Actrița Medeea Marinescu spune despre disciplina Educație Teatrală care va fi studiată obligatoriu de toți elevii de clasa a XI-a în noile programe, din 2029, că „este foarte importantă”. „Evadarea prin teatru e o formă de terapie pentru tineri. E o formă în care învață să se cunoască și să se gestioneze mai bine pe ei”, spune actrița.
Actrița Medeea Marinescu spune într-un interviu pentru Edupedu.ro că „evadarea prin teatru e o formă de terapie pentru tineri” iar „dacă vrei să devii doctor sau matematician, teatrul te ajută foarte mult să ieși din tine, să cauți soluții care nu sunt doar matematice, ci presupun înțelegere”.
Întrebată despre noua disciplină Educație Teatrală care va fi studiată obligatoriu de toți elevii de clasa a XI-a în noua programă, actrița spune că este „este foarte importantă” pentru că „înveți să nu-ți fie frică, să nu-ți fie teamă la început că greșești, să nu fie teamă să greșești, pentru că greșești încercând, căutând„.
Ea a dat ca exemplu faptul că azi foarte mulți adulți „caută cercuri de teatru pentru că îi ajută să se deschidă în comunicare, fie să-și depășească niște frici, anxietăți, niște blocaje în comunicare”.
Medeea Marinescu spune că în sălile de spectacol vin mulți tineri: „Sunt copii care au înțeles că internetul nu le poate da decât informații care sunt necesare și utile și care le scutesc timp în anumite situații, dar că în detrimentul acelor informații pe care ei le primesc, imaginația lor este e cumva văduvită, împuținată. Și teatrul le dă șansa și provocarea să își folosească mintea, să-și folosească imaginația și să înțeleagă dincolo de cuvinte. Să înțeleagă mesaje, să înțeleagă subtexte și să aibă încredere în capacitatea lor de a înțelege”.
Redăm fragment din interviul acordat Edupedu referitor la Educația teatrală și importanța teatrului
Edupedu.ro: Mai este meseria de actor căutată astăzi? Cum și când credeți că își pot găsi tinerii calea, dacă vor să devină actori? În noile programe de liceu, în clasa a XI-a va fi obligatoriu o oră de educație teatrală.
Medeea Marinescu: Mi se pare fantastic. E foarte important să se facă, pentru că foarte mulți adulți, de exemplu, caută cercuri de teatru pentru că îi ajută să se deschidă în comunicare, fie să-și depășească niște frici, anxietăți, niște blocaje în comunicare sau pur și simplu ca o „exorcizare” a unei vieți care e stresantă și monotonă.
Și evadarea prin teatru e o formă de terapie pentru tineri. E o formă în care învață să se cunoască și să se gestioneze mai bine pe ei. Înveți să nu-ți fie frică, să nu-ți fie teamă la început că greșești, să nu fie teamă să greșești, pentru că greșești încercând, căutând. Căutarea presupune greșeală și eșec. Sunt foarte multe lucruri care te ajută.
Dacă tu vrei să devii doctor sau dacă tu vrei să devii matematician, teatrul te ajută, te ajută foarte mult să ieși din tine, să cauți soluții, care nu sunt numai soluții matematice, sunt soluții care presupun înțelegere. Teatrul te ajută să comunici, pentru că dacă înțelegi, poți mai ușor să comunici cu cineva. Și atunci teatrul e fantastic. Asta e o discuție. Cealaltă discuție este că am întâlnit foarte mulți tineri și încă în continuare există foarte multe școli de teatru pentru o piață foarte mică, din păcate. Adică sunt foarte mulți oameni care termină teatrul, mult mai mulți decât pe vremea mea acum 30 de ani. Acum sunt mult mai multe școli și de stat și particulare și sunt mult mai multe locuri pe an la actorie și drumul lor este extraordinar de anevoios.
Pe de altă parte, nici în America sau Franța sau Anglia nu e mai ușor.
Problema e alta. Mai vorbeam despre asta cu diverși părinți sau chiar tineri care voiau să se ducă spre meseria asta. Mulți confundă un lucru. Confundă un anume statut și glam, strălucire a profesiei atunci când e izbândită, când are notorietate, are vizibilitate, confundă toate acestea cu meseria în sine. Acelea sunt excepțiile. Dacă te apuci de meseria asta gândindu-te că o să fii pe coperțile revistelor și o să dai autografe pe stradă și o să faci nu știu ce filme și o să ai mașină scumpă, atunci ai pierdut din start și ai cele mai mari șanse să nu ajungi acolo.
Dacă faci meseria asta pentru că o iubești și iubești să te joci foarte mult, vei fi câștigat.
Eu am această natură… Îmi place să mă prostesc, să mă joc, și mă plictisesc dacă nu caut ceva. Dacă n-ai această capacitate să poți să privești lumea din jur și să faci continuu povești cu ceea ce vezi în jurul tău pentru că asta-ți îmbogățește ție lumea, nu știu dacă poți face bine meseria asta.
Eu merg cu metroul și azi, cu autobuzul, și mă uit la oameni și îmi place să-i văd, să observ și să-mi imaginez cum e viața lor.
Dacă atunci când văd un om într-o stare extremă, mă întreb de ce e omul acela în acea stare extremă, care e nefericirea lui de bază? Dacă nu să încerc să înțeleg, să empatizez, să-mi pară rău de el, atunci nu cred că merită făcută meseria asta, dacă n-am această permanentă și vie curiozitate și dispoziție de a mă juca și de a fi într-un contact permanent cu altcineva. Și mai avem ceva: dorința permanentă de a comunica, de a spune povești, de a-i face pe oameni să se emoționeze.
Și mai observ ceva. Nu m-am gândit niciodată la bani. Când am intrat să fac un proiect, n-am întrebat niciodată cât, dar am întrebat cum. Cum vrei să faci, cum te-ai gândit? E frumoasă ideea ta? Da, aș vrea să încerc. Dacă tu ca tânăr, te întrebi întâi «cât» și după aceea, «cum», e o problemă.
Edupedu.ro: Vedeți tineri în sala de spectacol?
Medeea Marinescu: Da, din fericire, văd tineri la teatru și asta e foarte frumos. Chiar acum, când am plecat de la TNB, era foarte multă lume în față pentru că se întâmplă un mic festival care se numește „Nu mă sperie Bacul”. Elevi au dramatizat lucrările pentru Bac ca să le facă mai accesibilă înțelegerea lucrărilor pe care trebuie să le citească și despre care vor trebui să scrie la Bac.
Și eu întâlnesc copii care vin după spectacole și mă urmăresc în mai multe spectacole în care joc. Vin și le văd și a doua și a treia oară și le place, pentru că îi ajută să-și creeze propriul univers.
De fapt, sunt copii care au înțeles că internetul nu le poate da decât informații care sunt necesare și utile și care le scutesc timp în anumite situații, dar că în detrimentul acelor informații pe care ei le primesc, imaginația lor este e cumva văduvită, împuținată. Și teatrul le dă șansa și provocarea să își folosească mintea, să-și folosească imaginația și să înțeleagă dincolo de cuvinte. Să înțeleagă mesaje, să înțeleagă subtexte și să aibă încredere în capacitatea lor de a înțelege.
Internetul nu-ți certifică niciodată capacitatea ta de înțelegere. Nu-ți certifică niciodată capacitatea ta de introspecție. Astăzi, teatrul îți cultivă acest drum al introspecției, atât de necesar. Văd asta la băiatul meu, care este adolescent. Orice adolescent, prin firea lucrurilor, caută această introspecție. O caută și e foarte greu s-o cauți. Dacă în jurul tău e deșert și zgomot, e foarte greu. Tentația de a face parte din zgomot câteodată e mult mai ușoară, mai simplă. Și ajungi atunci ca om matur să fugi de tine, pentru că tu de fapt n-ai avut curajul să te întorci în tine și să cauți niște lucruri. La băiatul meu am simțit această nevoie de introspecție, nevoie de a căuta, de a înțelege și a de a se înțelege și în raport cu lumea din afară.
Și atunci el caută prin muzică, prin teatru, prin filme. Vede foarte multe filme și seriale. Sigur, sunt tentante serialele și filmele de acțiune palpitantă, dar cu cât capacitatea de introspecție e mai mare cu atât filmele acestea nu te mai mulțumesc și cauți ceva mai subtil, ceva mai adânc, mai profund. Ori teatrul și filmul îți dau aceste unelte ca tu să fii interesat, să cauți în tine mai mult.
Informații de context
Disciplina Educație teatrală este obligatorie în clasa a XI-a, cu o oră pe săptămână, pentru toți elevii, indiferent de filieră, profil sau specializare. Elevii care sunt acum în clasa a VIII-a vor învăța după programa de clasa a XI-a, din anul școlar 2028-2029. Sunt prezentate recomandări și sugestii metodologice.
Evaluarea elevilor „nu va realiza grupe distincte de elevi (începători şi avansați)„ și „nu se vor face diferențe între adolescenții care au făcut teatru şi cei care nu au făcut niciodată”. Evaluarea finală se va face pe bază de proiect, obiective atinse și mod de lucru în echipă.
Programa şcolară pentru disciplina obligatorie Educatie teatrală face parte din Planul-cadru pentru învăţământul liceal, clasa a XI-a, având alocat un buget de timp de 1 oră/săptămână, pe durata unui an şcolar. UNATC a fost inițiatorul principal al acestei măsuri.
„Disciplina Educaţie teatrală nu formează actori, regizori, scenografi sau orice alt specialist în domeniul Teatru si artele spectacolului si nu se adresează doar celor „talentaţi”. Educația teatrală este dedicată tinerilor care vor să se cunoască între ei, să observe constient lumea şi pe ei înşişi şi să-şi dezvolte creativitatea. În cadrul acestor ore, regula principală este „nimeni nu greşeşte niciodată. Această regulă îl determină pe tânăr să aibă încredere în propriile păreri, să învețe să aleagă singur, să nu aştepte aprobare sau dezaprobare la fiecare acţiune şi să-și dezvolte empatia”, scrie în programa școlară care conține sugestii metodologice, exerciții și o prezentare a tipurilor de competențe și conținuturi.
Nu se precizează ce profesori pot preda această disciplină dar cadrul didactic „ va urmări sistematic realizarea de conexiuni între această disciplină şi altele din curriculum, creând contexte semnificative de învățare pentru viața reală”.
Programa recomandă ca orele să se desfășoare într-un „spațiu adecvat, respectiv într-o sală de clasă fără pupitre sau într-un spațiu generos, (amfiteatru, sală festivă, sală de sport), care să permită libertatea de mişcare, lucrul în grup, exercitiile de expresie corporală, jocurile teatrale şi activitățile de improvizație”.