Efectele ultimului an de învățământ, desfășurat sub impactul pandemiei Covid-19 și al trecerii în online, se vor simți mult timp de acum înainte și se vor diferenția în funcție de situația economică, arată o analiză realizată de compania de consultanță McKinsey, pe baza unui sondaj în rândul profesorilor din mai multe țări și pe date de cercetare înregistrate în aceste ultime 12 luni. Analiza ia în calcul în special sisteme de educație dezvoltate, din țări cu economii puternice, autorii arătând că rezultatul este un “scenariu optim”, situația fiind, foarte probabil, mult mai gravă în majoritatea țărilor lumii. Dar “optim” nu înseamnă deloc bine, după cum reiese din datele analizate.
McKinsey notează că suntem încă departe de a putea evalua precis nivelul pierderilor produse de închiderea școlilor și trecerea forțată la școala online. Dar scrie că nu se poate reveni la situația de dinaintea pandemiei, care a dezvăluit neajunsurile și inechitățile sistemelor educaționale.
- Analiza arată că țările trebuie să-și pună la punct capacitățile de adaptare și să asigure resursele pe care nu le-au avut la îndemână când a lovit pandemia, pentru a putea să asigure predarea la distanță. Dar ele mai trebuie să desfășoare ample programe de recuperare a materiei, pentru a preveni adâncirea pierderilor pe viitor sau fenomene precum creșterea abandonului școlar. Și amintește că situația în cele mai multe țări este cel mai probabil mai gravă decât cea din țările incluse în propria analiză.
În general, decizia de a deschide școlile, după închiderea generalizată din primăvara anului trecut, pare să fie corelată cu PIB-ul țărilor, nu doar cu rata infectării, observă McKinsey. Altfel spus, țările cu PIB redus tindeau să le mențină închise, pe când țările bogate tindeau să le deschidă, în linie cu recomandările multor organizații de a depune toate eforturile pentru a asigura, pe cât posibil, învățarea față în față și pentru a reduce pierderile de învățare.
Analiza prezintă un tablou macro, despre care precizează că este în continuă schimbare, pe măsură pe evoluează pandemia.
Astfel:
- Printre primii elevi care au revenit la clasă au fost cei din țări răsăritene, unde situația epidemiologică s-a stabilizat, țări care aveau, deopotrivă, economii puternice – Australia, China, Japonia, Noua Zeelandă, Coreea de Sud;
- A urmat Europa, unde țările cu economii puternice din Vest au prioritizat școala față în față cât de mult au putut, în pofida valurilor de infectări, fiind forțate, unele, să reînchidă în iarnă, din cauza numărului prea mare de cazuri;
- În America de Nord, sistemele educaționale descentralizate au funcționat după toate tiparele posibile – la distanță, hibrid sau față în față;
- În țările din Africa și America Latină, școala a reînceput, de cele mai multe ori, la distanță, un număr restrâns de țări optând în cele din urmă să readucă elevii la clasă, pe model hibrid.
În aceste condiții, McKinsey a realizat în octombrie-noiembrie un studiu în rândul profesorilor din mai multe țări dezvoltate, situate în fruntea clasamentelor OECD – Australia, Canada, China, Franța, Germania, Japonia, Marea Britanie și SUA. Coroborând cu cercetări terțe care sugerează că situația din alte țări e mult mai gravă, analiza prezintă rezultatele drept un posibil “scenariu optim”. Iar acesta nu e deloc unul bun.
Cum arată “scenariul cel mai bun” propus de analiza citată:
- Școala online a primit note proaste pe linie, dar în unele țări a primit note ceva mai bune. Ce înseamnă asta? Aproximativ o treime dintre respondenții din acele țări au apreciat că învățarea online e aproape la fel de eficientă ca cea față în față.
- Pe de altă parte, în Japonia doar 2% dintre profesori au considerat că predarea online este comparabilă cu cea la clasă
- Impactul pe care îl are accesul la resurse este sugerat de alt rezultat: profesorii care predau în școli publice au dat școlii online o notă medie de 4,8/10, pe când cei din școli private au dat, în medie, nota 6,2. Profesorii din școlile din medii sărace au dat nota medie 3,5, ceea ce pune în evidență inechitatea accesului la educație.
- Profesorii au estimat, în medie, că elevii lor aveau de recuperat circa două luni de materie, în momentul realizării sondajului. Diferențele sunt considerabile și țin cont atât de momentul redeschiderii școlilor, cât și de diferențe culturale și practici educaționale. Astfel, profesorii din Japonia estimau pierderi de doar o lună, în medie, pe când cei din Marea Britanie estimau în medie 3 luni pierdute (circa un sfert dintre profesorii din Marea Britanie, SUA și Canada estimau pierderi de peste patru luni). În fiecare dintre țările analizate, perioada este considerabil mai mare pentru elevii din medii de risc sau sărace.
- Pierderile pot fi corelate cu timpul în care școlile au fost închise: golurile de învățare se măreau pe măsură ce creștea perioada închiderii. Dar, notează McKinsey, chiar și cele mai scurte perioade de închidere a claselor au produs pierderi.
- Pierderile au fost mai mari în clasele mici, dar mai ales în rândul elevilor din medii cu un grad ridicat de sărăcie, rezultat care confirmă multiple sondaje și analize realizate la nivel național în țările incluse în această evaluare.
Analiza completă poate fi consultată aici
Photo 190496912 © Golib Tolibov – Dreamstime.com
Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi, în contextul pandemiei Covid-19, oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil.