Pedagog și fondator de școală privată, Oana Moraru le transmite educatoarelor următorul mesaj: “În grădinițe, fie că îmbrățișați filozofia ‘în pădure’, ‘Reggio Emilia’, fie sistemele finlandeze, Waldorf sau Montessori, nu există abdicare de la metodica predării activităților în învățământul preșcolar! Adică de la știința care îți explică, din facultate, ca obiect distinct de studiu (și în cursurile de formare sau reconversie), care sunt pașii care formează gândire logico-matematică, limbaj, motricitate, atenție”.
Într-un text publicat pe Facebook, Moraru atrage atenția că “o filozofie educațională anume, un spectacol anume al zilei, o rutină a materialelor, o rețetă de mișcare în spațiu NU formează de la sine deprinderi și competențe”.
Textul Oanei Moraru, publicat pe contul său de Facebook:
“Am încheiat adineauri ultima mea ședință de feed-back unu-la-unu cu familia, din cele aprox. 400 de întâlniri anul acesta. Am ceva de zis educatoarelor.
În grădinițe, fie că îmbrățișați filozofia “în pădure”, “Reggio Emilia”, fie sistemele finlandeze, Waldorf sau Montessori, nu există abdicare de la METODICA predării activităților în învățământul preșcolar! Adică de la știința care îți explică, din facultate, ca obiect distinct de studiu (și în cursurile de formare sau reconversie), care sunt pașii care formează gândire logico-matematică, limbaj, motricitate, atenție etc. Și care trebuie învățată și răs-învățată ca atare, ca pentru ascultare la tablă, în picioare, pentru notă. Nota ta de viitor educator.
O filozofie educațională anume, un spectacol anume al zilei, o rutină a materialelor, o rețetă de mișcare în spațiu NU formează de la sine deprinderi și competențe. Nici măcar o relație superdrăguță cu educatoarea. Ci ceea ce știe cadrul didactic – chiar și în pădure fiind cu clasa – să planifice în etape de lucru clare:
- construcția pe termen scurt și lung a conceptelor,
- a raționamentelor,
- a deprinderilor,
- a modurilor de operare.
Nu există învățare fără proiectarea activității! Nu a teatrului activității, nu a decorurilor, ci a euristicii gândirii prin care un copil este ghidat să treacă!
O filozofie educațională nu e nici o rețetă, nici o religie, nici un ritual. Este doar cireașa de pe tort a unui “blat” stabil, același pentru cam toate variațiunile de alternative în educație: ingineria de lucru a educatorului care construiește conștient și planificat, pentru fiecare copil, diferențiat, planul lui de dezvoltare. După pași metodici, învățați ca atare din literatura de specialitate. Nu după ureche. Nu anulabilă de cum altfel arată clasa sau materialele de lucru.”