Părinții nu mai trebuie să deschidă zeci de site-uri ca să înceapă să compare școli. Pot descrie, în limbaj obișnuit copilul, nevoile familiei și ceea ce caută, iar un instrument AI le poate propune o primă listă de opțiuni. Nu avem încă date reprezentative pentru România despre amploarea fenomenului în educația preuniversitară. Dar cercetările internaționale și conversațiile pe care le avem deja cu familiile arată că un nou intermediar a intrat în relația dintre familie și școală.
Săptămâna aceasta am participat la cea de-a cincea ediție a Conferinței Naționale a Asociației Școlilor Particulare din România, unde am vorbit despre un subiect care ne preocupă pe toți: cum ajunge o școală pe lista scurtă a unei familii și ce se schimbă în acest proces odată cu apariția inteligenței artificiale.
Avenor este membru al ASP și unul dintre motivele pentru care considerăm importantă apartenența la această comunitate este tocmai posibilitatea de a învăța unii de la alții. O școală cu 50 de copii și una cu 800 de copii pot avea contexte și resurse foarte diferite, dar se întâlnesc în multe dintre aceleași întrebări: cum facem învățarea mai bună, cum construim relații sănătoase cu familiile, cum urmărim progresul copilului de-a lungul etapelor educaționale și cum transformăm experiența acumulată într-o practică mai bună. Tema pe care am adus-o în această conversație pornește însă de la o schimbare foarte recentă.
Lista scurtă a unei familii se formează înainte ca școala să știe că familia există
De aproape zece ani lucrez în admitere și comunicare, în educație. În fiecare an, aproximativ 100 de familii noi trec prin procesul nostru de admitere. Estimez, așadar, că am acumulat în jur de 900 de conversații individuale cu părinți aflați în fața uneia dintre cele mai importante decizii pe care le iau pentru copilul lor: alegerea școlii.
Multă vreme traseul a fost relativ ușor de înțeles. Părintele întreba alți părinți, căuta pe Google, intra pe site-urile mai multor școli, citea forumuri și review-uri, mergea la un Open Day și compara programe, rezultate și taxe. În cele din urmă, lua legătura cu două, trei școli.
Sondajele realizate în ultimii ani de Niche, una dintre cele mai mari platforme americane de informare, comparație și review pentru școli și universități, arată un comportament constant: părinții nu aleg o școală dintr-o singură sursă, ci își construiesc treptat o listă scurtă, combinând căutările online cu recomandările altor familii, informațiile de pe site-urile școlilor și vizitele în campus. Pe măsură ce copilul crește, și vocea lui devine tot mai importantă în alegere, mai ales la gimnaziu și liceu.
Toate acestea continuă să existe. Dar între ele a apărut ceva nou. Părintele poate acum să sară peste o parte importantă din această muncă și să înceapă cu o conversație. Însă școala nu mai este așezată la această masă. Conversația se poartă cu un AI. El îi ușurează mult munca, pentru că părintele nu mai trebuie să-și facă prea multe teme, nu trebuie să cunoască limbajul educațional sau să știe dinainte numele școlii pe care și-o dorește. Poate pur și simplu să spună: „Am un copil de 11 ani, foarte bun la matematică, dar timid. Caut o școală în București, cu clase nu foarte mari și cu un traseu internațional. Ce opțiuni am?” Sau uneori întreabă mult mai simplu: „Ce școală ai alege pentru copilul meu și de ce?”
Asta schimbă profund punctul de intrare în proces. Pentru că, în loc să parcurgă individual mai multe surse, părintele poate primi o selecție deja sintetizată de AI.
Nu există la acest moment în România o cercetare reprezentativă care să ne permită să spunem câți părinți folosesc AI pentru alegerea unei școli. Însă observăm schimbarea de comportament în practică. În august 2026, EAB, o companie americană specializată în research și strategie pentru educație, a publicat rezultatele unui sondaj realizat în SUA, în care 57% dintre părinți au declarat că folosiseră instrumente AI, inclusiv ChatGPT, pentru a evalua și compara universități pentru copiii lor. 34% au spus că AI i-a ajutat să descopere instituții pe care nu le luaseră anterior în calcul. Cu câteva luni înainte, aceeași organizație chestionase direct liceeni din SUA, iar ei au punctat în proporție de 46% că folosesc AI în procesul de alegere a universității. Și mai interesant: 18% eliminaseră deja o universitate din lista lor pe baza informațiilor primite printr-o căutare AI.
Canalul invizibil al înscrierilor
Vedem deja acest comportament și în conversațiile cu familiile din România. În auditul calitativ pe care l-am realizat în comunitatea Avenor, în iulie 2026, am întâlnit deja familii care ne-au povestit că folosiseră instrumente AI pentru a verifica școli și alternative, rezultate academice sau traseele absolvenților. Pentru noi, acesta a fost unul dintre semnalele care, alături de alți indicatori, ne-au arătat că AI nu schimbă doar felul în care învățăm, ci începe să schimbe și felul în care familiile aleg o școală. AI intră în acest proces înainte de primul telefon, înainte de vizita în campus, înainte de Open Day și înainte ca echipa de admitere să afle măcar că acea familie este interesată.
Dar cine caută școala? Părintele, copilul sau adolescentul?
Mai există o problemă pe care școlile tind uneori să o simplifice: nu există un singur client al educației și nici același decident de la 2 la 18 ani. Din conversațiile noastre cu familiile și din auditul calitativ realizat anul acesta se conturează un traseu destul de clar. La vârste mici, părintele conduce aproape integral decizia. Întrebările lui sunt despre siguranță, proximitate, relația cu educatorii, continuitate și felul în care copilul va fi îngrijit și cunoscut. În jurul gimnaziului, copilul intră mult mai puternic în decizie. Contează colectivul, prietenii, sentimentul de apartenență, dar și provocarea academică. La liceu, adolescentul poate deveni un decident esențial. Întrebările se mută spre rezultate, opțiuni academice, universitate, carieră și independență.
AI înțelege întrebarea părintelui. Dar de unde își ia răspunsul?
Aici apare partea pe care instituțiile de educație ar trebui să o privească foarte atent. Un părinte nu formulează neapărat întrebarea folosind termenii pe care îi folosește școala. Nu va spune niciodată „caut dezvoltarea competențelor printr-un curriculum inovator”. Va spune mai degrabă „copilul meu se plictisește repede și învață mai bine când face lucruri practice. Ce școală i s-ar potrivi?”
AI poate traduce această nevoie formulată simplu într-o căutare mult mai complexă. Poate citi, compara și sintetiza informații din mai multe surse și îi poate răspunde părintelui cu câteva nume de școli. Dar de unde știe el cum să aleagă? Foarte pe scurt, de pe site-uri, din articole de presă și alte surse externe școlii. Iar coerența dintre aceste surse contează pentru că mesajele care nu se aliniază între ele pot construi o imagine incorectă a școlii.
Când o școală își spune singură povestea, face comunicare, dar când o spun alții începe reputația.
Mai mult de jumătate, 56%, dintre noile familii care au ales școala noastră anul acesta au venit prin recomandări directe din partea unui părinte existent în comunitate. Ar fi o eroare să considerăm că încrederea s-a mutat de la relațiile concrete la o conversație cu AI. Comunitatea puternică, faptul că familiile sunt mulțumite de experiența pe care o trăiesc real în școală e cel mai prețios lucru în reputație. Părinții și copiii existenți sunt cei care pot povesti real ce se întâmplă la școală și pot contribui la povestea comună pe care școala o spune. AI nu înlocuiește această reputație. Dar o citește.
Cum fac să mă recomande ChatGPT?
Cred că, pentru o școală, întrebarea riscă să ducă discuția într-o direcție greșită. Nu trebuie să căutăm un truc prin care un chatbot să recomande o anumită instituție. Întrebarea pe care trebuie să ne-o punem este: dacă un părinte caută informații despre noi, există suficientă informație publică, clară, actuală și verificabilă pentru a putea înțelege cine suntem?
La conferința ASP am propus ca exercițiu instalarea unui „detector de fum” cu ajutorul unui audit pe care școlile îl pot face pentru a verifica 5 lucruri: dacă școala apare, dacă este descrisă corect, dacă diferențierea ei este inteligibilă, dacă are dovezi pentru povestea pe care o spune și dacă există validare externă – adică dacă altcineva, părinți, presă, alumni confirmă această poveste.
Și părintele are nevoie de o regulă nouă: poate folosi AI pentru orientare, nu pentru verdict
Un instrument AI poate fi foarte util pentru a genera opțiuni, pentru a pune întrebări la care nu te-ai gândit, pentru a compara informații și pentru a înțelege diferențe între sisteme educaționale. Dar poate oferi și informații incomplete, neactualizate sau pur și simplu greșite. Alegerea unei școli nu poate fi delegată unui chatbot. O recomandare AI ar trebui să fie începutul investigației, nu sfârșitul ei. Acreditările trebuie verificate la sursă. Rezultatele trebuie citite în context. Școala trebuie vizitată. Părinții și elevii trebuie întrebați direct. Iar copilul, în funcție de vârstă, trebuie să facă parte din decizie. Pentru că o școală nu este o sumă de informații de pe internet. Este un loc în care un copil va petrece mii de ore din viața lui.
Brandul unei școli este așadar ceea ce promitem. Reputația este ceea ce confirmă ceilalți. Iar AI-ul începe să citească diferența dintre ele.
__________________
Despre autor: Raluca Tarcea este Director of Experience & Strategic Development la Avenor College, unde conduce zona de Communications & Admissions și face parte din Board-ul școlii. După 15 ani în presă, lucrează de aproape un deceniu în educație, la intersecția dintre strategie, admitere, comunicare, reputație și experiența familiilor.
Nota redacției: Opiniile și analizele prezentate în acest articol aparțin autorului și nu sunt neapărat și ale redacției.