Scrisul nu e doar un set de abilități pe care copiii să le stăpânească, ci o modalitate de a schimba lucruri în lume, spune profesoara Rebecca Woodard într-un articol pentru Chalkbeat.org. Aceasta notează că în fiecare an îi întreabă pe elevii care se pregătesc pentru a deveni profesori ce își aduc aminte despre momentele când au învățat să scrie. “Foarte puține”, zice profesoara.
“Nu-și amintesc că au scris prea multe la școală, în special la primele clase. Nu-și amintesc să fi scris despre subiecte care îi interesează. Nu-și amintesc că au scris pentru un anume public, în afară de profesorul lor, sau pentru mai mult de o notă. Și cu siguranță nu își amintesc că s-au simțit ca niște scriitori care sunt încrezători în ideile și abilitățile lor”, spune Rebecca Woodard, fostă profesoară de școală la New York, profesor asociat pe teme de curriculum și predare la University of Illinois, în Chicago.
- Rebecca Woodard precizează despre recentele proteste și acțiuni sociale ale tineretului din Chicago, care prin social media au atras atenția, de exemplu, asupra cererilor de înlăturare a forțelor polițienești aflate la post în școli. “De asemenea, alți copii din Chicago au folosit social-media ca să strângă bani pentru spitale și pentru crearea de baze de date pentru evidența distribuției vaccinurilor – ei au înțeles puterea scrisului care schimbă lumea.”
Autoarea face trimitere la practicile din școlile americane și vorbește despre scriere în contextul larg al comunicării facilitate de tehnologie. Învățarea scrisului în școală stagnează – “Cercetările sugerează că profesorii nu sunt prea pregătiți să predea ore de scriere, iar școlile nu predau suficient scrierea, în special scrierea online pentru un public larg, folosind instrumente pentru a combina text, imagini, materiale audio și video. Mai mult, mulți profesori din școlile publice din Chicago declară că nu au programe și materiale de înaltă calitate și observă un acces inegal distribuit la dispozitive de calcul și internet de mare viteză”.
“Trebuie să ajungem să vedem și să predăm scrisul nu ca un set de abilități de stăpânit, ci mai degrabă ca un mijloc de a acționa în lume. În timp ce învățarea scrisului este, fără îndoială, importantă, copiii (și profesorii) trebuie să experimenteze și motivele puternice pentru care scriem: să încurajăm relațiile sociale, să ne angajăm în responsabilitatea civică și să împărtășim informații. Trebuie să încurajăm copiii să folosească scrierea ca mijloc pentru un scop, nu scopul în sine. Într-adevăr, prin angajamente profunde și semnificative cu scrierea, ‘elementele de bază’ sunt cel mai bine învățate.”
Despre legătura dintre programa școlară și orele de scriere, autoarea spune că “cercetările mele făcute alături de colegii din școlile elementare din Illinois au arătat că atunci când predăm scriere pe baza programelor școlare clasice, se ating adesea doar abilitățile de bază, cum ar fi ortografia, gramatica și învățarea caracteristicilor tipurilor de text narativ, informațional și persuasiv. Deși știm că scrierea pentru anumite scopuri și pentru diferite tipuri de public, dincolo de profesorii de la clasă, este atractivă și relevantă pentru copii, aceste programe școlare, cele clasice, orientează aproape întotdeauna scrierea exclusiv pentru note.”
Profesoara Woodard mai menționează în articol că e important să le fie date copiilor ocazii să citească și să scrie despre ce le place lor – implicând chiar și părinții – și pasiunile lor, “chiar dacă este vorba despre TikTok ori Roblox. (…) Pot întreba chiar și vecinii mai în vârstă despre povești din cartier și pot face videoclipuri scurte despre comunitate”.
În concluzie, notează ea, “scrisul despre lucruri care se pot face în lume, și cu și pentru prietenii, familiile și comunitățile lor, îi va ajuta pe copii să se vadă pe ei înșiși ca scriitori ale căror perspective și idei contează și pot avea un impact”.