Consiliul Național al Elevilor (CNE) susține proiectul de lege care le-ar permite adolescenților care au împlinit 16 ani să ceară singuri consiliere psihologică, psihoterapie și sprijin psihopedagogic, fără acordul părinților. Reprezentanții elevilor avertizează însă că modificarea legislației nu este suficientă dacă în școli nu există consilieri disponibili: „Un drept de a cere ajutor devine aproape inutil dacă, în momentul în care elevul își face curaj să îl ceară, nu există nimeni disponibil să îl ofere”.
Poziția CNE vine în contextul proiectului de lege L478/2026, aflat în procedură parlamentară, care prevede că minorul care a împlinit 16 ani se poate adresa singur cabinetelor de asistență psihopedagogică din școli pentru servicii de consiliere școlară și psihologică, fără încuviințarea reprezentanților legali. Proiectul prevede și posibilitatea ca adolescenții de la această vârstă să consimtă singuri pentru evaluare psihologică clinică, consiliere psihologică și psihoterapie.
„Tocmai de aceea, Consiliul Național al Elevilor susține inițiativa legislativă care le-ar permite minorilor care au împlinit vârsta de 16 ani să acceseze singuri servicii de consiliere psihologică, psihoterapie și sprijin psihopedagogic, fără încuviințarea reprezentanților legali”, transmite organizația.
CNE argumentează că acordul părinților, deși este conceput ca o formă de protecție a minorului, poate deveni el însuși o barieră în calea ajutorului. Reprezentanții elevilor dau exemplul unui adolescent supus bullyingului, ale cărui probleme sunt minimalizate de familie și care ajunge să aibă nevoie de sprijin psihologic, dar depinde tocmai de acordul părinților pentru a-l primi.
„Și astfel ajungem într-o situație absurdă: un adolescent suficient de mare încât să înțeleagă că are nevoie de ajutor, suficient de lucid încât să îl ceară, dar nu suficient de liber încât să îl poată primi”, susține CNE.
Organizația atrage atenția și asupra situațiilor în care părintele poate fi chiar parte a problemei adolescentului, precum și asupra stigmatizării mersului la psiholog în unele familii și comunități.
„Atunci când un adolescent spune «am nevoie de ajutor», răspunsul sistemului nu poate fi «întoarce-te cu semnătura unui adult»”, transmite Consiliul Național al Elevilor.
CNE: În prea multe școli, consilierea există „mai degrabă în organigramă decât în viața de zi cu zi a elevilor”
Reprezentanții elevilor avertizează însă că eliminarea acordului parental nu rezolvă problema accesului la servicii de sănătate mintală.
„În prea multe școli din România, consilierea școlară există mai degrabă în organigramă decât în viața de zi cu zi a elevilor. Nu sunt suficienți consilieri școlari, mulți dintre ei deservesc simultan mai multe unități de învățământ, iar în unele cazuri elevii nici măcar nu știu cine este consilierul lor sau cum pot ajunge la el”, potrivit CNE.
Problema ar fi și mai accentuată în comunitățile mici și în mediul rural, unde distanța, costurile, lipsa specialiștilor, lipsa informațiilor, neîncrederea și stigma socială se pot suprapune și pot determina adolescenții să amâne sau să renunțe la solicitarea ajutorului.
O altă problemă semnalată de elevi este încrederea în confidențialitatea discuției cu un consilier.
„Un elev nu va merge la consilier dacă se teme că ceea ce spune va ajunge la profesori, colegi sau părinți. Regulile privind confidențialitatea trebuie să fie clare, cunoscute de elevi și respectate în practică, cu excepțiile strict necesare în situații de risc grav”, susține organizația.
CNE cere cinci măsuri suplimentare
Consiliul Național al Elevilor solicită ca eventuala adoptare a proiectului să fie „doar începutul unui pachet mai amplu de măsuri pentru sănătatea mintală a elevilor”.
Printre măsurile cerute se află creșterea numărului de consilieri școlari și asigurarea prezenței lor efective în școli. „Nu este suficient ca postul să existe pe hârtie sau ca un singur consilier să deservească mai multe școli și sute de elevi”, susține CNE.
Elevii cer, de asemenea, garantarea confidențialității, servicii gratuite și apropiate de domiciliu, în special în mediul rural, precum cabinete mobile și servicii itinerante, precum și crearea unui traseu rapid prin care elevii să ajungă de la consilierul școlar la servicii specializate.
CNE subliniază că „consilierul școlar nu poate înlocui psihologul clinician, psihoterapeutul sau psihiatrul” și cere proceduri clare prin care elevii care au nevoie de intervenție specializată să fie îndrumați către serviciul potrivit „fără birocrație inutilă”.
A cincea direcție cerută este investiția în prevenție și reducerea stigmatizării. În document, CNE citează o prevalență estimată de 11,2% a tulburărilor mintale în rândul adolescenților din România și aproximativ 22.000 de copii și adolescenți care trăiesc cu un diagnostic de boală mintală, date atribuite UNICEF.
„Strategiile fără finanțare și programele fără continuitate nu țin loc de prevenție”, avertizează reprezentanții elevilor.
„Poate că, pentru unii, această modificare înseamnă doar câteva rânduri noi într-o lege. Pentru un elev care se simte singur, neascultat sau fără ieșire, însă, poate însemna posibilitatea de a ajunge la cineva înainte ca lucrurile să devină mai grave”, concluzionează Consiliul Național al Elevilor.
Punctul de vedere integral al CNE: