Am urmărit dezbaterea recentă referitorare la propunerea de desființare a specializării „învățător-educator” la liceele pedagogice, și comunicatul recent al Asociației Române de Cercetare în Educație (ARCE) referitor la această dezbatere. Sunt de acord cu misiunea declarată a acestei asociații prin care politicile și practicile educaționale ar trebui să se bazeze pe dovezi științifice, însă acest comunicat este puternic contrastant cu realitatea.
În primul rând, afirmația că expertiza în științele educației se regăsește în instituțiile de învățământ superior care au programe de studiu în acest domeniu este falsă. Conform publicațiilor indexate în Web of Science, majoritatea (peste 90%) dintre cercetările avansate în domeniul științelor educației sunt semnate de autori principali care nu sunt afiliați departamentelor de Științe ale Educației sau departamentelor care au programe de studiu în acest domeniu (ex. departamentele de pregătire a personalului didactic). De exemplu, Lucian Ciolan (despre care sursele Edupedu au spus că ar fi fost cel care a propus desființarea specializării de „învățător-educator” de la liceele pedagogice), în peste 20 de ani de carieră didactică, nu a publicat nici măcar un articol într-un jurnal științific indexat în Web of Science în domeniul științelor educației care să treacă prin filtrul unui proces de peer-review riguros și să fie considerat ca cercetare avansată (vezi aici și aici). În acest context, cum contribuie ARCE la dezvoltarea științelor educației în România? De ce nu se îngrijorează ARCE că nu au contribuții relevante în literatura științifică internațională, dar în schimb se îngrijorează că Liceele Pedagogice formează învățători?
În al doilea rând, dacă tot vorbim de „evidențe”, ARCE nu a realizat nici un studiu științific prin care să demonstreze superioritatea pregătirii învățătorilor la nivel universitar. În comunicat se precizează că ”echitatea în sistemul de educație nu poate fi asigurată dacă una și aceiași (N.Red: greșeala aparține comunicatului ARCE) profesie este practicată de absolvenți cu niveluri educaționale diferite”, insinuându-se că învățătorii pregătiți de liceele pedagogice ar avea un nivel de pregătire inferior. Însă îmi este neclar ce dovezi există care să susțină această idee. Și nu îmi este clar în ce măsură practica pedagogică oferită în cadrul departamentelor de pregătire a profesorilor de la universități este superioară celei oferite de liceele pedagogice. În schimb, experiența personală, declarațiile multor altor absolvenți de liceu pedagogic și lecțiile impecabile ale unor învățători cu studii medii dar absolvenți de liceul pedagogic din proiectele pe care le conduc sprijină ideea că pregătirea oferită de liceele pedagogice (și mai ales orele de practică pedagogică ale absolvenților de licee pedagogice) au putut avea un rol hotărâtor în formarea de cadre didactice foarte bine pregătite. E unul dintre puținele lucruri care mai funcționează bine în țara asta. Să înțelegem că aceasta a devenit o problemă?
Dacă ar exista un studiu științific care să susțină afirmația celor de la ARCE, mi-ar plăcea să-l citesc. Dacă nu există și ARCE vrea să-l realizeze, promit că am să îmi găsesc timp să-i fac o evaluare (chiar mă ofer să-i ajut să le evaluez studiul înainte ca ei să-l trimită spre publicare, pentru a le crește șansele să fie publicat într-un jurnal academic de calitate). Însă ARCE ar fi bine să învețe că, în lumea academică, un discurs persuasiv se bazează pe date științifice. Comunicatul ARCE nu este însoțit de aceste date, iar acest lucru reprezintă o altă dovadă a unuia dintre motivele pentru care științele educației din România au o prezență atât de modestă în comunitatea științifică internațională.
În al treilea rând, ARCE invită decidenții să apeleze la ei pentru a crește calitatea „învățării în instituțiile de învățământ din România”. Cu toate acestea, nu oferă nici măcar o dovadă că pot să facă acest lucru și că acest lucru s-ar fi întâmplat vreodată. Nici un studiu prin care să demonstreze, fără echivoc, faptul că o inițiativă luată de asociație a dus la o îmbunătățire a calității educației din România. Ceva, orice, să le dea credibilitate. Și atunci repet: În loc să se îngrijoreze că Liceele Pedagogice formează învățători, ARCE ar fi bine să învețe să facă cercetare avansată în științele educației.
Context:
- Universitățile din România (și din lumea întreagă) își doresc să fie cât mai bine cotate în clasamentele internaționale.
- Unul dintre cele mai prestigioase clasamente ale universităților este Academic Ranking of World Universities (ARWU) (Shanghai Ranking) care pune foarte mult accent pe cercetare avansată, care în final să ducă la publicarea în jurnale academice de top cum ar fi Nature sau Science sau chiar la câștigarea premiului Nobel. Primul pas în direcția aceasta este să poți publica în jurnale indexate în Web of Science (WoS) cu factor de impact mare. Aceste performanțe sunt recunoscute (și încurajate) în România, unde de exemplu se premiază cu 40.000 lei un articol publicat în Science sau Nature sau cu 6.000 lei un articol publicat într-un jurnal indexat în WoS în top 25%. De aceea nu veți auzi nici un profesor universitar din România să spună că nu a publicat în Science sau într-un jurnal indexat in WoS top 25% din cauză că nu a avut chef (dar a publicat în schimb 10 articole în jurnale fără factor de impact), ci din cauză că nu a putut mai bine de atât. Dacă poți, publici în jurnale cât mai bine cotate, iar atunci când o faci, contribuția ta în mediul academic devine greu de contestat, deoarece ai trecut printr-un proces de evaluare colegială internațional foarte riguros.
- Ca să poți publica în aceste jurnale academice, trebuie să demonstrezi că înțelegi unde sunt limitele cunoașterii pe domeniul tău și că studiul tău este inovator, aduce un plus de valoare față de ce se cunoaște deja. Adică dacă vrei să publici un studiu care să explice că pământul este rotund, acesta nu e inovator, deoarece majoritatea oamenilor știu (și cred) asta. În schimb dacă publici un studiu prin care demonstrezi că un medicament experimental poate fi folosit cu succes în tratarea cancerului, atunci adaugi un plus de valoare cunoașterii.
- Există multe jurnale „științifice” în care poți publica studii (sau cărți) de slabă calitate, deoarece au un colectiv editorial slab pregătit sau te taxează pentru publicare („predatory journals” sau „predatory publishers”). De asemenea, există multe conferințe care îți publică studiile prezentate (conference proceedings), iar unele chiar le indexează în Web of Science (să le facă să pară valoroase). Iar această practică este foarte des întâlnită în mediul universitar din România, mai ales în domeniul științelor educației. Problema este că aceste studii nu au nici o valoare într-un mediu academic care se respectă. Pentru necunoscători, pare că ești valoros pentru că publici mult. Însă pentru cunoscători, valoarea nu constă în cantitatea publicațiilor, ci în calitatea lor. Mai mult chiar, faptul că publici în aceste tipuri de jurnale e o dovadă a limitelor tale.
- Nu toate cadrele didactice universitare trebuie să demonstreze că pot să aducă un plus de valoare cunoașterii. De aceea există univeristăți (și profile) specializate pe predare, nu pe cercetare. De exemplu, nu trebuie să înțelegi mult din științele educației ca să le explici studenților de la pedagogie diferența dintre obiective generale, specifice și operaționale. Dar când faci asta ești profesor de pedagogie, nu cercetător în științele educației.
- Pregătirea profesorilor din mediul preuniversitar e bine să aibă o bază științifică, însă de multe ori știința confirmă ulterior unele practici pedagogice sănătoase existente de multă vreme (ex. strategiile de rezolvare sistematică a problemelor la matematică sau metoda fonetică analitico-sintetică predate în liceele pedagogice au existat de mult în pedagogia românească). Pe de altă parte, există multe lacune în pregătirea inițială și continuă a învățătorilor (ex. conceptul de evaluare standardizată sau modalități de evaluare formativă care au validitate și fidelitate mare), explicate de lipsa pregătirii științifice adecvate în domeniul științelor educației. Iar responsabili cu această pregătire deficitară sunt tocmai cei care ne cer astăzi să îi credem că sunt specialiști în științele educației și în formarea învățătorilor.
Nota redacției: Edupedu.ro a solicitat președintelui ARCE, Lucian Ciolan, un punct de vedere legat de afirmațiile din analiza de mai sus, iar acesta a spus că nu comentează.
Opinia aparține autorului, aceasta nu este neapărat și poziția redacției.