Pandemia va ține suficient de mult încât ne va schimba modul de gândire. Va rezista cel care și-o schimbă mai repede în sensul adaptării.
Cum cred eu că va trebui să arate sistemul de educație din România astfel încât să nu devenim numai cumpărători de inteligență ci și furnizori de inteligență ai acestei lumi aflate în plină transformare.
Plecăm de la ipoteza că nu putem trăi fără educație.
Educația o poți dobândi în diverse moduri dar cel mai adesea este legată de școală. Atunci nu vom supraviețui fără școală, atunci să facem tot posibilul să avem acces la școală. Pentru orice variantă a școlii, în următorii ani e nevoie să învățăm să respectăm reguli. Dacă acesta va fi sacrificiul pe care trebuie să-l facem pentru a avea acces la școală atunci să stabilim clar aceste reguli, să le cunoaștem, să fim conștienți că încălcarea lor ne poate opri în timp.
Dacă va fi nevoie să vedem copii de grădiniță intrând în sala de clasă la distanța de 2 metri unul de altul, trecând unul pe lângă celălalt fără să se atingă, să nu-și mai împrumute jucăriile, să nu mai împartă sandwich-ul cu prietenul, atunci asta vom învăța și îi vom învăța să facă. Dar ce educație mai e și asta fără socializare așa cum o știm cu toții? Noțiunea de socializare va căpăta o nouă perspectivă.
Dacă a face curățenie tot timpul, toți cei prezenți în școală – nimic nu ne va opri să o facem știind că asta poate fi parte din soluție.
O să spunem că e imposibil, însă eu cred că teama de a rămâne fără acces la școală e mai mare decât dificultatea de a respecta reguli, chiar cazone.
De asemenea cred că va trebui să învățăm în orice condiții. Dacă sursa de educație este virtuală să o folosim la maxim, dacă avem un timp scurt de comunicare reală să nu ne pierdem în amănunte. Avem la dispoziție mijloace să învățăm, haideți să le valorificăm eficient! Ne va fi interzis să ajungem la școală? Vom aduce școala la noi.
Să fim conștienți de ce învățăm: pentru adaptare, pentru supraviețuire în competiția științifică, economică, sanitară. Dar această competiție se poate câștiga doar de oameni versatili într-o lume cu provocări în creștere.
Oare cei care conduc astăzi educația în România sunt conștienți de toate acestea? Sunt conștienți de marea responsabilitate pe care o au? Își imaginează ei absolventul de mâine? Actul de administrare al sistemului de educație nu este suficient.
Niciun sacrificiu nu e prea mare pentru educație, istoria ne-o va confirma.
Despre autor:
Sunt Măndița Baias, profesor de fizică la Școala Gimnazială „Dimitrie Cantemir” și la Colegiul Național „Gheorghe Șincai”, Baia Mare. Sunt membră a Comisiei Naționale pentru Politici Publice pentru Educație a PLUS, coordonată de Ștefan Pălărie. Problemele școlii sunt multe și ne aflăm în punctul în care ori evoluăm, ori vom rămâne în urma lumii civilizate. Împreună cu colegii din echipă încercăm să găsim soluțiile cele mai bune pentru educația din România.