Judecătorii Curții de Apel București au arătat în motivarea deciziei prin care au dat câștig de cauză jurnaliștilor Edupedu.ro în fața extremistului George Simion că nu pot fi disociate calitatea de politician de cea de om obișnuit, în discursul pe care liderul AUR l-a susținut în fața elevilor de la Colegiul Național Gheorghe Lazăr din Capitală la evenimentul organizat pentru a marca începerea anului școlar 2022-2023. „Interdicția desfășurării de activități politice în cadrul unităților de învățământ” și activitatea politicianului Simion sunt subiecte „de interes general”, a decis Curtea de Apel București.
- Amintim că Edupedu.ro și jurnaliștii săi au câștigat definitiv procesul declanșat împotriva lor de extremistul George Simion. Fost candidat la președinție și lider AUR, George Simion a pierdut în fața tuturor celor 3 instanțe în care a atacat Edupedu.ro și pe jurnaliștii publicației dedicate educației și cercetării din România, Raluca Pantazi și Costin Ionescu.
- Simion a declanșat procesul după ce am arătat că el a folosit elevi de liceu în propaganda politică, că este politician „cu discurs extremist și cu istoric de violență” și că a luat modelul legionarului Zelea Codreanu. Curtea de Apel București a dat câștig de cauză Edupedu.ro și a publicat săptămâna trecută motivarea deciziei prin care a respins definitiv, în ianuarie 2026, recursul făcut de politician.
Prezența lui Simion la ceremonia de deschidere a anului școlar organizată de Colegiul Lazăr din București a fost amplu mediatizată, în urma unor relatări că politicianul a fost huiduit de către unii dintre elevi. Și liderul AUR a postat pe contul de Facebook un clip montat de la ceremonie, un material de promovare politică, legat de prezența la deschiderea noului an școlar. El a folosit materialul – în care apar mulți elevi ai liceului – pentru a sugera că nu ar fi fost huiduit (detalii aici).
Ce au decis judecătorii Curții de Apel București în motivarea deciziei:
- „Curtea constată că soluția instanței de apel se bazează pe o corectă interpretare a dispozițiilor de drept material incidente, prin raportare la jurisprudența CEDO, situația de fapt fiind corect reținută, și nu se poate schimba în calea extraordinară de atac a recursului care presupune numai o verificare a hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile”.
- „Curtea constată că instanța de apel, în analiza condițiilor răspunderii civile delictuale, a reținut că nu s-a dovedit caracterul ilicit al faptei imputate pârâţilor, care, având o bază factuală suficientă, s-a exprimat în limitele prevăzute de art. 10 CEDO, astfel că nu poate fi angajată răspunderea civilă delictuale a acestuia, întrucât se impune îndeplinirea în mod cumulativ a condiţiilor reglementate la art.1349 C.civ”.
- „Așa cum corect a reținut instanța de apel: Tribunalul a reținut că nu pot fi disociate, în participarea apelantului la respectivul eveniment și nici în discursul realizat de acesta la respectivul eveniment, calitatea sa de politician de cea de om obișnuit – fost absolvent. În al doilea rând, cu privire la notorietatea persoanei vizate prin exercitarea libertăţii de exprimare, Tribunalul a reținut că apelantul-reclamant este un om politic, care deține calitatea de deputat și lider al unui partid politic. (…) din examinarea articolelor publicate, Tribunalul a notat că acestea nu au fost realizate în scopul de a discredita pe apelantul-reclamant, ci în vederea furnizării unor informații de interes public, legate de poziția publică ocupată de acesta și într-o manieră specifică limbajului menit să capteze atenția publicului. Tribunalul a subliniat că mesajul public asupra unei teme de interes public nu poate fi răspândită prin intermediul unor informații seci, fără emiterea vreunor idei, judecăți de valoare sau opinii. Stilul folosit, expresiile/comentariile utilizate de către intimații-pârâți se circumscriu registrului jurnalistic, utilizându-se expresii destinate să capteze atenția publicului și care au mai fost de altfel și anterior utilizate în mediul jurnalistic prin raportare la apelant- f. 81-84, 90, 104-123 dosar primă instanță. (…) Or, Tribunalul a reținut că despre exact un astfel de limbaj, care nu poate fi catalogat pur injurios sau calomniator, este și în cazul materialelor publicate, subiectul acestora fiind unul de interes general și anume atât activitatea acestuia ca politician –deputat, cât și interdicția desfășurării de activități politice în cadrul unităților de învățământ.
- Referitor la repercusiunile afirmațiilor intimaților-pârâți, față de probatoriul administrat în cauză, Tribunalul a constatat că nu au existat urmări deosebite, apelantul-reclamant nefăcând dovada că percepția publicului cu privire la acesta s-ar fi schimbat”.
- „Potrivit art. 30 alin. (1) din Constituţia României, reglementat la Titlul II – Drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale, Capitolul II – Drepturile şi libertăţile fundamentale din Constituţie, „Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile”; potrivit alin. (2) „Cenzura de orice fel este interzisă”; potrivit alin. (6) „Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine”. Din interpretarea dispoziţiei constituţionale de mai sus, rezultă opţiunea legiuitorului constituant de a stabili limite foarte largi de manifestare a libertăţii de exprimare, prin instituirea inviolabilităţii sale, cu rezerva totuşi că prin aceasta nu se poate aduce atingere demnităţii, onoarei, vieţii private sau dreptului la propria imagine, afectarea acestora din urmă conducând la răspunderea civilă a persoanei care şi-a manifestat libertatea de exprimare dincolo de limitele recunoscute prin textul constituţional.
- Prin Legea nr. 30 din 18 mai 1994, cu efecte juridice începând cu data de 20 iunie 1994, România a ratificat Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi Protocoalele sale adiţionale, adoptate la nivelul Consiliului Europei. Potrivit art. 10 din Convenţia amintită „Paragraf 1 – Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere. Prezentul articol nu împiedică statele să supună societăţile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare. Paragraf 2 – Exercitarea acestor libertăţi ce comportă îndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevăzute le lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea naţională, integritatea teritorială sau siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii sau a moralei, protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti.”
- „Libertatea de exprimare, apărată de articolul 10, ocupă un loc aparte printre drepturile garantate de Convenţie, stând chiar la baza noţiunii de “societate democratică” ce sintetizează sistemul de valori pe care este clădită Convenţia. Această importanţă cu totul deosebită a articolului 10 a fost subliniată de Curtea EDO pentru prima dată în cauza Handyside C. Regatului Unit (hotărârea din 7 decembrie 1976), ideea fiind reluată apoi constant în toate cauzele ulterioare. Astfel, Curtea afirmă că “libertatea de exprimare constituie unul dintre fundamentele esenţiale ale unei societăţi democratice, una dintre condiţiile primordiale ale progresului său şi ale împlinirii individuale a membrilor săi. Sub rezerva paragrafului 2 al articolului 10, ea acoperă nu numai “informaţiile” sau “ideile” care sunt primite favorabil sau care sunt considerate inofensive sau indiferente, ci şi acelea care ofensează, şochează sau îngrijorează statul sau un anumit segment al populaţiei. Acestea sunt cerinţele pluralismului, toleranţei şi spiritului de deschidere în absenţa cărora nu există «societate democratică»”. Presa joacă un rol esenţial într-o societate democratică: dacă nu trebuie să depăşească anumite limite, fiind vorba în special de apărarea reputaţiei şi drepturilor altuia, îi revine totuşi sarcina de a comunica, respectându-şi obligaţiile şi responsabilităţile, informaţiilor şi ideilor asupra tuturor chestiunilor de interes general. Libertatea jurnalistică cuprinde şi posibila recurgere la o anumită doză de exagerare, ba chiar de provocare (a se vedea cauza Van Hannover nr. 2 contra Germaniei, par. 56; Petrina contra României, par. 38)”.
- „(…) așa cum corect a reținut instanța de apel, punând în balanță celor două drepturi aflate în conflict, se acordă prevalență dreptului la liberă exprimare al intimaților-pârâți, apreciind că reținerea unei fapte ilicite în sarcina acestora ar genera o veritabilă încălcarea a dreptului de care beneficiază conform art.10 din Convenție, încălcare care nu este proporțională cu scopul urmărit de reclamant, în condițiile în care nu s-a produs vreun efect negativ concret asupra drepturilor acestuia protejate de art. 8 din Convenție. În consecință apar ca nefondate criticile recurentului-reclamant referitoare la incidența motivului de casare prevăzut la art.488 alin.1 pct.8 C.proc.civ.
- Pentru toate aceste considerente, Curtea constată că decizia civilă recurată a fost dată cu aplicarea și interpretarea corectă a legii, motiv pentru care, în baza art.496 C.proc.civ. se va respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul-reclamant Simion George Nicolae.
- În raport de soluția dată recursului, reținând culpa procesuală a recurentului-reclamant, în baza art.453 alin.1 din Codul de procedură civilă, acesta va fi obligată la plata către intimaţii-pârâţi a sumei de 7.608 lei cheltuieli de judecată, reprezentate de onorariu de avocat”.
- „PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant SIMION GEORGE NICOLAE”
Informații de background
- Decizia Curții de Apel București a venit pe 28 ianuarie 2026, în plină dezbatere la nivel internațional, european și național pe tema proceselor de tip SLAPP (acronim pentru „acțiuni strategice în justiție împotriva mobilizării publice”, procese prin care se urmărește nu obținerea de reparații, ci intimidarea jurnaliștilor, descurajarea exprimării publice în subiecte de interes public ce vizează anumite persoane sau instituții. Cu două săptămâni înaintea pronunțării deciziei Curții de Apel București în cazul George Simion vs. Edupedu.ro, Ministerul Justiției anunța, în ianuarie, definitivarea unui proiect de lege care să introducă în legislația românească protecții împotriva unor astfel de procese – detalii aici. Vezi mai multe pe tema cazuisticii SLAPP la nivel internațional și a tentativelor de a reduce la tăcere presa prin intermediul unor procese.
Edupedu.ro și jurnaliștii săi au fost reprezentați în acest dosar de Diana Olivia Hatneanu, avocată specializată în libertatea de exprimare și accesul la informații, membră a Grupului de experți al Comisiei Europene împotriva SLAPP în calitate personală (practician).
Liderul partidului extremist AUR George Simion a ales să acționeze în instanță împotriva Edupedu.ro după două articole Edupedu.ro: un articol semnat de jurnalistul Costin Ionescu privind o acțiune găzduită de Colegiul Național Gheorghe Lazăr la începutul anului școlar 2022-2023, articol ce a inclus un interviu cu directoarea colegiului, respectiv un articol de opinie semnat de jurnalista Raluca Pantazi, în aceeași perioadă.
George Simion a pierdut definitiv procesul în fața jurnaliștilor Edupedu.ro și a fost obligat de judecătorii Curții de Apel București să plătească toate cheltuielile de judecată. Subiectul materialelor publicate de Edupedu.ro și contestate de Simion a fost „unul de interes general și anume atât activitatea acestuia ca politician –deputat, cât și interdicția desfășurării de activități politice în cadrul unităților de învățământ”, a concluzionat Curtea de Apel București în decizia sa, reluând argumentația folosită și de Tribunalul București, care a dat de asemenea câștig de cauză jurnaliștilor Edupedu.ro.
Articolele pentru care toate instanțele au dat câștig de cauză Edupedu.ro au fost:
- Articolul, semnat de Costin Ionescu, a prezentat faptul că Simion a ajuns să vorbească în fața elevilor la deschiderea acelui an școlar „în condițiile în care el este liderul partidului extremist AUR (aici, o serie de argumente pentru încadrarea acestei formațiuni politice în linia extremismului politic) și s-a remarcat, între altele, cu acte de violență în Parlamentul României (vezi cazul ministrului Virgil Popescu sau cazul parlamentarului Daniel Fenechiu) sau ca unul dintre liderii protestului violent al AUR de la Parlament, din decembrie 2021. Recenta sa nuntă a fost comparată de politologi cu cea a liderului mișcării legionare, Corneliu Zelea Codreanu.”.
- Articolul semnala, astfel, argumentația site-ului G4Media.ro cu privire la decizia de catalogare a AUR ca partid de extremă dreapta.
- Același articol semnala că elevii CN Gheorghe Lazăr au fost folosiți într-un material video de propagandă politică a AUR, publicat pe Facebook. Materialul, ce include sigla AUR, deci a fost folosit în scopuri de comunicare politică, este disponibil și acum online pe pagina oficială a lui George Simion, unde a acumulat peste 500.000 de vizualizări, aproape 30.000 de reacții și peste 4.000 de comentarii.
- Articolul de opinie este semnat de jurnalista Raluca Pantazi și contextualiza situația creată la deschiderea anului școlar, chestionând expunerea elevilor la „cel mai toxic personaj politic din ultimele decenii: unul care a agresat un ministru în Parlament și a oferit drept scuză argumentul: Îmi cerea să-l bat, m-a provocat. Oare ce se întâmpla dacă vreunul dintre adolescenții de la Lazăr l-ar fi provocat pe Simion, care tocmai ce a încheiat o nuntă inspirată din cea a liderului Mișcării Legionare, Corneliu Zelea Codreanu?”
George Simion a susținut că nu s-ar fi aflat la evenimentul de deschidere a anului școlar în calitate de politician / deputat și nu ar fi susținut un discurs cu caracter politic – deși imaginile au fost folosite în materialul social media cu sigla AUR.
Într-o perioadă în care caracterul extremist al unor acțiuni AUR era amplu dezbătut și semnalat atât în presa națională, cât și în cea internațională (exemple disponibile la data publicării articolelor Edupedu.ro din septembrie 2022: aici, aici sau aici) și chiar în articole și cercetări istorice sau socio-politice publicate de Nature sau Taylor&Francis, George Simion a optat, în toamna lui 2022, să apeleze la o instanță anume împotriva Edupedu.ro.
Pe 11 noiembrie 2022, el înregistra primul dosar la Judecătoria Sector 2, împotriva Edupedu.ro și jurnaliștilor Raluca Pantazi și Costin Ionescu. Simion a pierdut, întrucât Judecătoria a decis, pe 26 ianuarie 2024: „Respinge cererea de chemare in judecată, ca neîntemeiată”.
George Simion a depus apel pe 20 martie 2024. Pe 25 octombrie 2024, și Tribunalul București a „respins apelul ca nefondat”.
Pe 28 aprilie 2025, la Curtea de Apel București a fost înregistrat recursul lui George Simion. Curtea de Apel s-a pronunțat în data de 28 ianuarie 2026: „Respinge recursul, ca nefondat. Obligă recurentul la plata către intimaţi a sumei de 7.608 lei, cheltuieli de judecată. Definitivă.”
Motivarea Curții de Apel București, apărută pe 18 martie 2026, trece în revistă toate procesele, inclusiv aprecierile Tribunalului București, față de care George Simion a apelat la recurs. Curtea arată că în acest caz au fost în balanță dreptul la liberă exprimare și dreptul la respectarea vieții private. Curtea invocă jurisprudența CEDO și arată:
- „Pornind de la aceste premise, analizând prin prisma criticilor formulate în ce măsură afirmaţiile imputate intimaţilor se încadrează în limitele libertăţii de exprimare astfel cum îşi găsesc acestea consacrarea în art. 30 din Constituţia României şi art. 10 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, sau, după caz, depăşesc aceste limite, intrând în sfera ilicitului civil, așa cum corect a reținut instanța de apel, punând în balanță celor două drepturi aflate în conflict, se acordă prevalență dreptului la liberă exprimare al intimaților-pârâți, apreciind că reținerea unei fapte ilicite în sarcina acestora ar genera o veritabilă încălcarea a dreptului de care beneficiază conform art.10 din Convenție, încălcare care nu este proporțională cu scopul urmărit de reclamant, în condițiile în care nu s-a produs vreun efect negativ concret asupra drepturilor acestuia protejate de art. 8 din Convenție. În consecință apar ca nefondate criticile recurentului-reclamant referitoare la incidența motivului de casare prevăzut la art.488 alin.1 pct.8 C.proc.civ. Pentru toate aceste considerente, Curtea constată că decizia civilă recurată a fost dată cu aplicarea și interpretarea corectă a legii, motiv pentru care, în baza art.496 C.proc.civ. se va respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul-reclamant Simion George Nicolae.”
În motivare, citând întâmpinarea făcută de Edupedu.ro și jurnaliștii săi la recursul lui George Simion, Curtea de Apel București notează, între altele:
„Contrar susținerilor recurentului, nu se poate reține în cauză o greșită aplicare a dreptului material la situația de fapt reținută de instanțele fondului și care nu mai poate fi modificată în calea extraordinară de atac a recursului. Instanța de apel a realizat o analiză justă, legală și detaliată a tuturor elementelor esențiale care trebuie luate în considerare la aprecierea respectării limitelor libertății de exprimare, în balanță cu dreptul la viață privată a recurentului, potrivit jurisprudenței CEDO. Astfel, potrivit CEDO, instanța națională nu poate porni de la premisa că este lezată demnitatea recurentului-reclamant, mai ales atunci când în discuție sunt chestiuni de interes public, ci trebuie procedat Ia punerea în balanță a celor două drepturi (hotărârea Gheorghe Florin Popescu v România din 12 ianuarie 2021, §§ 33-39). O astfel de abordare ar însemna tocmai a se porni de la prezumția lezării drepturilor nepatrimoniale ale recurentului, ceea ce, în opinia CEDO, reprezintă în sine o încălcare a dreptului la liberă exprimare.”
„Instanța de apel a pornit în mod judicios de la constatarea (de fapt, pe baza probelor administrate), că prin articole sunt puse în discuție chestiuni de interes public, privind activitatea unui politician, situație în există un spațiu extrem de redus de limitare a dreptului la libertatea de exprimare.”
„Cu această ocazie recurentul a realizat un video de promovare politică, cu sigla partidului său, pe care l-a postat pe pagina sa de Facebook (a se vedea înregistrarea pe CD-ul administrat ca probă la prima instanță). Acest video este editat (secvențele cu huiduieli din partea elevilor sunt îndepărtate – a se vederea înregistrarea acestora pe CD-ul administrat ca probă) și folosește imaginea unor elevi, inclusiv minori, în scop de promovare politică. Folosirea și expunerea elevilor în interes politic sunt chestiuni de interes public care sunt puse în discuție prin interviul cu directoarea colegiului publicat pe 06.09.2022, dar și prin opinia publicată pe 08.09.2022, care nici măcar nu privește exclusiv persoana recurentului.”
„Recurentul invocă folosirea anumitor calificări la adresa (trecut violent, extremism, comparația cu Corneliu Zelea Codreanu) în cadrul celor două articole, care nu ar avea nicio bază factuală. Însă, așa cum au dovedit, acesta a fost implicat în mod repetat în incidente violente, în calitatea sa de politician, iar partidul al cărui lider este a fost și este catalogat drept unul extremist pe baza comportamentului membrilor săi, inclusiv al recurentului. Aceste aprecieri vin inclusiv din partea unor experți, ai unor profesori universitari și cercetători, care califică drept extremist Partidul AUR. Intimaţii au administrat în acest sens la dosar înscrisuri constând în articole care înfățișează comportamentul violent al recurentului în context politic și mai multe interviuri și analize privind caracterul extremist al unor manifestări și asocierea sa și a partidului său cu Mișcarea Legionară. Astfel, nu se poate susține că respectivele calificări, ce le sunt reproșate, ar fi complet lipsite de bază factuală, pentru a reprezenta aprecieri care depășesc limitele libertății de exprimare.”