au nevoie de ajutor pentru înțelegerea și gestionarea emoțiilor.”