Psihologul Alina Beldianu, psihoterapeut Alianța Națională pentru Sănătate Mintală, atrage atenția că este un paradox faptul că deși „le spunem elevilor că au nevoie de suport psihologic, dar în același timp, la Senat le spunem că nu au nevoie și nici nu le acordăm acest drept”. Psihologul a făcut această declarație la Prima News, vineri, 30 octombrie, în contextul în care recent senatorii au respins proiectul care ar fi permis tinerilor de 16 ani să ceară singuri consiliere psihologică, psihoterapie și sprijin psihopedagogic, fără acordul părinților.
Alina Beldianu, psihoterapeut Alianța Națională pentru Sănătate Mintală, a spus că este și în beneficiul părintelui ca tinerii de peste 16 ani să poată merge la psiholog fără avizul părintelui pentru că sunt situații în care tinerii nu vorbesc cu părinții lor iar un terapeut ar putea ajuta:
„Intenția nu este aceea de a scoate părintele din ecuație. Dimpotrivă, s-ar putea ca părintele, tocmai pentru că adolescentul nu-i spune anumite lucruri, să nu aibă acces la această informație. Dacă adolescentul acela, de exemplu, are gânduri de suicid sau dacă trece printr-o depresie, părintele s-ar putea să nu știe, iar eu, ca specialist, s-ar putea să vin și să îi trag semnalul de alarmă părintelui și să îl implic în proces”.
Psihoterapeutul mai spune că este un paradox. faptul că atunci când se întâmplă cazuri de violență „le spunem că au nevoie de suport psihologic și, în același timp, la Senat, le spunem: nu, nu aveți nevoie și nici nu vă acordăm acest drept (…) le inducem o teribilă confuzie și le arătăm că, practic, nu ne pasă de ce se întâmplă”.
Redăm fragmente din răspunsul psihologul
Alina Beldianu, psihoterapeut în cadrul Alianței Naționale pentru Sănătate Mintală: Cadrul în care noi lucrăm este unul clar, unul care are niște principii și o conduită clară. Intenția nu este aceea de a scoate părintele din ecuație. Dimpotrivă, s-ar putea ca părintele, tocmai pentru că adolescentul nu-i spune anumite lucruri, să nu aibă acces la această informație pe care adolescentul simte să o împărtășească cu altcineva.
Dacă adolescentul acela, de exemplu, are gânduri de suicid sau dacă trece printr-o depresie, părintele s-ar putea să nu știe, iar eu, ca specialist, s-ar putea să vin și să îi trag semnalul de alarmă părintelui și să îl implic în proces. De obicei, părinții trebuiesc implicați în acest proces în consilierea parentală.
Nicoleta Călugăreanu, moderator TV: Depinde cine sunt părinți, pentru că noi ne uităm și la dinamica relației de cuplu dintre părinți. Putem să avem unul dintre părinți, mama sau tata, care decide pentru adolescent, în beneficiul adolescentului, în mod direct, și putem să avem celălalt părinte care, din motive de divorț, custodie comună, care nu dorește.
Alina Beldianu, psihoterapeut în cadrul Alianței Naționale pentru Sănătate Mintală: Am avut foarte multe situații de acest tip, inclusiv situații în care se întâmpla un soi de alienare parentală din partea unui părinte și celălalt părinte știa că copilul are nevoie de terapie sau adolescentul și nu putea să obțină acordul și trebuiau să se plimbe prin instanțe cu ordonanță prezidențială și așa mai departe. Mai există cazul copiilor care au părinții plecați la muncă în străinătate. Cu aceștia ce facem? Pe care îi crește familia sau rudele sau prietenii, aceștia sunt copii și adolescenți care au nevoie de suport emoțional, într-o formă sau alta, faptul că părintele este plecat, există acolo, undeva, în suflețelul lui, o senzație de abandon, chiar dacă nu este un abandon real. Dar lucrurile astea trebuiesc cumva, pe de o parte, prevenite și lucrat cu ele. Nu putem să le lăsăm așa în aer.
Este ca și cum noi spunem: OK, nu mă interesează ce se va întâmpla cu tine, nu este important viitorul tău. Practic, nu mă interesează de tine, ori nu mai suntem în punctul acesta. Serviciile de specialitate de psihologie, de psihoterapie sunt o normalitate. Să vorbim despre sănătate mintală, să vorbim despre depresie, să vorbim despre anxietate, să vorbim despre sexualitate, să vorbim despre așa-zisele lucruri rușinoase, care nu se vorbeau pe vremea noastră, trebuie să devină o normalitate. Și asta poate să vină doar cu ajutorul nostru și noi, adulții, făcând ceva.
Pe de altă parte, spunem că au nevoie de suport psihologic și, în același timp, la Senat, le spunem: nu, nu aveți nevoie și nici nu vă acordăm acest drept. Exact asta s-a întâmplat. Ăsta este paradoxul. Practic, ne dăm cu stângul în dreptul. Noi, «niște adulți minunați și înțelepți, care suntem sau care vrem să fim», și îi inducem o teribilă confuzie și le arătăm că, practic, nu ne pasă de ce se întâmplă”.
Ce prevede inițiativa parlamentară
Inițiativa legislativă depusă de USR care ar fi permis adolescenților să acceseze, de la 16 ani, servicii de consiliere psihologică fără acordul părinților nu a trecut de votul senatorilor. PSD și AUR au votat împotrivă în plen, iar în timpul dezbaterilor parlamentarii AUR au motivat votul de respingere cu teorii conspiraționiste, spun parlamentarii USR. Inițiativa parlamentară L478 care merge acum la Camera Deputaților a avut susținerea Ministerului Sănătății și a Ministerului Educației și avize favorabile de la Guvern, Consiliul Economic și Social și Consiliul Legislativ, iar Consiliul Național al Elevilor și 42 de organizații și grupuri civice au cerut public adoptarea ei.
Consiliul Național al Elevilor (CNE) susține proiectul de lege care le-ar permite adolescenților care au împlinit 16 ani să ceară singuri consiliere psihologică, psihoterapie și sprijin psihopedagogic, fără acordul părinților.
nițiatorii susțin, în expunerea de motive, că actuala condiționare a accesului minorilor la servicii psihologice de consimțământul reprezentanților legali poate avea, în anumite situații, efectul invers celui urmărit. Adolescenți care își dau seama că au nevoie de sprijin nu îl pot primi „exclusiv din cauza refuzului, absenței, dezacordului sau indisponibilității reprezentanților legali”, potrivit documentului.
Problema ar fi mai accentuată în mediul rural, unde accesul la serviciile de sănătate mintală este deja limitat, iar stigma asociată mersului la psiholog poate determina părinții să refuze să își dea acordul, susțin inițiatorii.
„Minorul se află astfel într-o dublă vulnerabilitate: pe de o parte, este expus unor riscuri psihologice reale, iar pe de altă parte, este împiedicat instituțional să acceseze ajutorul profesionist”, se arată în expunerea de motive.
Parlamentarii argumentează că vârsta de 16 ani nu a fost aleasă arbitrar, întrucât legislația românească recunoaște deja la acest prag o serie de capacități extinse ale minorului. Aceeași logică a maturizării progresive ar trebui aplicată, în opinia lor, și sănătății mintale, mai ales că serviciile de psihologie, consiliere și psihoterapie „nu implică nici intervenții invazive, nici riscuri fizice directe, ci constituie o formă de sprijin și reflecție personală pe care minorul cu discernământ o poate evalua în mod rezonabil”.
În cazul educației, inițiatorii spun că modificarea este „esențială din perspectiva accesibilității”, pentru că „școala reprezintă, în special în mediul rural, primul și uneori singurul punct de contact instituțional al adolescentului cu un specialist în sănătate mintală”.
În justificarea proiectului sunt invocate și modele din Regatul Unit, Germania, Franța, Belgia și Olanda, unde există diferite forme de recunoaștere a capacității adolescenților de a decide în privința serviciilor medicale sau psihologice, fie în funcție de discernământ, fie folosind vârsta de 16 ani ca reper. Potrivit inițiatorilor, soluția propusă pentru România se înscrie într-o „tendință europeană coerentă de recunoaștere a autonomiei progresive a minorului în domeniul sănătății”.
Expunerea de motive invocă, de asemenea, date ale Organizației Mondiale a Sănătății, Institutului Național de Sănătate Publică și Salvați Copiii privind sănătatea mintală a adolescenților și accesul la servicii. Documentul nu indică însă studiile, anii sau valorile statistice concrete pentru afirmațiile referitoare la România.
De ce a fost respinsă de senatori
Inițiativa parlamentară scrisă de parlamentarii USR Ruxandra Cibu Deaconu, Cynthia Păun și Sorin Șipoș are ca scop sprijinirea tinerilor care au împlinit 16 ani să poată cere singuri consiliere psihologică, psihoterapie și sprijin psihopedagogic, fără acordul părinților.
„Senatorii PSD și AUR nu par să înțeleagă că un adolescent nu devine adult peste noapte, la 18 ani. La 16 ani, tinerii se confruntă cu presiune școlară, anxietate, dificultăți emoționale și întrebări la care au nevoie de răspunsuri, iar dreptul de a cere sprijin psihologic ar trebui recunoscut înainte de majorat”, se arată în comunicat al USR, citat de G4Media.
În plen, Ruxandra Cibu Deaconu, secretară a Comisiei pentru sănătate a Senatului, a argumentat că sănătatea mintală înseamnă prevenție, acces la sprijin și curajul de a cere ajutor la timp.
„Un adolescent aflat în pragul unei crize are nevoie de curaj ca să ceară ajutor, iar în România îi mai trebuie și semnătura ambilor părinți. Mulți părinți au crescut cu ideea că psihologul e pentru nebuni și o duc mai departe fără nicio rea-intenție, pentru că nimeni nu le-a spus vreodată că a cere ajutor e un semn de curaj. Legea a pornit din discuțiile cu tineri din mediul rural, iar pe parcurs i-am ascultat pe psihologi, pe profesori și pe părinți. Așa am scris o lege cu garanții: psihologul verifică dacă tânărul înțelege ce cere, iar părinții sunt anunțați imediat ce există un pericol. Nimic din lege nu-i scoate pe părinți din viața copiilor, doar le dă copiilor un om de încredere la care să ajungă atunci când acasă nu se poate vorbi”, a declarat Ruxandra Cibu Deaconu.
La rândul ei, senatoarea USR Cynthia Păun, membră a Comisiei pentru muncă, familie și protecție socială, a atras atenția că pentru mulți copii consilierul școlar e singurul specialist la care pot ajunge, iar un singur consilier are în grijă peste 750 de elevi.
„Ca să ajungă la consilierul școlar, un adolescent abuzat acasă are nevoie de acordul celor care îl abuzează. Așa îl lăsăm singur cu abuzul, iar mulți ajung la un specialist abia la urgențe, după ce s-a întâmplat deja ceva grav. Între timp, îi lăsăm singuri în jungla internetului și a rețelelor sociale, iar apoi ne mirăm când aflăm că un elev și-a înjunghiat colegul în școală, că alții își fac rău singuri sau le fac rău celor din jur. Un copil care poate vorbi la timp cu un specialist e un copil pe care îl putem ajuta înainte să devină știre. De aceea, grupul USR votează pentru această lege. Puteți vota împotrivă, e dreptul dumneavoastră. Doar nu mai spuneți că o faceți pentru copii!”, a declarat Cynthia Păun.
CES: Acordul obligatoriu al părinților poate ajunge contrar interesului copilului
Consiliul Economic și Social a dat aviz favorabil proiectului, cu o serie de observații și propuneri de modificare. CES susține principiul potrivit căruia adolescentul de cel puțin 16 ani trebuie să poată cere singur sprijin psihologic.
„În principiu, recunoașterea capacității minorului de 16 ani de a solicita servicii de evaluare psihologică, consiliere psihologică sau psihoterapie este justificată. Sprijinul psihologic are adesea caracter preventiv, educațional și terapeutic neinvaziv, iar accesul întârziat la asemenea servicii poate agrava problemele emoționale sau relaționale ale adolescentului”, arată CES.
Consiliul atrage atenția că acordul obligatoriu al părinților poate ajunge să împiedice tocmai accesul copilului la ajutor:
„În anumite situații, condiționarea absolută de acordul părinților poate deveni chiar contrară interesului superior al copilului, mai ales atunci când părintele refuză nejustificat, este indisponibil, se află în conflict cu minorul sau este chiar sursa suferinței psihice a acestuia.”