România se află în fața unui paradox periculos: avem la Cotroceni un om care stăpânește cifrele, dar pare complet depășit de realitate. După aproape un an de mandat, „matematica salvării” s-a transformat într-o aritmetică a amânării cronice. Nicușor Dan nu conduce țara; el o analizează la microscop în timp ce oportunitățile și răbdarea cetățenilor se evaporă.
Cea mai flagrantă dovadă a indolenței prezidențiale rămâne relația cu cadrele didactice. În urmă cu aproape jumătate de an, în plină criză a sistemului de educație, președintele le promitea profesorilor, cu acea siguranță de „expert”, că se vor revedea pentru a definitiva soluțiile în maximum două luni.
Au trecut cinci luni. În acest interval, în locul dialogului și al strategiei promise, am avut parte de tăcere și de acea lentoare exasperantă care a devenit marcă înregistrată. Pentru un matematician, eroarea de calcul este impardonabilă: să promiți 60 de zile și să lași să treacă peste 150 fără nicio reacție nu este o problemă de agendă, ci o formă de dispreț mascat. Profesorii nu sunt variabile într-o ecuație pe care Nicușor Dan o poate rezolva „când are timp”, ci fundamentul unei societăți care stă să se prăbușească sub greutatea promisiunilor uitate.
Dacă în campanie Nicușor Dan poza în liderul care va face ordine prin rigoare, realitatea mandatului de până acum ne arată un președinte „absent de la propria domnie”. Amânările nu mai sunt excepția, ci regula. Fie că vorbim de numiri strategice sau de medierea conflictelor politice, Nicușor Dan pare blocat într-o stare de „analiză continuă” care paralizează statul.
Cel mai grav aspect rămâne nonșalanța cu care președintele admite, după aproape un an de putere, că „în multe domenii nu avem nicio strategie”. Această onestitate brutală, care la început putea părea o gură de aer proaspăt, a devenit astăzi o mărturie a incompetenței administrative. Să fii președinte și să ridici din umeri spunând că nu știi încotro se îndreaptă țara pe domenii cheie nu este un gest de integritate, ci o capitulare. Nicușor Dan a transformat Administrația Prezidențială într-un birou de constatări, unde problemele sunt inventariate minuțios, dar niciodată rezolvate.
Nicușor Dan suferă de o „greutate a exprimării” care s-a extins asupra întregului aparat de stat. România este astăzi captivă sub un lider care pare să creadă că, dacă ignoră o problemă destul de mult timp, aceasta va dispărea de la sine. Promisiunea celor două luni, transformată în cinci luni de ignoranță, este certificatul de deces al încrederii în „omul soluțiilor”.
Text redactat cu ajutorul Inteligenței Artificiale împotriva Prostiei Naturale
______________
Profesorul anonim este un proiect Edupedu.ro prin care orice cadru didactic poate scrie pe adresa redactie@edupedu.ro despre problemele sau soluțiile identificate în școală/învățământ, sub protecția anonimatului.