Fizicianul Nicolae Zamfir, recent ales pentru al doilea mandat de vicepreședinte al Academiei Române, a anunțat într-un interviu acordat Edupedu.ro că se solidarizează cu președintele înaltului for științific, Marius Andruh, în inițiativa de modificare a legii educației cu scopul de a introduce sancțiuni și pentru profesorii coordonatori de doctorate în cazul plagiatelor studenților lor. „Ar trebui măsuri dure, pentru că vina conducătorului este mai mare decât a studentului”, a declarat Nicolae Zamfir.
Director pentru 10 ani al celui mai mare proiect de cercetare paneuropean din care România face parte, Proiectul Extreme Light Infrastructure-Nuclear Physics (ELI-NP) (cunoscut ca Laserul de la Măgurele), sub conducerea căruia institutul a fost construit și laserul a ajuns la cea mai mare putere atinsă până atunci de un fascicol laser (2×10 petawați), Zamfir a lucrat anterior ca senior research scientist la Yale University, Wright Nuclear Structure Laboratory, SUA (1997-2004), ca visiting scientist la Universitatea din Köln, Germania (1990-1992) și ca cercetător la Institutul Național de Fizică şi Inginerie Nucleară (IFIN) din Măgurele, al cărui director general a fost din 2004 până în 2020.
Într-un interviu acordat Edupedu.ro a doua zi după ce a fost ales pentru al doilea mandat în funcția de vicepreședinte al Academiei Române, fizicianul Nicolae Zamfir a vorbit și despre inițiativa președintelui nou-ales al Academiei, Marius Andruh, de a modifica legea astfel încât și conducătorii de doctorate să fie sancționați pentru plagiat în egală măsură cu studentul.
„Studentul la doctorat este un student, de aceea nu-și face de capul lui teza de doctorat, ci o face sub supravegherea unui conducător de doctorat. Conducătorul de doctorat este responsabil pentru absolut tot ce scrie în acea teză. Și nu numai de plagiat, dar și de validitatea rezultatelor de acolo. De aceea există noțiune de conducător de doctorat, pentru că el trebuie să valideze ce a scris studentul. Mai ales în științele exacte, poate să-mi dea niște rezultate la fizică care să fie fantezie. În momentul când s-au publicat, a ieșit pe piață și restul comunității are încredere în acele date. Dacă eu, ca conducător de doctorat, nu le-am controlat să fiu sigur că sunt bune, înseamnă că aruncăm pe piață niște date false. Asta este evident și ar trebui măsuri dure, pentru că vina conducătorului este mai mare decât a studentului”, a declarat Nicolae Zamfir pentru Edupedu.ro.
„Cred că trebuie să fim și mai agresivi, în momentul în care avem cazuri de impostură. Și nu numai plagiat, că există cazuri în lume în care sunt falsificate rezultate, sunt publicate în două locuri ca să mărească numărul, se publică rezultate neștiințifice numai să mărească numărul de citări, dar nu suntem un caz singular, asta se practică în toată lumea și comunitatea științifică trebuie să ia măsuri dure împotriva acestor impostori. Altcineva cine să ia? La noi imediat se duce la tribunal. Dar știe judecătorul mai bine decât știe comunitatea? Iar comunitatea nu trebuie să fie pasivă”, a subliniat vicepreședintele Academiei Române.
Zamfir a atras atenția că numirea de plagiatori în funcții de conducere „din păcate, e mult prea frecvent sau mult mai frecvent la noi decât în alte părți. Și prin alte părți au fost scandaluri de miniștri cu doctorate tot așa, însă la noi prea mulți. Sunt prea mulți și în poziții sus-puse politic și sigur că dvs, presa, luați atitudine, dar nu vedem altceva”.
INTERVIUL INTEGRAL acordat de fizicianul Nicolae Zamfir, președinte al Academiei Române, pentru Edupedu.ro:
Rep: Aveți un profil științific inedit în peisajul cercetării din România. Imediat după căderea comunismului ați plecat în Germania, unde ați făcut cercetare la Universitatea din Köln. A urmat Brookhaven National Laboratory și apoi Yale University, pentru aproape 10 ani de cercetare în fizică nucleară, în America, și un impact mare al cercetărilor semnate de dvs. Cu înțelegerea pe care o aveți acum, cum vedeți experiența pe care ați avut-o în Statele Unite, la Yale?
Nicolae Zamfir: Din punct de vedere profesional, aproape toată formarea mea științifică a fost făcută în România, înainte să plec. Sigur că am învățat unele lucruri, că evoluezi în cariera științifică, însă ca bază de formare profesională și științifică m-am dus deja pregătit. Nici în Germania, nici în Statele Unite n-a trebuit să o iau de la început. Sigur că acolo fiind organizarea aproape ireproșabilă, altceva a fost productivitatea științifică. E total diferită. Cred că la noi se depune mult efort nu pentru cercetarea științifică propriu-zisă, ci pentru birocrație. Sunt ore întregi în care scrii proiecte, îți faci raportări de toate felurile, și birocratice, și științifice, care nu folosesc nimănui, de fapt; pe când acolo e mult mai simplu. Sigur că acum s-a mai schimbat și în Statele Unite, s-au mai birocratizat și ei.
Însă era o diferență enormă între România și aceste institute de prestigiu din Vest. Dar nu ca performanțe individuale. Cred că aceiași cercetători sau oameni de știință de același nivel au o productivitate mult mai mare în Vest, decât la noi, din cauza modului în care ne organizăm noi: pierdem foarte mult timp pe altceva decât pe cercetare științifică.
Asta este valabil și la proiecte. Am încercat să simplificăm în Academia Română, unde avem, de mică anvergură, granturile de cercetare finanțate din fondurile proprii pe care am vrea să generalizăm. Am organizat competiții în cadrul Academiei Române cu banii din fondurile proprii și am vrea să le permanentizăm. Am făcut în așa fel încât birocrația să fie mult mai mică decât cea de la competițiile europene și cele naționale.
Dacă la cele europene poate că pricep, pentru că cei de la Bruxelles nu știu contextul din fiecare țară, dar la noi ar trebui să știm. La Academia Română vă dau exemplu de institute care sunt performante fără nicio discuție: Institutul de Matematică „Simion Stoilow” de la București, Institutul de Chimie „Petru Poni” de la Iași, institutele de lingvistică din București, din Cluj sau din Iași. Deci acolo ar trebui să știm că sunt performanțe și nu ar trebui să-i supunem unei munci birocratice. Ar trebui să simplificăm aceste lucruri cu care ne petrecem mai mult de jumătate din timp.
Rep: Deci la institutele din prima categorie valorică prezumția să fie într-adevăr de nevinovăție și să fie lăsați oamenii să cerceteze.
Nicolae Zamfir: Da, să muncească pentru ceea ce sunt. Din cauza faptului că finanțarea de proiecte este cea care este, rata de succes (deci numărul de proiecte finanțate relativ la cele care au fost depuse) nu se poate să fie 10%. Vă dați seama că 90% din tot acel efort a fost inutil? Ca să nu mai vorbim despre efortul financiar care se face pentru evaluare. Deci la 90% dintre proiecte s-a făcut evaluare inutil, pentru că n-au câștigat.
Rep: Din poziția de vicepreședinte al Academiei Române puteți avea inițiative care să ducă la simplificarea birocratică despre care vorbiți?
Nicolae Zamfir: Da. În general, avem un dialog bun cu Autoritatea Națională. Vicepreședinții Academiei Române suntem în toate comisiile consultative ale Ministerului, încât avem un cuvânt de spus atât la Ministerul Educației, cât și la acel celebru CNATCU sau Consiliul de Cercetări de la Ministerul Cercetării. În plus, în ultimii ani Autoritatea Națională de Cercetare a fost foarte receptivă la a dialoga cu noi. În toate proiectele legislative s-au sfătuit cu noi, ne cer părerea. Deci avem ceva de spus.
Rep: Sunteți un susținător al popularizării științei, dovadă activitățile pe care le-ați derulat la conducerea laserului de la Măgurele. Dar România se află acum în topul internațional al analfabetismului funcțional, cu peste 40% din populația școlară de 14-15 ani la acest nivel. Ce anume din proiectele sau activitatea dvs estimați că va avea efecte în rândul populației școlare, atât de afectate de o relație slabă cu știința?
Nicolae Zamfir: Aici problema este complicată. Întrebarea dumneavoastră e simplă, dar răspunsul nu. În primul rând, cercetătorii trebuie să se obișnuiască că sunt plătiți de societate și că trebuie să dea ceva înapoi în afară de articole științifice și să contribuie la prestigiul țării: și anume, să explice societății ceea ce fac. Să le explice în special tinerilor de la școli, prin toate mijloacele de popularizare să vorbească despre ceea ce fac și să atragă tineretul. Asta este extraordinar de important.
O experiență, de exemplu, de la Yale University: aveam ziua părților deschise la laborator. Erau mii de oameni care veneau pentru că în localitate, în New Haven, toată lumea știa că este un accelerator și în momentul când anunțam prin toate mijloacele că este ziua porților deschise veneau din curiozitate. Cei mai mulți erau tineri. Sigur că este un mijloc de atracție. Și la noi ar trebui să se facă acest lucru. Eu știu că e un efort mare, dar ar trebui să facem ziua porților deschise în institute, pentru școli, pentru grupuri de elevi. Cred că sunt foarte multe școli care ar fi doritoare să vadă. Iar în mijloacele de popularizare a științei, ar trebui ca în marile instituții din mass-media să existe reporteri pregătiți în științele naturii, care să popularizeze știința.
Dar problema este la școli. Academia Română sigur că a avut uneori cu programele școlare intervenții, dar au fost punctuale.
Rep: Venirea dumneavoastră în 2004 la conducerea celui mai mare proiect paneuropean dezvoltat în România, ELI-NP (Laserul de la Măgurele), a fost un moment extrem de important în popularizarea științei: ați adus o deschidere fără precedent a comunicării științifice pentru public, într-o Românie în care lumea cercetătorilor se prezenta ca extrem de opacă și autosuficientă. V-ați propus explicit să vorbiți despre proiect pe înțelesul tuturor sau a fost pur și simplu modul dvs de a vorbi despre știință cu publicul?
Nicolae Zamfir: Nu. Așa am privit proiectul. Deci am considerat că această navă-amiral a cercetării trebuie să fie un punct de atracție pentru societate. Și societatea nu este atrasă de un experiment prezentat cu jargonul specific discipliniei respective, ci de o cercetare pe care să o înțeleagă toată lumea. Plus că amploarea acelui proiect a atras atenția întregii societăți și, în particular, a tinerilor. Aveam sute de elevi care veneau să vadă, deci a fost un mijloc de a-i atrage spre știință pe tinerii care ar dori să facă ceva în viață, în direcția sta. Știu că doritorii la Facultatea de Fizică au crescut, în perioada aceea. Acum 10 ani, numărul de candidați la Fizică a crescut considerabil.
Rep: Aveți în vedere inițierea de proiecte pentru întărirea bazinului de unde cercetarea și știința românească își culeg oamenii, având în vedere că sprijinul pentru cercetare e ca și inexistent la nivelul bugetului, iar universitățile au mari probleme să atragă un număr mai mare de studenți, comparativ cu toate celelalte țări din UE?
Nicolae Zamfir: Intenția este să organizăm zile ale porților deschise la Institute. Avem un program pe care îl continuăm an de an: Academia în dialog cu tinerii. Anual se acordă burse care continuă până la terminare studiilor, dar în fiecare an se dau burse noi pentru 10-20 de tineri și avem foarte multe aplicații, iar cei care au au fost admiși merg în vizite la institute, se fac seminare cu ei. Dar e puțin pe lângă ceea ce s-ar putea face.
Rep: Noul președinte al Academiei Române, Marius Andruh, a declarat că și conducătorii de doctorate trebuie sancționați pentru plagiat în egală măsură cu studentul și a anunțat că Academia Română va cere modificarea legii. Cum vă poziționați?
Nicolae Zamfir: Evident că are responsabilitatea. Deci studentul la doctorat este un student, de aceea nu-și face de capul lui teza de doctorat, ci o face sub supravegherea unui conducător de doctorat. Conducătorul de doctorat este responsabil pentru absolut tot ce scrie în acea teză. Și nu numai de plagiat, dar și de validitatea rezultatelor de acolo. De aceea există noțiune de conducător de doctorat, pentru că el trebuie să valideze ce a scris studentul. Mai ales în științele exacte, poate să-mi dea niște rezultate la fizică care să fie fantezie. În momentul când s-au publicat, au ieșit pe piață și restul comunității are încredere în acele date. Dacă eu, ca conducător de doctorat, nu le-am controlat să fiu sigur că sunt bune, înseamnă că aruncăm pe piață niște date false. Asta este evident și ar trebui măsuri dure, pentru că vina conducătorului este mai mare decât a studentului.
Rep: Deci cum vă poziționați față de „reluarea ofensivei împotriva imposturii în cercetare și în doctorat”, cum o numește președintele Academiei?
Nicolae Zamfir: Cred că trebuie să fim și mai agresivi, în momentul în care avem cazuri de impostură. Și nu numai plagiat, că există cazuri în lume în care sunt falsificate rezultate, sunt publicate în două locuri ca să mărească numărul, se publică rezultate neștiințifice numai să mărească numărul de citări, dar nu suntem un caz singular, asta se practică în toată lumea și comunitatea științifică trebuie să ia măsuri dure împotriva acestor impostori.
Altcineva cine să ia? La noi imediat se duc la tribunal. Dar știe judecătorul mai bine decât știe comunitatea? Iar comunitatea nu trebuie să fie pasivă.
Rep: Deci vă solidarizați cu președintele Academiei în modificările legislative pe care le intenționează.
Nicolae Zamfir: Necondiționat. Da. Trebuie să fim foarte duri.
Rep: Ați fost de față când fostul ministru acuzat de plagiat al justiției, Radu Marinescu, a ținut un discurs la Academia Română cu ocazia aniversării a 160 de ani de existență a instituției. Care este poziția dvs față de apariția în Academie a unei persoane politice suspecte de plagiat?
Nicolae Zamfir: A fost o situație delicată. Cine a generat-o trebuia să fie mai atent, să se gândească, pentru că a pus în dificultate conducerea Academiei. În primul rând, reprezenta guvernul, deci era în imposibilitate președintele Aurel Pop: afară nu puteai să-l dai, a venit cu mesajul Guvernului, trebuia lăsat, n-avea ce face. A fost un moment penibil.
Rep: Este o imagine a corectitudinii din societatea românească de la momentul ăsta?
Nicolae Zamfir: Da. Din păcate, e mult prea frecvent sau mult mai frecvent la noi decât în alte părți. Și prin alte părți au fost scandaluri de miniștri cu doctorate tot așa, însă la noi prea mulți. Sunt prea mulți și în poziții sus-puse politic și sigur că dvs, presa, luați atitudine, dar nu vedem altceva.
Rep: Ca drept dovadă avem Universitatea din Craiova care tergiversează analiza acuzațiilor de plagiat ale fostului ministru Radu Marinescu. A trecut demult termenul în care trebuia să dea răspuns dacă este sau nu plagiat în teza sa de doctorat și nicio instituție a statului nu reacționează.
Nicolae Zamfir: Aici sunt comisiile acestea, Comisia de etică în management universitar, CNATDCU, care pot să dea recomandări Ministerului. Dar ce poate să facă ministerul când au autonomie universitară. Deci o asemenea atitudine nu se poate rezolva la noi, deocamdată, decât printr-un scandal administrativ sau juridic. Lucru care e totuși aberant; ar trebui să rezolve de la sine. Deci faptul că se găsesc, de exemplu, falsuri în CV-uri, ar trebui ca acea persoană să fie eliminată de către propriul grup. În momentul când ai mințit este o hoție. Deci este incredibil cum poate cineva care face așa ceva să ajungă în poziții sus-puse. Și să nu se ia atitudine. Aici e vorba de partidele politice care, sigur, își au socotelile lor. Dar cred că cu cât sunt mai curate, cu atâta populația le dă mai multă încredere.
Mai este problema publicațiilor științifice. Ne-am învățat după americani, care au venit acum vreo 20-30 de ani cu ideea asta de măsurat activitatea științifică în numere, cu impact științific, cu reviste cu impact. Ei au renunțat între timp la modalitatea aceasta în care un cercetător putea să fie evaluat de către un contabil. Au apărut probleme care au arătat că această evaluare pur aritmetică nu reflectă realitatea. Există edituri cu sute de jurnale cu calitate slabă, dar care dau impact mare pentru că se citează între ei. Au fost și pe la noi reviste care au făcut exercițiul ăsta, au mărit număr de citări și a crescut impactul. Este impostură. Și cred că singura modalitate este să revenim la evaluarea peer-review, deci la evaluarea și a cercetătorilor, și a instituțiilor de cercetare de către membrii comunității. Fizicenii să-i evalueze pe fizicieni, chimiștii pe chimiști, lingviștii pe lingviști. Deci eu, ca fizician, n-am cum să evaluez activitatea unui chimist, pentru că el vine și mă impresionează, că vine cu o listă de lucrări care pentru mine e impresionantă, dar pentru un chimist poate fi nimica toată. Evităm în felul ăsta evaluarea pe bază de lucrări la «gazeta de perete», că așa le numesc – că dacă n-ai o recenzie sau un review cum trebuie, de fapt e gunoi. Deci asta e problema la noi, care trebuie cumva rezolvată. În Statele Unite și în Germania, se ia și acest indicator în calcul, dar este orientativ. Dacă cineva nu are număr de citări, dar activitatea lui a fost băgată în seamă de comunitate, atunci se uită la el. Dar dacă are doar citări, se uită la ce fel de citări, cine îl citează și ce anume citează? Pentru că cineva poate să-și mărească numărul de citări scriind un articol greșit. Deci trebuie evaluare de către membrii comunități, nu bazat pe numere.
Rep: În analiza dumneavoastră, impostura aceasta susținută prin false citări va fi impulsionată sau dimpotrivă, contracarată, de dezvoltarea Inteligenței Artificiale?
Nicolae Zamfir: Așa cum este făcută acum evaluarea, cu cele două criterii, jumătate sunt cantitative, jumătate sunt calitative și Ministerul le-a elaborat în colaborare cu noi. Sigur că și institutele naționale au fost consultate și s-au consultat cu membrii comunității științifice. Un lucru bun. E un pas înainte. Deci faptul că jumătate sunt calitative și numai jumătate sunt cantitative, bazate pe un număr, este un lucru bun. Este un pas înainte.
Rep: Institutele Academiei, care în propunerea dvs urma să fie reorganizate, așteaptă acum rezultatele evaluării din partea Autorității Naționale pentru Cercetare.
Nicolae Zamfir: Durează mai mult, pentru că sunt multe institute în toată țara, nu mai sunt doar cele ale Academiei Române și va dura probabil câteva luni de zile. Noi am făcut acea evaluare în dublu scop: în primul rând, să fie un exercițiu pentru institutele academiei ca să vadă ce înseamnă evaluare și am folosit exact aceiași parametri din Hotărârea de Guvern, astfel că institutele știu acum la ce să se aștepte și cum vor fi evaluate. Și apoi, am făcut și o reorganizare internă la institutele și centrele a căror înființare și organizare erau stabilite de Adunarea Generală a Academiei Române. Marea majoritate sunt stabilite prin Hotărâre de Guvern, deci noi putem interveni numai după ce se face evaluarea de către Autoritatea Națională în Cercetare. Noi am făcut reorganizarea a 10 institute și centre. Deci scopul nostru a fost să întărim instituțional și științific institutele și centrele Academiei.
Rep: Ne așteptăm acum ca, după evaluarea făcută de Autoritatea Națională pentru Cercetare, reorganizările decise de dumneavoastră în prima evaluare a institutelor din Academie să fie consfințite?
Nicolae Zamfir: Dacă se confirmă cele trei categorii de institute, sigur că la cele de categoria a treia, conform legii, trebuie să luăm niște măsuri să le întărim.
Rep: Evaluarea institutelor de cercetare de către Ministerul Educației (prin ANC) este în prezent afectată de criza politică prin care trecem?
Nicolae Zamfir: Nu cred. Nu, pentru că Autoritatea Națională pentru Cercetare are acel Consiliu Consultativ al Cercetării Științifice și există o comisie care a fost stabilită prin ordin al ministrului, care se ocupă de această evaluare. Se fac echipele de evaluare, deci merge înainte, nu se oprește procesul.
Rep: Pe de altă parte, această criză politică este pusă de mulți din Guvernul rămas și dintre observatori pe seama interesului politic asupra conducerii companiilor de stat. Or, interesul există și la unele institute de cercetare, care au fost arătate cu degetul, într-un scandal sonor acum un an, pentru felul cum ar fi conduse prost de oameni cu salarii mari. Cum vă raportați la influența politicului în institute și ce veți face în noul mandat în această privință?
Nicolae Zamfir: În toată evaluarea pe care am făcut-o în urmă cu un an, nu am avut absolut niciun fel de ingerință politică, n-am avut niciun fel de sugestii, tot a fost pur profesional făcut. Dar la noi nu există problema aceasta cu salariile, pentru că spre deosebire de INCD-uri [Institutele Naționale de Cercetare-Dezvoltare] care au alt statut, în institutele Academiei Române, începând de la asistent de cercetare și până la cercetător științific I și director au salariile stabilite prin legea salarizării unice, cea veche. Între timp, salariile din cercetare din Academia Română au rămas în urmă față de cealalte, pentru că s-au schimbat acele prevederi de exemplu pentru cadrele didactice universitare. Și acum nu mai există corelația aceea a salariilor, astfel încât să fie echivalente gradele didactice și gradele de cercetare. Noi am rămas în urmă. Deci nu avem acea problemă ci, din contră, toate salariile la noi sunt mai mici decât în alte părți.
Rep: Care este imaginea de ansamblu pe care ați obținut-o după maparea institutelor Academiei și cum se vor alinia cele două evaluări ale institutelor Academiei – a dvs și a ministerului?
Nicolae Zamfir: În evaluarea noastră au intrat 76 de institute și centre. Deci un număr unde se poate face statistică. În urma evaluării, a fost o distribuție Gauss. Cele mai multe institute din cele 76 sunt performante. Noi vorbim despre institute în toate domeniile științei, pentru că în cadrul Academiei Române sunt institutele de lingvistică, de istorie, de arheologie, institute de chimie, de matematică, de biologie, de geonomice, de științe agricole. Toate, luate la un loc, formează o distribuție de performanță. Cele mai multe sunt extrem de performante, însă nu ascundem că există și institute la care este nevoie de o întărire, poate nu atât științifică, pentru că cercetătorii poate au performanțe profesionale, dar suma rezultatelor sau performanțele științifice ale cercetătorilor nu dau întotdeauna o performanță pentru instituție. O instituție de cercetare trebuie să aibă și un număr critic de cercetători – că altfel nu e institut de cercetare, dacă nu are viață științifică, seminarii științifice, consiliu științific. Deci unele institute ale Academiei trebuie întărite, asta a fost concluzia. Noi mai avem încă 10 institute care trebuie întărite, pe lângă cele 10 care s-au întărit organizatoric și științific prin decizia ca cele de aceeași disciplină să lucreze împreună, să aibă o viață științifică comună.
Comparând cele două evaluări, până acuma s-a finalizat evaluarea făcută de către minister cred că la cinci sau șase institute ale Academiei și rezultatele coincid cu cele pe care le-am avut noi. Au fost 4, cred, de categoria I, și restul de categoria a II-a, deci niciuna până acuma n-a fost de categoria a III-a, care să necesite reorganizare. Dar mai urmează, că încă mai sunt 60 de institute de evaluat.
Rep: Care sunt atribuțiile portofoliului de vicepreședinte pe care îl dețineți în acest mandat?
Nicolae Zamfir: Există un cadru general pentru aceste atribuții. În primul rând, sunt statutul și legea Academiei care prezintă atribuțiile prezidiului și ale biroului prezidiului Academiei Române cu toate responsabilitățile. Ca membru în aceste organe colective, trebuie urmate toate aceste instrucțiuni. Faptul că ne-am înscris în această competiție știind cine este președintele Academiei și știind planul managerial, care era aprobat în Adunarea Generală, a însemnat că am acceptat acel plan managerial. Deci toate atribuțiile trebuie să se înscrie în acești parametri. Prezidiul îi va atribui fiecărui vicepreședinte atribuțiile specifice, printre care probabil va fi și cercetarea științifică în Academia Română. Atribuție pe care am avut-o și în mandatul precedent.
Rep: Ați câștigat acest al doilea mandat de vicepreședinte al academiei, ca parte a unei echipe schimbate complet. Cum estimați că se va caracteriza activitatea Academiei în următorii 4 ani sub această conducere?
Nicolae Zamfir: Deocamdată, că tocmai făceam socoteala, suntem toți din aceeași generație: Toți suntem în anii ’50 născuți și toți suntem dornici să facem ceva. Eu sunt optimist. Cred că absolut toți o să sprijinim președintele ca să-și ducă la îndeplinire tot programul de mandat.
Informații de background
Academicienii Nicolae Zamfir, Wilhelm Dancă și Gabriela Marinoschi au fost aleși pe 29 aprilie 2026 în funcțiile de vicepreședinți ai Academiei Române. Nicolae Zamfir a fost ales cu 136 voturi pentru al doilea mandat de vicepreședinte, Wilhelm Dancă a fost ales cu 117 voturi și Gabriela Marinoschi cu 114 voturi pentru primele mandate în această poziție.
Vicepreședinții Academiei Române sunt aleși de adunarea generală a forului, pentru un mandat de 4 ani și pot fi realeși o singură dată. Zamfir a avut primul mandat de vicepreședinte în perioada 2022-2026, când Academia era condusă de istoricul Ioan Aurel Pop. În acest nou mandat (2026-2030), Academia Română îl are ca președinte pe chimistul Marius Andruh.
Într-un interviu acordat Edupedu.ro la o zi după ce a fost ales, noul președinte al Academiei, Marius Andruh, a anunțat că va cere modificarea legii învățământului superior, astfel încât conducătorii de doctorate trebuie sancționați pentru plagiat în egală măsură cu studentul. „Se poate relua ofensivă împotriva imposturii în cercetare și în doctorat”, a declarat Marius Andruh.
Academicianul Nicolae-Victor Zamfir a absolvit Facultatea de Fizică a Universității din București, în 1976, cu diplomă de merit. A fost cercetător științific în cadrul Institutului de Fizică și Inginerie Nucleară „Horia Hulubei” (IFIN-HH) și profesor-cercetător la Universitatea Yale, SUA.
Profesorul Nicolae-Victor Zamfir, membru al Academiei Române din anul 2006, este considerat unul dintre cei mai prestigioși fizicieni români. Activitatea sa profesională a fost centrată pe studiul nucleului atomic. Cele peste 300 de lucrări ştiinţifice realizate au fost publicate în reviste de specialitate cotate internațional (ISI), citate de peste 10.000 de ori, se arată în biografia publicată de Academia Română.
Între 2004 și 2020 a fost directorul general al Institutului Național de Fizică și Inginerie Nucleară „Horia Hulubei“ (IFIN-HH), iar între 2012 – 2020 a fost directorul Proiectului „Extreme Light Infrastructure-Nuclear Physics (ELI-NP)“. A lucrat ca visiting scientist la Universitatea din Köln, Germania (1990-1992), physicist la Brookhaven National Laboratory, Upton, New York, SUA (1992-1997) și senior research scientist la Yale University, Wright Nuclear Structure Laboratory, New Haven, Connecticut, USA (1997-2004). Vezi aici biografie Nicolae Zamfir
Cercetările sale acoperă o gamă largă, de la introducerea de noi metode şi instrumente în fizica nucleară experimentală, până la contribuţii la dezvoltarea modelelor de structură nucleară. Rezultatele obținute au contribuit la descifrarea unor structuri intime ale materiei, demonstrând o nouă evoluţie a acesteia.
A fost directorul general al Institutului de Fizică și Inginerie Nucleară „Horia Hulubei” (2004-2020) și a condus proiectul major de infrastructură de cercetare Extreme Light Infrastructure (ELI-NP), care a furnizat, în 2020, cel mai puternic fascicol laser din lume, de 2×10 PW.
Printre distincțiile și premiile primite au fost Honorable Doctor al Institutului de Cercetări Nucleare de la Dubna, Fellow, European Physical Society, Premiul „D. Hurmuzescu” al Academiei Române. În cadrul Academiei Române a fost președinte al Secției de științe fizice între anii 2012-2020 și vicepreședinte al instituției în perioada 2022-2026.