De ce apelăm la meditații? „Pentru că vrem rezultate imediate. Pentru că nivelul acela de performanță pe care îl regăsim în Evaluările Naționale nu este unul documentat pe vreo cercetare, nu este unul ghidat de niște standarde convenite în sistemul educațional, standarde de evaluare agreate și negociate pentru întreg sistemul educațional din România”, a declarat Antoaneta Firuța Tacea, directoarea departamentului de Științe ale Educației de la Facultatea de Psihologie a Universității din București, la TVR Cultural, pe 25 aprilie 2023.
Antoaneta Firuța Tacea spune că în prezent se pune nivelul fără niciun fel de analiză care să ne spună exact unde suntem. „Nu avem standarde și atunci nivelul de performanță cerut fluctuează în funcție de situație, de context, de cât de mult intenționează un profesor să iasă în evidență, să se remarce, de câte puncte vrea să acumuleze școala pentru a fi bine apreciată de către instituțiile era ierarhic superioare”.
Lucrurile sunt deformate la examenele naționale și o soluție ar fi aplicarea unor standarde naționale de evaluare, care ar rezolva și problema meditațiilor, susține Antoaneta Firuța Tacea.
„Evident că neexistând măsurători, neștiind ce poate un copil care nu merge la meditație în comparație cu ce poate un copil care merge, se forțează și ajungem într-o situație de tipul acesta. Îl ajută profesorul pe elev să aibă succes sau nu-l ajută. Dacă vrea să-l ajute, atunci spune că atinge sau nu atinge într-un anumit termen nivelul respectiv de performanță, cel de la Evaluarea Națională de anul trecut sau de la Bacalaureatul de anul trecut și atunci copilul ia decizia de a se izola în a învăța doar pentru ce-l așteaptă. La acea evaluare lucrurile sunt deformate.
Poate că ideea care apare în lege despre standardele naționale de evaluare ar fi bine să fie menținută și ar fi bine să fie aplicată. Presupune foarte multe elemente de legislație subsecventă și mult efort după aceea, dar poate că asta ar rezolva o parte din povestea acestor meditații și mai ales ar produce niște reglaje în rândul profesorilor, astfel încât să aibă niște repere în momentul în care îi evaluează pe elevi.
Să nu mai avem problema aceea de natură etică, până la urmă, în care nota șapte din clasa mea nu echivalează cu nota șapte dintr-o altă clasă. Și elogiul acela adus, că suntem maeștri la asta, acelor profesori despre care se spune dacă ai luat șapte la X, la Evaluarea Națională, cu siguranță că o să ai 10. Nu mai avem nevoie să încoronăm astfel de nume, pentru că nivelul de masă ne cere să procedăm în termen de cunoaștere, să știm câte concepte are un copil de asimilat într-o zi, de la cele 13-14 discipline pe care le are înșiruite într-o săptămână. Ar face față un adult unui astfel de efort? N-ar face față”.
În aceeași emisiune, profesoara Dana Papadima a vorbit despre lipsa de predictibilitate din educație: „După atâția ani de educație, constat ca Noica, că fiecare diriguitor al învățământului suferă de ce se cheamă vocație adamică. Eu sunt Adam și de acum din momentul zero, fără să țin cont de absolut nimic, creez ceva care mie mi se pare providențial”.