Premierul Nicolae Ciucă și președintele Klaus Iohannis se dau de ceasul morții să prezinte în exterior România drept o democrație veritabilă, ancorată ireversibil în standardele și valorile europene. Ultima tentativă a premierului Ciucă e chiar de azi, un interviu pentru Bloomberg în care spune că România a îndeplinit toate standardele pentru a intra în Schengen. Una e însă ce vor să proiecteze Ciucă și Iohannis, alta e realitatea din România.
Standardele politice și democratice s-au prăbușit sub coaliția PSD-PNL-UDMR. Anti-reforma e atât de rapidă, încât trei pachete substanțiale de legi amenință însăși osatura democratică a țării și viitorul său. Legile educației, justiției și securității naționale sunt croite pentru uzul câtorva grupări mafiotizate de facto din respectivele domenii, cărora le oferă bani, putere și protecție legală. Președintele Iohannis e dator să stopeze această degradare accelerată dacă are un minim respect pentru democrație și îi pasă de proiecția sa externă.
Suntem într-un nou punct de minim politic, în care legislația e făcută cu ochii la interesele diferitelor grupări de putere și nu pentru interesul public. Așteptările formulate la alegerile din 2021 de segmentul reformist din societate, atât cât este el, au fost deturnate de aducerea la guvernare a PSD, în ciuda discursului cu care președintele Iohannis și PNL s-au prezentat la alegeri.
Realitatea e că reformele structurale nu sunt pe agenda reală a Puterii. Dimpotrivă, contra-reforma e temelia acestei coaliții, care nu mai are practic adversari: și-a subordonat parte din Justiție, presa mainstream, instituțiile și agențiile de control. Paradoxal, chiar creatorul coaliției, președintele Iohannis, a rămas singurul factor instituțional intern care poate opri tăvălugul mafiot. Și presiunea publică, dar asta e altă poveste.
Cele trei pachete de legi sunt profund nocive pentru o societate democratică. G4Media, Edupedu și Economedia le-au prezentat și disecat pe larg, alături de alte foarte puține instituții media. În rest, tăcere vinovată și autocenzură la majoritatea trusturilor cumpărate cu bani grei de partide și guvern.