“Am avut și eu experiența evaluării de către studenți”, spune cercetătorul Octavian Jurma pe pagina sa de Facebook. Medicul relatează experiența din Statele Unite, unde a predat ca asistent universitar – după ce și-a adaptat metodele în funcție de cerințele studenților și implicit ale universității spune că „de atunci nu am mai predat niciodată și nici nu am mai căutat un job didactic – îmi place să predau, dar nu să dădăcesc”.
Octavian Jurma este cercetător specializat în neuroștiințe, cu studii postuniversitare în SUA, potrivit profilului său de LinkedIn. A devenit cunoscut prin proiecțiile sale asupra ratelor de infectare din timpul pandemiei și mai ales prin criticile aduse autorităților și modului de gestionare defectuoasă a situației pe care acestea l-au avut deseori în perioada ultimului an.
Postarea a fost făcută pe 24 aprilie, în contextul în care la vremea respectivă apăruse în dezbatere discuția faptul că Ministerul Educației lucrează la o metodologie de evaluare a activității profesorilor prin feedback oferit de elevi. Între timp ministerul a aprobat metodologia respectivă, care a fost publicată de Edupedu.ro.
Octavian Jurma: „Am avut și eu experiența evaluării de către studenți în SUA, unde am predat biologie ca asistent universitar 2 ani. Lecția a fost scurtă și brutală.
În primul semestru m-am străduit să le aleg materia care la vă folosi și la examenul de facultate (în SUA medicina se face după 4 ani de colegiu) și m-am dat peste cap să le explic ceea ce învățau la curs și vedeau în laborator. La evaluare s-au plâns că îi țin prea mult și le dau prea greu la examene, iar șefa asistenților mi-a atras atenția că trebuie să îmi corectez metodele sau voi fi înlocuit cu alt doctorand dornic de bursă.
Am priceput rapid că salariul meu depindea de mulțumirea elevilor mei după oră, nu după examen. În următorul semestru, le-am dat liber cu 15 minute mai repede decât clopoțelul și la teste și am redus mult pretențiile de la ei. Nu știu dacă au intrat mai ușor la medicină, însă evaluarea mea a devenit stelară, “o schimbare radicală în bine”, față de primul semestru, iar eu am fost mult mai relaxat. Șefa mea a fost așa de mulțumită încât mi-a propus să preiau și laboratorul de anatomie în vară și mi-am dublat salariul. Everybody happy!
Toamna am vorbit cu profesoara mea să mă angajeze asistent la cercetare pentru că nu mai am de gând să îmi pierd vremea predând. M-a angajat și am scapăt de predare. De atunci nu am mai predat niciodată și nici nu am mai căutat un job didactic. Îmi place să predau, dar nu să dădăcesc.
Egoist? Evident! Nu m-am dus acolo că să revoluționez educația altora ci că să învăț la rândul meu cercetare. Să predai e muncă grea și ingrată, am acum mult mai mult respect pentru cei care o fac ca profesie. Mulțumim însă profesorilor la ani de zile după ce au făcut oameni din noi pentru că atunci când ne împing să excelăm protestăm, nu mulțumim.
Putem cere elevilor să își evalueze profesorii, dar să o facem la câțiva ani după ce au absolvit școala și nu când se văicăresc că e prea greu. Daca aș evalua și eu acasă profesorii după cât mi se văicăresc băieții aș fi cu furca în fața școlii, dar așa mă mulțumesc să le spun “bine vă face, aveți oricum prea mult timp liber”. Evident sunt și cazuri de abuzuri și nedreptăți, dar sunt tot o formă de educație până la urmă, dacă aceste cazuri sunt rezolvate corect…
Morala? Ai grijă ce vrei de la profesori, să îți fie dascăli sau dădace pentru că nu pot fi ambele”.
Foto: gurushots.com / Octavian Jurma