Scrisoarea prin care o mamă îi transmitea ministrului educației să ”nu-i nenorocească copiii” a generat numeroase comentarii ale cititorilor edupedu.ro. “Trăim cu generația ‘fulg de nea’, pentru care orice responsabilitate este o mare dificultate, iar școala în întregime pare un efort inimaginabil”, scrie Claudiu Marconi, pe pagina de Facebook Edupedu. “Atenție la generalizare! Nu toți profesorii predau superficial la clasă, nu toți profesorii fac meditații cu elevii cărora le predau, nu toți profesorii dau teme stufoase”, spune profesoara Crina Mirela Comănici.
“Prin prisma experienței de părinte, consider că nu neaparat volumul de cunoștințe sau temele reprezintă problemele principale ale învățământului romanesc, ci: 1. Imensa presiune a părinților asupra școlii pentru note mari, fără un bagaj de cunoștințe corespunzător în spate. (…) 2. Lipsa dotărilor din laboratoare/cabinete și neefectuarea orelor de practică la materii precum fizică sau chimie sau biologie sau nefolosirea cabinetelor pentru orele de limbi străine. (…) 3. Manualele proaste și folosirea caietelor auxiliare la fel de proaste. 4. Mitul cu volumul imens de teme dat de profesori“, scrie un cititor Edupedu.ro.
Citește mai jos câteva dintre opiniile cititorilor Edupedu.ro care nu sunt de acord cu scrisoarea transmisă de un părinte ministrului Educației
Claudiu Marconi – “Mi se pare o generalizare absurdă. Trăim cu generația ‘fulg de nea’, pentru care orice responsabilitate este o mare dificultate, iar școala în întregime pare un efort inimaginabil. Mai trăim și vremuri în care părinții le știu pe toate, peste noapte sunt experți în metodică, știu toate materiile și te reclamă că ai predat ‘foot’. Un pic de văzut și bârna din ochii părinților, care au devenit reclamagii, iar nu colaboratori. Aproape orice face profesorul la catedră este dificil, de neînțeles sau prost, doar pentru că elevului nu îi place. Dar oare totul ne place în viață? Și cu toate astea le facem. Un pic de simț al realității nu ar strica și la părinți. Am cărat zeci de cărți în spate toată viața și nu am făcut scolioză și totuși știu valoarea unei cărți. Se pare că elevii de azi nu prețuiesc nimic și mă tem că ideea asta vine de la părinții lor. Care părinți nici ei nu au apreciat-o”.
Dani – “Am un copil în clasa a 11-a. La liceu nu prea mai vine nimeni cu manuale, în plus sunt amenajate dulapuri unde copiii își țin cărțile. Dar, sunt de acord cu ghiozdanele prea grele din ciclurile primar și gimnazial.
Pentru a intra la liceu, un liceu de top, a făcut fix 5 ședințe de meditație la română, mai mult pentru că am auzit la școală cum unii părinți își trimiteau copiii la 2 profesori la meditații la aceeași materie și am intrat în panică, deși profesorul de română ne-a zis să nu facem imensa greșeală de a trimite copilul la meditații. Ne-am ales cu timp pierdut pe care l-ar fi putut folosi mai bine învățând acasă liniștit. Ar fi luat aceeași notă mare și fără meditații, doar învățând ce predă profesorul la clasă și uitându-se pe subiectele din anii anteriori.
La ce matematica se dă la evaluare, pentru ce să faci meditații?
Consider că reintroducerea treptei a doua este o mare prostie, pentru că elevii vor reîncepe să învețe ca la gimnaziu, doar pentru materiile care se dau la examen.
Prin prisma experienței de părinte, consider că nu neaparat volumul de cunoștințe sau temele reprezintă problemele principale ale învățământului romanesc, ci:
- 1. Imensa presiune a părinților asupra școlii pentru note mari, fără un bagaj de cunoștințe corespunzător în spate. Din clasa a șaptea, nimeni nu mai vrea să învețe geografie sau istorie sau să facă orele de sport sau de desen. Toți ar trebui să învețe la română și matematică.
- 2. Lipsa dotărilor din laboratoare/cabinete și neefectuarea orelor de practică la materii precum fizică sau chimie sau biologie sau nefolosirea cabinetelor pentru orele de limbi străine.
- 3. Manualele proaste și folosirea caietelor auxiliare la fel de proaste.
- 4. Mitul cu volumul imens de teme dat de profesori. Copilul meu nu a lucrat la temele de școală niciodată mai mult de 2 ore/zi. În ședințele cu părinții, se cereau întruna teme mai multe. Iar diriginta se străduia în van să convingă părinții că nu cantitatea e importantă, ci calitatea. Vorbea la pereți.
- 5. Prea multe ore care devin de umplutură, dar care, dacă s-ar face în mod normal și fără note, cu calificative cel mult, ar aduce un plus de valoare educației unui copil: educație socială, educație civică, educație antreprenorială, psihologie etc.
- 6. Profesorii ar trebui să noteze corect elevii, astfel batalioanele de medii generale de 10 la gimnaziu s-ar reduce și, cu medii diversificate, altfel ar arăta admiterea la liceu.
- 7. Subiecte non-repetitive la evaluarea națională și existența unui subiect dificil, de departajare. Nu-i normal să greșești din neatenție un calcul simplu din primul subiect și să te alegi cu 0.5 p în minus, deși tu ești foarte bun la mate. Ar trebui să existe un subiect punctat măcar cu 1 p de departajare.
- 8. Camere video funcționale la toate examenele naționale, inclusiv la corectare. Inclusiv la olimpiadele județene și naționale, atât la elevi, cât și la profesori la corectare.
- 9. Cercuri pentru elevii care fac performanță. Nu ar trebui să uităm că și acești elevi există și ar trebui ca responsabilii educației românești să se preocupe și de ei. Opinia generalizată ca ei se descurcă oricum e o mare eroare.
- 10. Învățământ de performanță echitabil în România, prin crearea de condiții egale atât în școlile/liceele de stat, cât și în ICHB. (…)
- 11. O regândire a școlilor din mediul rural pentru un acces echitabil la educație peste tot”.
Crina Mirela Comănici – “Atenție la generalizare! Nu toți profesorii predau superficial la clasă, nu toți profesorii fac meditații cu elevii cărora le predau, nu toți profesorii dau teme stufoase, nu toți profesorii sunt cadre didactice nepregătite și cu comportamente așa-zis *ceaușiste! Nu contest prezența unor cadre didactice slabe profesional* (pădure fără uscături…), deh, avem mii de facultăți particulare create de universitarii (avizi de bani) care acum cer reevaluarea profesorilor pe care i-au examinat și promovat, în repetate rânduri. Nici la Universități nu stăm mai bine. Copiii înzestrați intelectual, cu potențial, optează pentru Universitatea Politehnică (Facultăți de top Automatizări și Calculatoare, Electronică și Telecomunicații, Aeronave), Academia Tehnică Militară, Facultatea de Medicină șamd. Așa că, învățământul cu cine se alege?! Și asta de ani buni!”
Dani – “Ați căzut în capcana opiniei că cel mai bun din clasă stă obligatoriu închis în casă și lucrează nonstop, când nu este desigur la meditații, iar părinții unui astfel de copil stau cu un făcăleț în mână și păzesc ușa să nu iasă copilul din casă până nu termină 15 culegeri.
Personal, am procedat în felul următor: venea cu 10 probleme temă, făcea selecția: 5 sunt la fel, fac una, 3 sunt simple, nu le scriu, le încerc în cap, iar profesorul nu a zis nimic de această metodă. Din 10, la final lucra efectiv 3 sau 4. Așa că în intervalul alocat teoretic pentru celelalte 6-7, lucra una mai dificilă, care aducea ceva nou.
Din păcate, am încetat să povestesc cele scrise mai sus pentru că orgoliul unora îi împiedică să creadă un adevăr simplu: nu cantitatea e importantă, ci calitatea, diversificarea. De cele mai multe ori, 1 oră de studiat pe bune face cât 10 ore de pierdut timpul prefăcându-te că faci teme și manevrând la Whatapps și la Instagram pe sub birou. Sau nu-i așa? Copilul meu își închide telefonul î acel interval în care lucrează. Și termină repede”.
Nota Redacției: Comentariile au fost editate, pentru o mai bună lizibilitate a textului
Business photo created by jcomp – www.freepik.com
Citește și: