Reforma învățământului, promovată recent sub umbrela „eficientizării” și „reducerii deficitului bugetar”, aduce în realitate o lovitură directă cadrelor didactice care, de ani de zile, mențin sistemul pe linia de plutire. Printre victimele directe se numără chiar și profesorii titulari, care, în ciuda tuturor eforturilor de a-și completa norma, rămân în situații absurde, cu 5 ore pe săptămână și în pericol de restrângere de activitate.
- Nota redacției: Profesorul anonim este un proiect Edupedu.ro prin care orice cadru didactic poate scrie pe adresa redactie@edupedu.ro despre problemele sau soluțiile identificate în școală/învățământ, sub protecția anonimatului. Ideile și opiniile exprimate în aceste articole nu sunt neapărat și cele ale redacției.
Este cazul meu. Sunt profesor titular, cu toate gradele didactice, cu peste 15 ani de activitate, și cu o carieră construită cu muncă, sacrificii și perfecționare continuă. Ani la rând m-am deplasat între 3 și 4 școli, în mediul rural și urban, ca să îmi pot forma o catedră completă – cele 18 ore necesare.
În 2025, am parcurs, ca de obicei, toate etapele de mobilitate – pretransferuri, completări, detașări. Mi-am adunat, din nou, catedra din bucăți, cu răbdare și profesionalism.
Dar… după marea simulare a noii legi a educației – cunoscută în spațiul public drept „Legea Bolojan” – dintr-o dată, au „dispărut” orele. Am rămas cu doar 5 ore de predare.
De ce? Pentru că noile norme prevăd că nu pot completa norma la nivel de unitate decât dacă am minimum 10 ore într-o disciplină. Cu alte cuvinte, degeaba sunt titular, degeaba există ore în alte discipline compatibile, degeaba am competențele. Legea îmi spune sec: nu ai jumătate de normă – nu poți completa. Intră în restrângere de activitate, și… dacă ai noroc, poate mai „prinzi” ceva într-o viitoare ședință publică.
„Ni s-a spus că titularii vor avea ore”. De unde, domnule ministru?
În toată această mascaradă numită reformă, ni s-a spus – direct, public, apăsat – că „titularii vor avea ore, nu vor fi dați la o parte”. Că prioritatea e păstrarea în sistem a profesorilor calificați. Că nu va fi afectată stabilitatea catedrelor.
Dar, domnule ministru, de unde să avem ore dacă:
- Catedrele au fost tăiate din pix? Catedrele vor fi asigurate titularilor dintr-o singură unitate, iar cei titulari în 2 ,3 sau 4 unități vor rămâne fără ore.
- Clasele s-au comasat fără cap?
- Normele s-au modificat brusc, fără transparență?
- Titularii nu pot face completare dacă nu au minimum 10 ore?
- Se ignoră competențele transversale ale profesorilor, care ar putea preda la nevoie și alte discipline compatibile?
Am fost trimiși prin toate etapele de mobilitate. Am bătut la ușile a 3-4 școli, am întrebat, am cerut, am completat catedre cum s-a putut. Iar acum, după ce s-a tras linie și s-au făcut „simulările” de personal, titularii – adică profesorii pe care statul ar trebui să se bazeze – rămân cu 5 ore.
Și când ne plângem? Ni se spune că „sunt doar simulări”. Că „vom vedea”. Că „se mai reglează”.
Între timp, unii profesori titulari:
- sunt forțați să intre la restrângere de activitate;
- riscă să nu mai aibă niciun venit stabil din septembrie;
Vrem epurare morală? Atunci tăiați răul de la rădăcină, nu pe cei care muncesc!
Ni se tot vorbește despre „epurare” în educație, despre curățenie morală, despre nevoia unui sistem curat, echitabil, în care să fie respectate valorile. Bun. Suntem cu toții de acord. Dar atunci de ce sunt păstrați în sistem oameni care s-au compromis, care au dosare, care sunt cunoscuți pentru abuzuri, delăsare sau lipsă de profesionalism, dar sunt „toleranți” **pentru că nu are cine să-i înlocuiască”?
Unde e echitatea? Unde e respectul pentru profesorii care și-au făcut meseria cu demnitate, care s-au perfecționat, care au muncit ani de zile în patru școli ca să-și strângă norma?
Cum demonstrează ministerul că interesele profesorilor onești sunt protejate, dacă cei care se murdăresc scapă cu scuza că „nu avem personal de rezervă”?
Aceasta nu este reformă. E un compromis imoral, e întreținerea răului în sistem. E un semnal că valoarea nu contează, ci doar „să fie cineva acolo”, oricine, chiar și cineva care a compromis fața educației românești. Dacă vrem cu adevărat schimbare, atunci răul trebuie tăiat de la rădăcină, nu mascat, nu păstrat „pentru că nu avem cu cine”.
Întrebările sunt multe și legitime:
- Cum este posibil ca un cadru didactic cu experiență, titular, să ajungă în acest haos administrativ?
- Cum se justifică această risipă de resursă umană calificată?
- Unde este reforma, dacă rezultatul este pierderea unor oameni formați, care ar trebui să fie stâlpi ai sistemului?
- Ce fac profesorii care au investit timp, bani și energie în cariera lor, când statul îi elimină pe criterii absurde?
În realitate, nu este vorba despre reformă, ci despre o reducere brutală și grăbită a cheltuielilor, cu prețul destabilizării întregului corp profesoral. Se mimează eficiența, dar se sacrifică oameni. Se invocă reformarea sistemului, dar nu există o strategie reală de valorizare a cadrelor didactice și acum este prea târziu să vă opriți pentru că nu aveți capacitatea de a recunoaște că ați greșit.
Foto: © Alexsokolov | Dreamstime.com / Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil / Campania Back to school oferă posibilitatea oricărei școli, profesor sau elev să descarce imagini de calitate cu 50% discount.