Un mesaj transmis liderilor sindicali din Educației, cei aflați în aceste zile la negocieri cu Guvernul, a fost trimis pe adresa redacție@edupedu.ro de profesorul Ioan Țiplea, profesor de științe socio-umane la Colegiul Național Mihai Eminescu din Baia Mare. Acesta trage un semnal de alarmă și susține că eșecul negocierilor ar fi similar cu extincția mișcării sindicale în acest sistem.
Profesorul Țiplea remarcă faptul că, după 30 de ani de muncă, are salariul mai mic decât al unui fost elev de-al său, care a intrat recent în administrația publică.
- Opinia profesorului este esențială pentru școala din România, pentru viitorul ei și al copiilor. Încurajăm și susținem cadrele didactice să-și exprime părerea, să analizeze sistemul actual, să propună soluții la problemele pe care le întâmpină și să popularizeze exemplele de bună-practică. Publicarea opiniilor cadrelor didactice pe Edupedu.ro nu înseamnă automat că publicația susține aceste idei sau propuneri. Trimiteți opiniile pe redactie@edupedu.ro.
Mesajul profesorului Ioan Țiplea: „Predau în învățământul liceal de mai bine de treizeci de ani. Am făcut-o și cred/ sper că o fac din pură pasiune. Am de ani buni gradul didactic I, cel mai mare grad în învățământul preuniversitar. Sunt diriginte, iar sporul de dirigenție nu-i deloc neglijabil. Și, cu toate acestea, salariul meu e jalnic de mic! De altfel, toată lumea știe acest adevăr. Dintre toți bugetarii cu studii superioare, noi, dascălii, suntem cei mai prost plătiți. Mai cârâim/mârâim din când în când. În public și în privat, dar acesta este tristul adevăr: suntem la coada salarizării bugetarilor!
E drept că, pe de altă parte, atât părinții, cât și guvernanții au oareșce dreptate, invocând interesul superior al elevului. La fel de justificat îmi pare a fi și argumentul referitor la presiunea bugetară… asupra iubitei noastre țărișoare! Că nu sunt bani, pentru a ne satisface revendicările.
Fără nici cea mai mică intenție de a provoca dihonie între diferitele categorii de bugetari, mă/vă întreb dacă e drept ca eu să primesc, după peste 30 de ani de muncă, un salariu mai mic decât al unui fost elev de-al meu, care – debutând – lucrează în administrația publică ori în instituțiile de forță ale statului român? Chiar dacă nu are studii superioare!
Bătrân fiind, îmi amintesc bine că în cele trei decenii de democrație, la cele câteva mișcări protestatare răsuflate, noi, dascălii, nu ne-am ales decât cu praful de pe tobă! Am fost lăsați de izbeliște de liderii noștri naționali! Inclusiv de d-nul Ministru Genunche, care-i moroșean de-al meu. Așa că mă încumet/ îndrăznesc să trag un semnal de alarmă și să le reamintesc onorabililor noștri lideri de sindicat că, neîndoielic, trebuie să negocieze cu cârmuitorii țării, pentru a reda demnitatea, inclusiv sub aspect salarial, dascălului din România. Altfel, nu vor mai fi lideri, pentru că Sindicatul din Învățământ se va face… praf și pulbere!”