Scriitorul Radu Vancu atrage atenția că „în Bistrița se va închide, în urma măsurilor din ultimul an ale ministerului Educației, secția de restaurare de la Liceul de Arte”. Într-o postare pe o rețea de socializare, Radu Vancu cere statului să „nu trateze educația și cultura ca pe niște inamici” și să le lase măcar să funcționeze.
Radu Vancu, scriitor și profesor la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, semnalează că una dintre puținele secții de restaurare din țară de la Liceul de Arte din Bistrița se va închide în urma măsurilor din ultimul an ale ministerului Educației.
„Statul român a abandonat cultura și educația. Dar ele nu au abandonat statul român. Ba chiar dimpotrivă: educația și cultura au un mare merit pentru tot ce am reușit să mai salvăm în ultimii ani din democrația românească. Pentru ca acum, abia salvat, statul român să se năpustească cu această furie inexplicabilă exact împotriva culturii și educației.
Dacă statul le va distruge, nimeni nu va mai putea apoi salva statul.
Așa că rog statul român să aibă o fărâmă de luciditate ultimă – și să nu trateze educația și cultura ca pe niște inamici. Dacă tot le subfinanțează atât de îngrozitor, măcar să le lase să funcționeze. (…) nu închideți secția de restaurare de la Liceul de Arte din Bistrița”, scrie Radu Vancu.
Mesajul integral al scriitorului Radu Vancu
„Educație: În Bistrița se va închide, în urma măsurilor din ultimul an ale ministerului Educației, secția de restaurare de la Liceul de Arte. Una dintre puținele secții de restaurare din țară, la care vin inclusiv copii din alte județe.
Cultură: Artiștilor (muzicieni, actori) li se cere să ponteze 8 ore zilnic. Asta după ce acum câteva zile au aflat că vor fi obligați să emită facturi din luna iunie.
Sunt doar două dintre știrile care mi-au căzut azi sub ochi.
Pot înțelege austeritatea, după dezastrul iresponsabil (dar pentru care ar fi trebuit să fie făcut responsabil) al lui Marcel Ciolacu.
Ce nu pot înțelege e furia cu care, în numele austerității, guvernul Bolojan se năpustește împotriva educației & culturii. Cele mai subfinanțate ministere din istoria României sunt tratate ca marile responsabile pentru dezastrul financiar al lui Marcel Ciolacu. În vreme ce Ciolacu, așa cum spuneam, e exonerat de orice responsabilitate.
E un miracol că mai există educație & cultură în România, la cât de subfinanțate sunt. Educația a fost ținută în viață de alianța dintre părinți & profesori, de solidaritatea dintre ei făcută de dragul copiilor. Acum, această solidaritate e și ea avariată: s-a lucrat mult la distrugerea acestei solidarități, iar acum profesorii sunt inamicii în ochii unei părți tot mai semnificative a părinților.
Cultura a fost ținută în viață de devotamentul unor oameni (artiști, manageri culturali) îndrăgostiți până peste cap de arta lor. De posibilitatea de a crea frumusețe & adevăr pentru comunități.
Statul român a abandonat cultura & educația. Dar ele nu au abandonat statul român. Ba chiar dimpotrivă: educația & cultura au un mare merit pentru tot ce am reușit să mai salvăm în ultimii ani din democrația românească.
Pentru ca acum, abia salvat, statul român să se năpustească cu această furie inexplicabilă exact împotriva culturii & educației.
Dacă statul le va distruge, nimeni nu va mai putea apoi salva statul.
Așa că rog statul român să aibă o fărâmă de luciditate ultimă – și să nu trateze educația & cultura ca pe niște inamici. Dacă tot le subfinanțează atât de îngrozitor, măcar să le lase să funcționeze.
Ca să te poată salva, stat român, atunci când vei mai avea nevoie să fii salvat. Căci, dincolo de orice dubiu, vei mai avea nevoie.
Ca să revin la exemplele cu care am început: nu închideți secția de restaurare de la Liceul de Arte din Bistrița. Nu obligați actorii & muzicienii să-și facă munca lor minunată în birouri. Nu cereți artiștilor, care oricum fac contracte & plătesc taxe & completează declarații fiscale, să mai taie și facturi.
Cultura & educația nu sunt inamicii tăi, statule român. Îngăduie-le să crească & să te salveze, cum au făcut-o deja. Să ne salveze pe toți.
Altfel chiar nu mai avem nici o șansă”.
