Prima săptămână de școală de anul acesta a debutat sub auspiciile dezastruoase ale mai multor evenimente simultan zgomotoase. În timp ce meteorologii anunțau temperaturi de ger în toată țara, elevii din mai multe asociații reprezentative protestau la București și cereau demisia ministrului Educației pentru modul scandalos în care a gestionat problema transportului „gratuit” al școlarilor. Ministrul Educației Ligia Deca refuză să se întâlnească cu ei și îi trimite pe elevi „la plimbare” printr-un secretar de stat care mai degrabă îi ia pe elevi la rost – „mai lăsați transportul, mai găsiți și altă temă!”, de parcă acești reprezentanți ai elevilor ar fi fost lăutari pe care îi trimiți și la altă masă sau le ceri să mai schimbe melodia. Ridicol! Dar probabil pentru cei care petrec serile prin localuri un astfel de gest nu e nimic exagerat. E doar la îndemână.
Personal, am crezut că grotescul acestui început de luni (suficient în țări civilizate să declanșeze măcar o discuție la guvern pe această temă) a pus punct acolo. Nici nu mi-a trecut prin cap că aceeași zi urma să continue cu un alt scandal. Nici nu au plecat bine elevii de la Minister, că, de data aceasta, „se mișcă” și ministrul Deca. Ca să facă ce? Păi să iasă la un șpriț cu vreo 40 de colegi din Minister, undeva la 100 de metri distanță, la restaurantul Bellini (deținut din declarațiile unor surse de un europarlamentar PNL). Surse citate într-un articol invocau utilizarea pentru consumație a unui fond de protocol al Ministerului, apoi a apărut declarația că ministra a plătit consumația din fonduri proprii. Doamna ministru, sper că v-a ajuns salariul pentru consumația asta, nu de alta, dar de sărbători sunt cheltuieli multe.
Doamnă ministru, poate ne spuneți dacă nota de plată a depășit plafonul de numerar și dacă ați plătit cu card sau cu cash – asta apropo de genialele măsuri fiscale ale guvernului din care faceți parte – și, pentru lămuriri, poate ne arătați public bonul fiscal sau scoateți de pe e-factura tranzacția dumneavoastră – nu de alta, dar dacă pentru 40 de persoane ați depășit binișor suma de 100 de lei pe persoană, vă apropiați periculos de plafonul de numerar. Haideți, un pic de transparență nu a omorât pe nimeni, niciodată! Oricum, gurile rele nu cred că ați plătit nicio consumație – se ocupă cineva de la Bruxelles de nota de plată și aceleași guri rele spun că această „ieșire” alături de colegi nu este decât o demarare în forță de an electoral. An în care inspectorii și aparatul din minister trebuie să se ocupe de 4 rânduri de campanie electorală. Fără o astfel de miză reală ar fi ridicol să fiți atât de puțin inspirată încât, în ziua în care închideți școli pe motive de vreme și îi trimiteți la plimbare pe elevi, să sărbătoriți peste drum de minister. Nu e logic. Sau cineva e total desprins de realitate.
În luna iunie, anul trecut, în timp ce peste 50.000 de elevi nu intrau în examenul de Bacalaureat, Cotroceniul sărbătorea promulgarea legilor România Educată. De ce să ne mirăm că 6 luni mai târziu, pe 8 ianuarie, în timp ce elevii din țară au și masa întreruptă și transportul neplătit, ministrul sărbătorește la un local. E același tipar, vor spune unii.
Dincolo de totala inadecvare a modului în care este condus acest minister, dincolo de lunga suită a dezastrelor din educației citate în moțiunea simplă depusă de USR în Parlamentul României în decembrie anul trecut, dincolo de amânarea oricărei reforme, dincolo de ridicolul propunerii unei legi și apoi răzgândirea prin ordonanțe de guvern, m-a frapat la dumneavoastră o afirmație cinică referitoare la salarizarea profesorilor: „Promisiunea nu a fost a mea, a fost a Ministrului Muncii de la acea vreme. Nu mă pot substitui ministrului Muncii în responsabilitatea de a adopta legea salarizării.” Păi nu dumneavoastră ieșeați să ne spuneți că Legile Educației sunt minunate inclusiv pentru că ele vor conține prevederi despre salarizarea profesorilor? Apoi v-ați răzgândit. Dumneavoastră nu ați fost prezentă la negocierile cu sindicatele atunci când erau profesorii în stradă? Cum de ați lăsat să nu fie pusă în practică promisiunea, indiferent de la partid era Ministrul Muncii? Afirmația dumneavoastră tocmai ne spune: „Pe mine să nu vă bazați! Indiferent ce promit sau indiferent ce scrie în fișa postului meu, nu vă bazați pe mine!”. Mulțumim, ne-am lămurit. Măcar știm cum stăm.
Doamnă ministru, închei textul meu cu o întrebare retorică la care poate ne veți răspunde într-o bună zi: Cum vi se pare faptul că, în timp ce petreceați la Bellini, la spitalul de urgență din Târgu Mureș, la secția ATI Copii, eleva peste care s-a prăbușit internatul din Odorheiul Secuiesc își petrecea ultimele ore de comă, înainte de deceda pe 9 ianuarie, în jurul orei 15:30? Poate la acea „interacțiune în cadru informal” ați discutat și despre asta, despre cum să evităm ca școala românească să mai ucidă copii. E doar așa, un gând. Și poate că mărul discordiei, acea consumație, ar fi fost mai bine să meargă sub forma unei coroane de flori și a unui mic ajutor financiar către familia care astăzi își îngroapă fiica.
Op-ed: Ștefan Pălărie este senator, membru al partidului USR. Opiniile sale nu reprezintă poziția redacției