Debitul extrem de scăzut al Dunării din vara anului 2026 nu mai poate fi tratat doar ca un episod excepțional, ci ca unul recurent, care a cuplat criza din navigație cu o criză de securitate energetică. O analiză realizată de Centrul Interdisciplinar de Studii Avansate (CISA-ICUB) al Universității din București, coordonată de cercetărorii Daniel Peptenatu și Daniel Diaconu, profesori doctori în geografie economică și hidrologie, arată că România trebuie să se pregătească pentru un regim hidrologic în care verile secetoase, debitele reduse, presiunea asupra navigației, energiei și agriculturii și competiția pentru apă vor deveni tot mai greu de gestionat.
Documentul, denumit „Analiza măsurilor de adaptare la regimul hidrologic actual al fluviului Dunărea în contextul schimbărilor climatice”, este o sinteză documentară construită pe 3 materiale oficiale. Acestea sunt: Planul de Management Actualizat al Fluviului Dunărea, Deltei Dunării, Spațiului Hidrografic Dobrogea și Apelor Costiere, Anexele acestuia și Planul de Management al Riscului la Inundații – Fluviul Dunărea, ciclul 2023–2027.
Analiza extinde însă cadrul oficial și cu cercetări asupra navigației, porturilor, proiectelor structurale și impactului economic al apelor mici.
Dunărea a coborât la aproximativ o treime din debitul normal, în vara lui 2026
Criza din această vară oferă imaginea concretă a riscurilor descrise în scenariile climatice, se arată în analiză. La intrarea în România, la Baziaș, debitul Dunării a coborât spre sfârșitul lunii iulie la aproximativ 1.630 m³/s, față de o medie multianuală de aproximativ 4.700-4.750 m³/s, adică la aproximativ o treime din nivelul obișnuit pentru această perioadă. În unele momente a coborât chiar sub 1.500 m³/s.