A face un doctorat în Franța “este un lux” și presupune înainte de toate “un concurs extrem de dificil” pentru accesul la o bursă sau un contract doctoral, spune în emisiunea Cooltura de la TVR cercetătoarea româncă Anca Vasiliu, specializată în istoria artei și filosofie antică și medievală la Paris, premiată pe 1 iulie 2022 de Academia Franceză cu Marele Premiu pentru Filosofie.
Aceasta a explicat, într-o ediție recentă a emisiunii “Cooltura” moderată de jurnalista Mirela Nagâţ, cum este lucrul la un doctorat în Republică și faptul că, “după ce ai terminat doctoratul, începe greul, nu înseamnă că ai un post, nu înseamnă că vei fi imediat primit cu brațele deschise”.
- Anca Vasiliu s-a născut în 1957 la București. A fost cercetător la Institutul de Istoria Artei (Academia Română). Din 1990 s-a stabilit la Paris, iar în 1998 a fost recrutată de Centrul Național de Cercetări Științifice din Franța (CNRS), potrivit site-ului suplimentuldecultură.ro, citat de Agerpres. În prezent, Anca Vasiliu este cercetător principal și coordonator de lucrări în cadrul unei echipe de cercetători și profesori de filosofie antică – Centre Léon Robin de recherches sur la pensée antique, afiliat Facultății de Filosofie a Universității Sorbonne (Paris IV). Este doctor în filosofie abilitat pentru a conduce doctorate în același domeniu. De asemenea, Anca Vasiliu susține cursuri de istoria filosofiei antice la Universitatea Paris I, Panthéon-Sorbonne. A fost director de program la College international de philosophie (Paris, 1998-2004).
Întrebată de moderatoarea Mirela Nagâţ cum ar arăta o comparație a sistemelor universitare francez și român în ceea ce privește studiile de doctorat și modalitățile de sancționare a cazurilor de plagiat, Anca Vasiliu a punctat că plagiate “există ca pretutindeni”, dar a atras atenția că “sunt formule de asanare drastice”.
Cercetătoarea a spus că “În primul rând, a face un doctorat este un lux și nu îl poți face bine decât dacă obții un contract doctoral sau o bursă. Ceea ce înseamnă un prim concurs extrem de dificil, pentru că sunt, să spunem, trei contracte doctorale pentru Facultatea de Filosofie, la care sunt la Paris IV, la Sorbona, și sunt foarte mulți candidați, evident, uneori 20, alteori 50. Deci este deja o primă selecție. Proiectul trebuie să fie foarte bun, trebuie să fie susținut de cineva din interior care știe deja candidatul, a lucrat deja în master cu el de pildă și, deci, această selecție deja asigură cumva terenul”.
“Apoi, a face doctoratul înseamnă a-ți dedica între 3 și 5 ani în viață, mai degrabă 5 decât 3. Să spunem 4, facem o medie. Ceea ce e mult. Pentru că după ce ai terminat doctoratul începe greul, nu înseamnă că ai un post, nu înseamnă că vei fi imediat primit cu brațele deschise. Deci ai doctoratul. Dacă ai și agrégation, care este un examen de tip pedagogic, atunci poți avea asigurat un post în învățământul secundar, dacă nu ai agrégation, intri să faci diverse concursuri pentru post-doctorate care sunt de un an sau de doi sau de trei. Deci în momentul în care începi un doctorat, știi că ai în fața ta cel puțin 10 ani de galeră, de muncă. Ca să faci asta prost, fiind imediat reperat, nu merită. Pentru că nu ai absolut nicio șansă”, a completat ea, în emisiunea Cooltura.
“Nu ai șanse decât dacă doctoratul este foarte bine cotat, că ai maximum, că ai toate felicitările – acum nu se mai dau felicitările, dar există o formulă în care se spun și se trec în procesul-verbal – deci mediul este mic, se știe cine este și ce a făcut: cine l-a condus, cum a funcționat relația, nu e un mediu extrem de mare în zona filozofiei vechi, deci nu-ți poți permite. Se autoregulează practic”, a spus aceasta despre evaluările din etapele obținerii titlului de doctor.
Dacă plagiezi, “ești complet radiat din mediu”
Anca Vasiliu a mai explicat în emisiunea moderată de Mirela Nagâţ că “au existat situații în care, într-adevăr, s-au descoperit plagiate, însă există o barieră: după ce ai predat lucrarea, sunt două pre-rapoarte exterioare facultății și juriului, care urmează să se… Și aceste două pre-rapoarte dau sau nu undă verde pentru susținere și caută, în general, dacă sunt plagieri. Cu toate acestea, au existat și situații în care, până la ultima filieră, adică până la a ajunge să concurezi în CNRS (N. Red. Centre national de la recherche scientifique, Centrul Național al Cercetării Științifice) nu s-au descoperit plagiatele, erau făcute subtil și, totuși, s-au descoperit în ultimul moment.
În momentul în care ajungi acolo, când ești recrutat și se descoperă că 5 articole au fost plagiate, 20%, ești radiat complet din mediu, ești exclus din CNRS ceea ce înseamnă că nu te mai poți prezenta niciodată și ești practic, hai să spunem așa, dur, ostracizat, adică e un mediu care nu, nu permite aceste lucruri. Și, dacă se întâmplă, se știe. Deci nu știu cum este în România, dar cred că cea mai bună este această auto-reglare a mediului profesional, deci a cercului restrâns de oameni care știu despre ce e vorba”.