Pe când școlile din România au fost închise, toate, la mai puțin de două luni de experimentare față în față, în pandemie, cele din alte părți ale Europei continuă să funcționeze cu elevii la clasă, atât cât e posibil. Anglia este, în acest context, una dintre țările cu cele mai intense dezbateri privind situația școlilor: presiunea crește pentru închiderea lor, din cauza pandemiei. O româncă stabilită în Kent, mamă a doi elevi – unul de liceu, unul de școală primară – a povestit pentru EduPedu.ro ce înseamnă școala funcțională în pandemie și de ce familia ei își dorește ca unitățile de învățământ unde merg copiii să rămână deschise, în pofida presiunilor pentru închidere.
Întâi de toate, școlile funcționează fără probleme acolo unde nu sunt multe cazuri de Covid-19 – lucru care, în România, nu se mai întâmplă. În al doilea rând, există reguli noi în școli, dar cei mici s-au adaptat mulțumită eforturilor școlii. În al treilea rând, la nivel local comunitatea pare să susțină școala față în față, pe considerente multiple, reiese din ceea ce povestește Ioana Pera.
- Anglia este una dintre țările unde școlile continuă să funcționeze pentru toate categoriile de elevi, închizându-se doar cele care înregistrează un număr mare de cazuri de Covid-19 simultane. Situația îi nemulțumește pe profesori, care cer închiderea instituțiilor de învățământ. Problematică e mai ales situația din nordul Angliei, unde numărul mare de cazuri la nivelul comunității a dus și la o creștere a numărului de cazuri în școli și de instituții de învățământ închise punctual. De notat că școlile din Marea Britanie sunt considerate a fi cele mai aglomerate la nivel european, conform datelor OECD. Marea Britanie se numără printre țările europene cel mai puternic lovite de pandemie, având înregistrate, până acum, aproape 1,3 milioane de cazuri.
Angajată ca om de știință la o companie din Oxford, Ioana Pera locuiește, însă, în orășelul Gillingham din sud-estul Angliei, unde se simt diferențele de impact pandemic. Ea a transmis EduPedu.ro modelul educațional practicat acolo, în pandemie, precum și motivele pentru care dorește ca școlile să rămână deschise.
Reguli specifice pentru fiecare școală, pe lângă regulile general valabile
Ea este mama a doi băieți – unul de 14 ani, aflat în clasa a IX-a (liceu), al doilea de 10 ani, aflat în clasa a VI-a (școala primară, conform sistemului britanic de învățământ, unde școala începe cu o clasă de recepție la patru ani). Cei doi copii merg la școli diferite, unde condițiile sunt diferite și regulile aplicate sunt, în parte, diferite. Unele dintre ele puteau fi întâlnite și în școlile românești, când acestea erau deschise.
- “În septembrie, școala a reînceput sub restricțiile relaxate (din vară – n.red.) și a continuat în sistemul de restricții regionale până la vacanța de toamnă (sfârșitul lunii octombrie – n.red.). Din septembrie încoace, copiii au fost împărțiți în școală în “bule”. În bule nu se poartă mască și nu trebuie păstrată distanța de doi metri între elevi, pentru că oricine își dă seama că asta nu este posibil la nicio grupă de vârstă. În cazul unui caz confirmat, toată “bula” se izolează timp de două săptămâni”.
- “Regulile diferă între școli și sunt decise, pe baza recomandărilor guvernului, de fiecare școală în parte, fiindcă școlile diferă mult între ele ca spațiu și posibilități de a evita aglomerația. În cazul școlii primare la care merge fiu-meu cel mic, fiecare an scolar (75 de elevi în total) reprezintă o bulă, la fel și la liceul unde merge fiu-meu cel mare, la el sunt vreo 250 de elevi într-un an-bulă. Anii nu se întâlnesc și nu se amestecă în nicio situație. (…) La liceu s-a sistat funcționarea tuturor cluburilor de după ore (de sporturi, arte, științe, drama) cu excepția clubului de teme pentru elevii care au nevoie de ajutor specializat. Bibliotecile școlilor sunt inchise și se pot împrumuta doar cărți electronice sau cărți audio.”
- “În liceu, înainte de pandemie, lecțiile se desfășurau în clase/cabinete/laboratoare între care întreaga clasă se deplasa în pauză. Acum, copiii stau pe loc și profesorii se deplasează între clase, cu minime excepții de neevitat (orele de sport, muzică, drama sau științe). În clasă, profesorii rămân într-o zonă delimitată, în fața clasei, iar elevii nu au voie să intre în zona profesorului.”
- “În școala primară, unde învățătorii interacționează mai îndeaproape cu copiii decât la liceu, adulții trebuie să poarte mască sau vizieră când se apleacă peste elevi să verifice caietele. La cel mic în școală, copiii continuă să se deplaseaze între clase când este cazul, dar folosesc coridoare diferite daca sunt în bule diferite. (…)”
- “Ferestrele trebuie sa ramina deschise pe toata durata cursurilor, indiferent de temperatura exterioara (sau interioara!), insa la liceu nu pare sa se respecte regula asta cu aceeasi strictete ca la scoala primara.”
Școlile se află într-o zonă cu un număr mai mic de cazuri, fapt pentru care, până la începutul acestei luni cel puțin, nu a fost nevoie să se închidă temporar, în urma cazurilor de Covid:
- “Nu știu dacă școala se închide la un număr fix de cazuri, nu am auzit de o asemenea recomandare și, având puține cazuri, nici nu am avut ocazia să experimentăm practic un astfel de scenariu: noi am fost informați doar de două cazuri în liceul fiului mai mare – fără cazuri la școala primară, din septembrie încoace”, spune mama din Gillingham.
Drept urmare, extinderea restricțiilor din Anglia, aplicată de la începutul lunii, îi afectează pe elevi mai mult în afara școlii: “la noi, în partea tânără a familiei, tristetea cea mai mare este produsă de închiderea de mâine a clubului de fotbal de amatori unde aveau antrenamente și meciuri săptămânale și a patinoarului unde se desfășurau antrenamentele de hockey pe gheață”.
De ce copiii și părinții nu se simt afectați de noile reguli școlare?
Povestește Ioana Pera:
- “Copiii s-au adaptat foarte bine și nu se simt afectați în nici un fel de noile reguli impuse în școală – i-am intrebat:) Probabil că a ajutat foarte mult la adaptare și tot efortul depus peste vară de către școală, ca să asigure desfășurarea orelor în siguranță. S-a încercat (și reușit, zic eu) păstrarea unui echilibru între siguranța copiilor și profesorilor și menținerea numărului și magnitudinii schimbărilor la minimum necesar.
- La tranziția aceasta lină au contribuit și comunicarea, faptul că școala ne-a ținut la current pe noi, părinții, cu toate schimbările și accentul care se pune aici pe convingerea copiilor în detrimentul constrângerii, explicarea pe înțelesul lor nu numai a regulilor în sine, dar și a motivelor care au condus la schimbările respective”.
Așa se face că, potrivit mamei citate, “ambii copii sunt încântați, din motive diferite, să meargă din nou la școală după întreruperea din primavară. Cel mare e mulțumit pentru că lecțiile (practic temele) din primăvară i s-au părut prea ușoare și s-a plictisit rezolvându-le, iar cel mic e mulțumit pentru că “școlarizarea acasă nu e la fel de amuzantă și interesantă ca cea de la școală”, plus că “la școală se cere mai puțin decât îmi cereți voi”… Lăsând, însă, la o parte partea “academică”, amândoi sunt superîncântați să fie din nou în mijlocul celor de vârsta lor, cu preocupări comune, cu prietenii și antipatii, adică în societate. Mi s-a spus ca eu nu pot purta o conversație competentă nici despre fotbal, nici despre jocuri pe PS4… “
De ce părinții par să susțină ideea ca școlile să rămână deschise
Ioana Pera spune că nu știe care este părerea generală a părinților despre școală – “noi nu avem grupuri de whatsapp”. Dar poate să spună ce se vorbește în “bula ei” din comunitate.
Întâi de toate, ”opinia noastra (a soțului și a mea) este că ambele școli s-au achitat cu brio de sarcina de a le crea copiilor condiții de învățare în siguranță (pe cât se poate în codițiile date) și cu impact minim în ce privește perturbarea rutinei și regulilor școlare obișnuite”.
Apoi, “ca peste tot și pe orice subiect, opiniile sunt și pro, și contra menținerii școlilor deschise, dar impresia mea este că majoritatea covârșitoare a opiniilor parinților este ca școala să rămână deschisă (cel puțin în “bula” mea socială n-am întâlnit opinie contrară). Asta din mai multe motive:
- întâi pentru că s-a atras atenția public, în media și chiar prin campanii duse de fotbaliști celebri, asupra impactului pe care îl are școala în privința dezvoltării copiilor din pătura vulnerabilă a populației. La școală, copiii săraci măcar primesc gratis o masă caldă; copiii care trăiesc acasă sub spectrul abuzului fizic sau mental au o scăpare de ore bune, în siguranță, la școală și au adulți care să observe dacă vin la școală vineți și să alerteze autoritățile, adică au o oarecare protecție indirectă și pentru timpul petrecut în familie.
- În al doilea rând, pentru majoritatea copiilor, lăsând la o parte bunăstarea socială de care spuneam mai devreme, de a fi înconjurați de colegi și prieteni, școala e percepută cam de toată lumea ca nivelatoare. Rolul școlii aici e să aducă elevul mediu la un anumit standard academic măsurabil și cam asta face. Sigur, cei foarte buni se plictisesc, dar cei slabi ajung medii și cei medii ajung buni. Consensul în presă pare a fi în ultimele luni că copiii din păturile sociale privilegiate au progresat mai mult decât ar fi făcut-o la școală, în timp ce copiii din păturile sociale vulnerabile nu au progresat deloc, ba chiar cei foarte mici au regresat pe timpul închiderii școlilor în primăvară.
- În sfârșit, punctul de vedere egoist, ca să zic așa: tuturor părinților cu care am vorbit eu li s-a părut foarte complicat să muncească de acasă și să-și școlarizeze copiii în același timp. De unde și vorba: “nu există multitasking, există multe lucruri, toate făcute prost în același timp”.
“Mi-aș dori ca școala să rămână deschisă”
Ea arată că știe din presă că sindicatele din învățământul englezesc au cerut ca în noul lockdown să se închidă și școlile, urmând ca în primăvară să se revină la normal cât mai repede.
Dar, în momentul acesta, “mi-aș dori ca școala să rămână deschisă”:
- “Văzând cât de mulțumiți sint copiii de redeschiderea ei, cred că deocamdată ar fi lucrul cel mai bun. În același timp, e și cel mai egoist, pentru că natura poiectelor pe care lucrez în momentul de față nu ar permite lucrul la distanță. Compania la care lucrez este super-înțelegătoare în circumstanțe de genul acesta și sigur că mi-ar asigura condiții să lucrez de acasă în cazul închiderii școlilor, dar pentru mine ar fi trist să renunț la un proiect interesant în cercetare ca să lucrez de acasă în comercial sau la serviciul de asistență pentru clienți, chiar și temporar.”