Mă străduiesc din răsputeri să fac textul haios, dar e mai greu decât îți imaginezi inițial, mai ales când lucrezi cu situații și date din realitate, care nu sunt doar cifre statistice, ci care reprezintă traiul unui om. Necuratul se află în adâncul detaliilor, iar în acest text sper să arăt detaliile atât de cinice despre cei care au băgat țărișoara în deficit (noi, profesorii, în caz că planau suspiciuni).
Știți ce zi a fost ieri-alaltăieri? Nu știu dacă o să ghiciți. Vă dau un mic indiciu: e legat de educație (ce surpriză). Nu, nu mă refer la autobuzele școlare de 100 de mii de euro cumpărate cu 200 de mii de euro, și nu nici la ieșirea din “silenzio stampa” a ministrului 2-3 bănci, ci la faptul că zilele trecute au fost primele disponibilizări din sistemul de educație. Cum adică disponibilizări? Vă zic eu, cele mai bune disponibilizări din câte există, cele care sunt mascate ca restrângerea activității și pe care nu le percepem, sau le judecăm la fel de mârșav precum guvernanții: dacă nu a reușit după atâta timp să ajungă titular, ce mă interesează pe mine de un suplinitor, dacă era bun, era titular până acuma.
Oamenii deștepți, nu sunt deștepți degeaba, sunt deștepți pentru că ei sunt băieții deștepți (iertați-mi tautologia), ei creează și absolut miraculos tot ei văd problemele și absolut surprinzător, tot ei le și rezolvă (cerc închis, ca orice cerc frumos). Unii le rezolvă cu stângăcie, din bardă, dar alții le rezolvă din taste și bilanțuri optimizate și eficientizate, adică cu rafinament, tact și eleganță. Nu degeaba societatea este împărțită în băieți deștepți, oameni de afaceri cu statul, și restul, plătitorii de taxe, sau cei cu ciocul mic. Îl rog pe Pareto să își revizuiască proporțiile de la 80/20 la 98/2.
Așa, ziceam de băieții deștepți, care învățând din greșelile trecutului, nu au mai tăiat din bardă 25% din salariu, căci știau că în cele din urmă ar fi trebuit să dea banii înapoi în urma hotărârilor definitive ale instanțelor de judecată, așa că au mărit norma, imposibil de atacat în instanță. Muncă mai multă pe aceeași bani= restrângerea veniturilor (estimez un minim de 400 de lei/lună) = deplasări mai multe între școli = calitate și mai slabă a educației = trafic mai aglomerat = oboseală suplimentară a profesorilor = costuri mai mari pentru navetă (adică iar reducerea veniturilor) = formulă de succes pentru guvern ca să salveze țara de nenorocitul de deficit, pe care educația l-a făcut, evident.
Am încercat să vorbesc cu colegi și inspectori din diverse județe, nu am încă în acest moment o situație cu câți profesori suplinitori ajung șoferi de ubăr, cameriste și manichiuriste în acest an, așa că am încercat să descopăr singur. Pericolul rezidă din faptul că odată ajuns în această situație, un cadru didactic se deprofesionalizează, dar mai ales ajunge să vadă că un salariu relativ similar se poate câștiga cu mult mai puțin consum psihic și nu se va mai întoarce la acel chin. Probabilitatea întoarcerii lor în sistem va fi un pariu cu care s-a jucat acest guvern (dar ce mă mai miră), dar e un cost pe care nu trebuie să îl plătească, nu cu bani, și nu acum. Va fi o problemă, dar pentru alții.
În județul meu natal, unde urmăresc de multă vreme situația posturilor titularizabile pe Geografie, în acest an, iar și iar și iar, nu a fost nici un post titularizabil. Nici nu mai țin minte când a fost ultimul post titularizabil în Maramureș la Geografie. A fost un post complet rezervat, iar pe lângă acel post au fost la suplinire, un număr total de 76 de ore, din care 44 în Maramureșul istoric și 32 în Maramureșul “de peste deal” (moroșenii mei știu la ce mă refer). Nu intru în amănuntele geografice ale județului, vă zic doar pe scurt că unui profesor îi este foarte greu ca timp și financiar, fără să se mute din Baia Mare, să ia ore în Maramureșul istoric, valabil și invers, pentru un profesor din Sighetul Marmației. Iată situația:
Pe culori am conturat probabilitatea cea mai rezonabilă ca un profesor să își aleagă orele pentru normă (știu, metoda e subiectivă și nu e perfectă, eu personal aș fi luat postul portocaliu). În alcătuirea normei am plecat de la premisa că un profesor din Baia Mare nu își alege (în condiții normale) ore în Maramureșul istoric, și invers, un profesor din Sighetul Marmației nu își alege ore (în condiții normale) în Maramureșul “de peste deal”. S-au conturat 3 norme întregi și o normă de 18h, care după cum veți vedea are ore în “ambele” Maramureșuri. O să ziceți că nu toți profesorii sunt din Baia Mare și Sighetul Marmației, dar să știți că pe o rază de 15 km în jurul celor două municipii trăiește peste 50-60% din populația întregului județ, iar eu aproximez că 70% din profesorii de specialitate pleacă din zona de influență a celor două municipii din județ.
Conturarea primei norme, pare rezonabilă, pentru un profesor din Sighetul Marmației.
Oarecum pare simplu, o normă elegantă, doar din 3 școli, una din ele chiar în oraș, Câmpulung la Tisa e la doar 15 km de Sighet. Însă cu 3 zile de naveta la Poienile de sub Munte, acel profesor petrece săptămânal pe drum peste 460 de minute (calculat în condiții ideale de trafic, simularea făcută la 7 seara, deci cu trafic de vară, neaglomerat). Lunar face aproape 1600 de km navetă, la un cost de 940 de lei (cu un consum mediu de 7.5% și 8 lei costul unui litru de combustibil). Nu am ținut cont de costurile uzurii mașinii și am plecat de la premisa că profesorul are o mașină proprie și având în vedere câte scoli are, reușește cumva să scape cu o zi “de metodică”, deci toate drumurile sunt calculate la 4 zile. Cum ziceam, am fost extrem de conservator cu estimarea costurilor în bani și timp, probabil o subestimare cu 30-40%.
Haideți să vedem norma 2. Tot pentru un profesor din Sighet, ideal ar fi fost pentru un profesor din Vișeu (dar cu probabilitate mică).
O normă din 4 școli, din care 3 în Vișeu, ideal ar fi fost pentru un profesor din Vișeu, știu. Dar pentru un profesor din Sighet (mult mai probabil), face pe lună aproape 2400 de km lunar, aproape 700 de minute pe drum săptămânal, cu un cost de 1400 de lei.
Norma 3 este cea mai “ieftină”, pentru un profesor norocos din Baia Mare (din orele disponibile, eu așa mi-aș fi făcut norma).
460 de lei este costul lunar, aproape 800 de km de navetă pe lună și peste 260 de minute petrecute pe drum, săptămânal. Un adevărat norocos, 5 școli, cu maxim 50 de km distanța maximă.
Ultima normă, știu, este alcătuită din resturi, din școli pe care eu le consider că ar fi fost ultimele alese, cu probabilitate redusă ca cineva cât de cât sănătos la minte să aleagă asemenea normă (deși dacă suntem sinceri, profesori fiind, lipsa sănătății mentale e primul criteriu de angajare). Dar de dragul exercițiului, sau poate chiar este cineva în această situație, în care nu are nicio altă alternativă rămasă, nici măcar să meargă la Aramis, Eaton sau la UAC ( sunt locurile unde lucrează probabil 40% din forța de muncă rămasă în județ, unde cel puțin una din companiile enumerate practică sclavagismul modern, absolut surprinzător, sub protecția autorităților statului. Nu-mi ziceți că e pleonasm).
În normă sunt comune și orașe îndepărtate, din “ambele” Maramureșuri (istoric și de peste deal), 7 școli, drumuri foarte grele iarna (drumul dintre Cavnic și Băiuț se închide peste iarnă, de parcă ar fi ceva Transfăgărășan), aproape 600 de km săptămânal, cu aproape 600 de minute pe drum pe săptămână, cu un cost de aproape 1400 de lei/lună.
În Maramureș au dat titularizarea la Geografie 16 candidați, din care 10 candidați au luat notă peste 5. Au fost în total 5 posturi, (unul rezervat și aproape 4 împărțite în 76 de ore). Ce se întâmplă cu restul de 5 candidați care au trecut examenul? Poate în alți ani au luat note de 7-8-9 și anul acesta au avut ghinion, sau au învățat mai puțin pentru că a fost cineva bolnav în familie. Ce să mai zicem de județele mici, precum Sălaj sau Bistrița-Năsăud? Să vedem, dacă tot suntem aici.
În județul Bistrița-Năsăud au fost disponibile 31 de ore (4, 2, 6, 5, 1, 2, 5, 4 și 2h), deci 1 post și jumătate, în medie în 5 școli. Au fost 12 candidați, din care 9 au luat notă peste 5. 7 profesori de Geografie suplinitori rămân fără locuri de muncă. Cu alte cuvinte, al doilea cel mai bun candidat din județ, nu va avea normă întreagă!
În județul Sălaj au fost disponibile 60 de ore (3, 2, 5, 4, 5, 3, 4, 8, 3, 5, 2, 6, 3, 3, 1 și 3h), deci 3 posturi complete, în medie în 4-5 școli. Au fost 9 candidați, din care 8 au luat peste 5, deci 5 profesori rămân pe drumuri.
Cu alte cuvinte, doar în 3 județe, și doar la Geografie, 17 profesori (cu notă peste 5) rămân fără posturi. Haideți să plecăm de la premisa (probabil greșită, deși extrem de conservatoare) că e aceeași situație la alte 10 materii și în medie, într-un județ rămân 50 de profesori fără post, asta înseamnă peste 2000 de profesori la nivel național (probabil greșit, dar este o aproximare extrem de conservatoare).
Sunt curios din ce alt domeniu de activitate au fost dați afară 2000 de oameni? Și știți pentru ce? Pentru 1-2% din totalul deficitului? Chiar nu vreau să caut care este deficitul exact și care este bugetul total al educației. Mi-e lehamite (oricâtă lehamite îmi e, m-am pus și am căutat, sunt prea curios).
Chiar dacă salariul unui suplinitor e în medie 4500 de lei, de dragul exercițiului, exagerând puternic în favoarea ministerului, cu un salariu mediu de 7.000 de lei net (un salariu mare, la care puțini profesori suplinitori ajung, este de obicei salariul cuiva la gradul I), costurile salariale brute sunt de 12.000 de lei *2000 de profesori disponibilizați *12 luni= 58 de milioane de euro. Atâta este economia făcută. Probabil sunt minim 4000 de profesori suplinitori care au rămas pe drumuri anul acesta, deci o economie la buget de 120 de milioane de euro. Deficitul anul trecut a fost de 152 de miliarde de lei, adică 30 miliarde de euro. Marea economie făcută cu profesorii suplinitori din totalul deficitului de anul trecut a fost de 0.19%. Cu economia făcută cu cele două ore în plus în norma unui profesor, fără să calculăm, să zicem că este triplul sumei economisite cu suplinitorii-șomeri, adică 360 milioane de euro, economia făcută în cârcă profesorilor din deficit este 2%!
Dragi profesori, am fi vrut noi să salvam țara de la retrogradarea ratingului cu 2% din deficit, însă nu cred că acesta e motivul. Cred că e un test de rezistență, iar ținta, pe lângă distrugerea educației, e ajungerea la un program de 24-25h de predat și stat fizic în școală de la 8-16, în fiecare zi. Acuma, trebuie să recunosc că nu mă pricep deloc în a citi datele și a prevedea viitorul (ba chiar prietenii mei îmi spun că nu am deloc fler), dar în acest moment, acestea sunt gândurile cu care încerc să deslușesc ferocitatea măsurilor luate împotriva profesorilor, invocând un dușman al existenței noastre statale, deficitului național, pe care ca niște lefegii sinecuriști ce suntem, noi l-am creat.
Din păcate totul depinde de unitatea noastră, a profesorilor, atât din universitar, cât și din preuniversitar, și nu vă supărați pe mine că vă zic, dar puținul de unitate care a existat, a dispărut la ultima grevă generală. Și sincer, nici nu cred suntem simpatizați de public. După magistrați, cred că suntem inamicul public nr. 2 sau 3.
Prieteni foarte buni, profesori din preuniversitar mă iau la mișto (mai în glumă, mai în serios) pentru că am profitat de pe urma grevei făcute de ei. A fost legal că am profitat? Din păcate da. A fost moral? Nu, în nici un caz. Îmi pare rău să zic așa ceva, dar profesorii care nu au participat de grevă, nu merită să culeagă roadele grevei, cel puțin o perioadă de 6 luni-1 an. Adică profesorii care nu au participat la grevă, nu au supărat părinții, nu au supărat directorii, nu au supărat Inspectoratul, au primit salariul întreg, nu au avut de făcut ore de recuperare, cu alte cuvinte nu și-au asumat absolut nici un risc, doar au cules roadele grevei. Dacă asta nu este definiția profitorului, nu știu care este. Iar profesorii din universitar? Nu doar că nu au protestat, dar puțini au susținut public greva.
Va avea succes protestul de pe 8 Septembrie? Nu, și ministrul 2-3 bănci și buticarul-șef știu asta, știu cât de divizați suntem. Vor fi colegi care vor merge la școala ca și cum nimic nu ar fi, vor organiza ei o mică festivitate de deschidere cu politicienii, iar dacă protestul/greva va produce roade, se vor înfrupta din ele în mod eroic și vor sta peste ani la coadă pentru diplomă de revoluționar, pardon, protestatar al salvării educației.
Permiteți-mi să mă întreb ce fel de țară suntem noi, când două mari agenții de rating au fost convinse că este imperios necesară dinamitarea sistemului de educație pentru 2% din deficit (pachetul 1 de măsuri sau carnea de tun) ca să nu ne retrogradeze ratingul de țară?
Lideri sindicali, când mergeți să negociați, vezi Doamne, sacrificiul nostru a salvat ratingul de țară. Dragă societate, nu mai privi cu scârbă și dispreț profesorii și educația, așa cum e ea, prin sacrificarea lor și a brumei de viitor pe care o mai avea această țară, deficitul țării și țara însăși a fost salvată. Restul e can-can. Cenușăreasa își vede în continuare de treabă, surdă, oarbă, știrbă și la cheremul politicului.
Disponibilizarea unui profesor este o tragedie. Disponibilizarea a mii de profesori e statistică. Nu aș fi crezut că voi adapta un asemenea citat vreodată. Aștept IICCMER să mă judece pentru apologia comunismului.
__________________
Despre autor: Andrei Schvab este lector la Universitatea Ovidius din Constanța (UOC) și cercetător la Centrul Interdisciplinar de Cercetări Avansate privind Dinamica Teritorială (CICADIT). Are, de asemenea, câțiva ani de experiență în predarea Geografiei din programa britanică și a altor discipline umaniste la o școală internațională din București. Cu un masterat, o licență și un doctorat în geografie, compasul său academic inițial s-a îndreptat în spre geografia umană și turism. Timp de peste 10 ani, munca sa a aplicat (cu succes discutabil) teoria complexității pentru a descoperi modele spațiale de nedreptăți sociale, economice și, foarte recent, de mediu.
Nota redacției: Opiniile din această analiză aparțin autorului și nu sunt în mod necesar și opiniile redacției.