Una dintre principalele probleme ridicate în discuția despre școala în pandemie, dimensiunea claselor, este departe de a produce efecte singulare, fie că este vorba despre realizările școlare ale elevilor, fie despre nevoi de organizare a spațiului sub presiunea distanțării sociale. Numărul de elevi dintr-o clasă produce o încrengătură de efecte, unele pozitive, altele negative asupra elevului și asupra cadrelor didactice, arată unul dintre cele mai ample studii pe această temă, publicat luna aceasta, sub forma unei cărți, de Institutul pentru Educație al University College London.
Volumul pleacă de la constatarea că există două curente de opinie care se bat, adesea, cap în cap. Pe de o parte, cel al multor profesori care se plâng de faptul că numărul mare de elevi dintr-o clasă le afectează munca, dar și capacitatea elevilor de a învăța. Pe de altă parte, există cercetători și observatori ai fenomenelor școlare, care, pe baze statistice sau legate de studii precum PISA, afirmă că dimensiunea claselor nu afectează semnificativ rezultatele elevilor.
- Într-o prezentare a cărții, pe blogul Institutului citat, se arată că această opinie a experților a determinat, chiar, acțiuni neașteptate în contextul pandemiei: în timp ce în alte țări distanțarea socială impune diminuarea claselor, în Marea Britanie – țară unde se înregistrează cei mai mulți elevi per clasă, în medie, în Europa – sunt școli care, din cauza lipsei de personal didactic în context epidemiologic, sunt forțate să creeze superclase de 60 de elevi.
Studiul citat arată, însă, că situația legată de mărimea claselor este mult mai complexă și produce un set foarte mare de efecte, dincolo de realizările elevilor. Și chiar și efectele asupra rezultatelor de învățare se diferențiază în funcție de vârstă și context.
Diferențe de la un elev la altul, de la o clasă la alta și de la o vârstă la alta
Astfel, potrivit unor analize citate în studiu, efectele de acest tip se simt cel mai clar în primii ani de școală (ultimii ani de grădiniță, în echivalent românesc), pentru care e de preferat ca învățarea să se petreacă în grupuri mai mici. În plus, s-a constatat că nevoia de clase de dimensiuni mai mici este mai pronunțată pentru elevi cu rezultate mai slabe.
O altă cercetare citată în carte arată că, pe măsură ce scade dimensiunea clasei, crește activitatea elevilor legată de sarcinile pe care le au și scade activitatea fără legătură cu acele sarcini. Dar această tendință este mai puțin pronunțată în unele cazuri: în învățământul secundar, doar elevii cu rezultate slabe prezintă un comportament fără legătură cu sarcinile de la clasă, atunci când crește numărul de elevi într-o clasă.
O concluzie este că, în rândul elevilor mai mari, dimensiunile crescute ale claselor prezintă o problemă anume pentru elevii cu rezultate mai slabe de învățare.
Dimensiunea claselor poate avea, în funcție de context, efecte asupra altor “rezultate” asupra copiilor în mediul școlar, dincolo de rezultatele de învățare, mai arată studiul:
- Implicarea în activitățile de clasă
- Dezvoltarea la materii considerate neesențiale
- Dezvoltarea de abilități creative și practice
- Efecte asupra entuziasmului și încrederii elevilor
- Capacitatea de rezolvare a problemelor și de gândire critică
- Abilitatea de învățare pe cont propriu
- Motivare
Pentru toate acestea, afirmă studiul, există la nivel internațional un nivel prea scăzut al cercetării, până în acest moment, deși sunt probleme observate de autorii cărții și mărturisite de profesori în diverse consultări pe această temă.
Semne de întrebare privind elevii? Răspunsul poate să țină de profesor
Autorii arată că, deși sunt reclamate probleme în toate domeniile menționate mai sus, rămân două întrebări: De ce elevii din casele mai mari nu par să sufere din cauza dimensiunilor clasei? Și de ce nu fac mai multe progrese evidente elevii din clase mai mici?
La astfel de întrebări, există multe posibile răspunsuri care nu intră în discuția obișnuită pe această temă. De exemplu:
- O explicație este că, într-o clasă mare, cel care simte cel mai puternic efectele este profesorul, care poate avea tendința de supracompensare în relația individuală cu elevii.
- O altă explicație ar fi că profesorii nu își schimbă neapărat modul de predare, atunci când trec de la o clasă mare la o clasă mai mică, în pofida faptului că ei poate au senzația unei schimbări în propria activitate. E notată tendința sau obligația profesorilor de a urma un anumit stil de predare sau curriculum indiferent de dimensiunea clasei, tendință semnalată de studii vechi și de 30 de ani.
Volumul mai arată că profesorii apelează la diverse măsuri de adaptare, conștiente sau nu, pentru a face față numărului de elevi dintr-o clasă. Aceasta înseamnă că efectele dimensiunii claselor nu sunt fixe, ci depind de o rețea de reacții organizaționale și de compensare din partea profesorilor. De aceea, nu se poate vorbi despre un impact necesar al dimensiunii claselor asupra rezultatelor elevilor, totul depinzând de modul cum profesorul administrează clasele mai mici sau mai mari.
Una dintre cele mai puternice argumente pedagogice în favoarea unei clase mai mici este, potrivit autorilor, faptul că permite mai multă diferențiere între elevi, care este de dorit mai ales în clasele mari, în care elevii au rezultate de învățare diferite. În primii ani din învățământul primar, clasele mari vor pune mereu probleme deoarece nu pot oferi diferențierea necesară și sprijinul individual.
Întreaga analiză a experților de la University College London poate fi consultată gratuit aici
Photo 95829716 © Michaeljayberlin – Dreamstime.com / Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi, în contextul pandemiei Covid-19, oferă gratuit imagini stock prin care site-ul Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil.