La început de an școlar, profesorii planifică, ajustează programe, se uită la profilul claselor și aleg strategii de management și predare/învățare.
În ultimii ani însă profesorii raportează tot mai multe probleme de comportament al elevilor și, ca urmare, oferta de cursuri și cărți despre managementul clasei a explodat.
Revin mereu aceleași recomandări: plan de așezare în bănci, reguli/contract educațional afișat, rutine de intrare–ieșire și tranziții, metode de captare a atenției (proximitate fizică, modelarea vocii), sisteme de puncte/steluțe/semafor, spațiu de autoreglaj, atenționări discrete și feedback rapid. Toate pot ajuta și, în multe contexte, chiar ajută.
Totuși, nu de puține ori ratăm esențialul: încercăm să reparăm o problemă cu strategii care au funcționat la alții, iar la noi rezultatele sunt fragile sau nu apar. De ce? De cele mai multe ori, pentru că intervenim prea departe de cauză: aplicăm, de exemplu, soluții la nivel de mediu sau comportament pentru probleme așezate mai adânc – în capacități, convingeri sau identitate.
Un cadru de diagnostic: nivelurile logice ale schimbării (Robert Dilts)
Robert Dilts, autor și consultant in dezvoltare educațională, a creat un model care descrie cinci niveluri logice ale schimbării în învățare și comportament — adică cinci „locuri” unde poți interveni, așezate de la interior spre exterior:
Identitate (cine?) → convingeri & valori (de ce?) → capacități (ce?) → comportament (cum & când?) → mediu (unde?).[1] (Diagrama la sfârșitul documentului)
Schimbarea pornită dintr-un nivel interior se propagă spre exterior, însă inversul nu este, în general, valabil. De exemplu, o problemă de comportament, nu se rezolvă durabil doar cu un alt plan de așezare în bănci. Cauza poate fi că elevul nu știe să rezolve sarcina de lucru. Când soluția aleasă nu produce efectele dorite, coborâm la nivelul interior imediat mai profund și aliniem intervenția cu nivelul la care se află cauza reală. Foarte des cauza este distribuită pe mai multe niveluri și atunci o singură strategie, la nivelul cel mai interior, este cea mai eficientă.
Modelul lui Dilts poate fi aplicat atât pentru elevi, dar este și un instrument de reflecție pentru mine, ca profesor.
Oglinda profesorului
Înainte de a „repara” elevii, vă invit să verificați congruența propriilor mesaje: sunt acțiunile mele aliniate cu ceea ce spun?
Iată 5 întrebări practice, aliniate cu nivelurile Dilts, care pot ghida această reflecție:
1) Identitate — Cine sunt eu când intru în clasă?
Ce rol aleg sa exprim în relația cu elevii mei (exigent, facilitator, atotștiutor, partener în învățare, inovator)? Este important, pentru ca identitatea mea influențează convingerea despre potențialul fiecărui elev, care influențează modul in care interacționez cu el.
Micro-ajustare (2 săptămâni): alege și numește explicit rolul asumat (de exemplu, ”Sunt facilitator”). Definește ce înseamnă acest rol pentru tine (de exemplu, a fi facilitator înseamnă sa susții autonomia si colaborarea elevilor creând un mediu propice de învățare învățării active si colaborative). Marchează zilnic un comportament care confirmă acest rol (de exemplu, pune o întrebare deschisă în fiecare lecție și folosește rutina „gândiți–lucrați în perechi–comunicați” ).
2) Convingeri & Valori — De ce fac ceea ce fac?
Care e „de ce”- ul meu operațional? (ex.: ”toți pot progresa dacă modelez pașii”; ”comportamentul este comunicare, nu etichetă fixă”). Ce convingeri mă trag înapoi? (ex.: ”unii elevi pur și simplu nu pot”)
Micro-ajustare (2 săpt.): susține explicit în limbaj + gesturi o convingere dorită (evidențiază progresul elevului pe strategie, fără etichete).
3) Capacități — Ce știu să fac (eu, ca profesor)?
Care este repertoriul meu de strategii și abilități și ce am predat elevilor? (ex: pornirea sarcinii, cererea de ajutor, notarea ideilor, dialogul în perechi)?
Micro-ajustare (2 săpt.): alege o micro-abilitate, o modelezi, o exersați scurt zilnic, dai feedback țintit.
4) Comportament — Cum și când acționez?
Ce fac efectiv în primele 5 minute (instrucțiuni oral și/sau în scris, task de start, timer)? Cât timp de așteptare ofer după întrebare? Cum structurez tranzițiile?
Micro-ajustare (2 săpt.): standardizează „primele 5 minute” (task de start de 2 min + instrucțiuni scrise + timer) și urmărește impactul.
5) Mediu — Unde are loc învățarea?
Cum arată planul de așezare în bănci, circulația mea în sală, vizibilitatea materialelor, nivelul de zgomot? Ce semnal unic de atenție folosesc? Sunt regulile și rutinele vizibile?
Micro-ajustare (2 săpt.): repoziționează strategic 2–3 elevi, instituie un semnal unic și o rutină de intrare; notează efectele.
Mini-protocol de intervenție (util pentru orice problemă observată)
- Observă specific, fără judecăți: „În ultimele 3 ore, X a întrerupt de 7 ori.”
- Localizează nivelul probabil: e mai mult despre mediu/comportament sau despre capacități/convingeri/identitate?
- Alege 1–2 acțiuni potrivite nivelului identificat.
- Testează 2 săptămâni; dacă nu apare progres, coboara un nivel mai înăuntru.
- Documentează & cere sprijin (diriginte/echipă/consilier).
Un exemplu de nealiniere (mesaje contradictorii)
Când îi spui unui elev că crezi în el, dar îi oferi cele mai ușoare sarcini și îl întrebi doar lucruri elementare, mesajul verbal spune „poți”, dar mesajul identitar (transmis prin alegerile tale) spune „nu mă aștept la mult”.
Recalibrare: nu alege cele mai ușoare sarcini, predă micro-capacitățile care lipsesc și fă vizibil progresul (pași/criterii, feedback pe strategie).
Exemplu aplicat: elevul care întrerupe ora și evită sarcinile scrise
Comportamentul este vizibil: elevul deranjează ora, nu este atent, vorbește neîntrebat.
Întrebarea corectă: care este cauza? Iată posibile cauze și intervenții prin prisma nivelurilor Dilts:
| Nivel | Cum se vede | Ce încerc? |
| Mediu | Așezare lângă colegi foarte vocali, materiale nepregătite, tranziții confuze. | Repoziționare, rutine vizibile de intrare (materiale pregătite, timer), semnal unic de atenție, instrucțiuni și în scris, și oral, proximitate fizică. |
| Comportament | Întreruperi cu glume, replici peste colegi, ridicări fără permisiune. | Definește comportamentul dorit („ridic mâna, aștept semnal”), corecții scurte și private. |
| Capacități | Nu știe să pornească sarcina, să-și organizeze notițele, să ceară ajutor. | Predare explicită de micro-abilități (ex. cum pornesc, cum iau notițe, cum cer ajutor), metode „think–pair–share”; fișă simplă de auto-monitorizare. |
| Convingeri & Valori | „Nu sunt bun”, „nu are rost”, „dacă glumesc, sunt cool”, „proful are ceva cu mine”. | Recadrări scurte și feedback pe strategie și progres („ai folosit schema, ți-au ieșit 3/5 pași — progres clar”); țintă mică de progres pe 2 săptămâni, vizibilă; „micro-contract” de învățare. |
| Identitate | „Eu sunt clovnul clasei / ‘băiatul-problemă’ / ‘nu sunt genul care învață’”. | Rescrierea narațiunii prin roluri prosociale (asistent al profesorului, responsabil materiale), sarcini cu vizibilitate publică, evidențierea comportamentelor care contrazic eticheta (”azi ai susținut colegii — exact asta face un lider bun”). |
Practic: dacă intervențiile la nivelurile mediu/comportament nu funcționează, coboară la capacități; dacă nici acolo, explorează convingeri → identitate. Invers, când lucrezi identitate, efectele se văd spre exterior.
Cum se leagă de mentalitatea de creștere (growth mindset)
Mentalitatea de creștere a lui Carol Dweck se situează în modelul Dilts la nivelul convingeri & valori: credința că abilitățile se dezvoltă prin efort și strategii potrivite. Aceasta devine cu adevărat utilă dacă o legăm de:
- Capacități: învăț explicit cum fac (pași, modele, exercițiu ghidat);
- Mediu: structuri clare, semnale de atenție, rutine sigure;
- Identitate: roluri și narațiuni care împuternicesc.
Altfel, mesajul „încearcă!” rămâne fără ancore și progresul nu prinde rădăcini în comportament și atitudine, așa cum arată cercetările Dweck (2019). Considerăm, deci modelul Dilts mai util in a defini strategii specifice cauzei care a generat situația pe care vrem sa o schimbăm.
O listă practică
- Unde e problema? Ce văd (comportamente), ce lipsește (capacități), ce se crede (convingeri), cine ce devine (identitate), unde se întâmplă (mediu)?
- Alege maximum 2 acțiuni/2 săptămâni. Dacă nu apare progres, mergi un nivel mai înăuntru.
- Verifică congruența mesajelor: nu spune „cred în tine” în timp ce alegi doar sarcini ușoare pentru acel elev.
- Începe cu oglinda. O ajustare interioară + una exterioară, urmărite 2 săptămâni, schimbă terenul de joc.
Folosim acest model în cursul DataMathLab pentru a ajuta profesorii de matematică să experimenteze productiv în clasele lor, astfel încât matematica să devină accesibilă și relevantă pentru toți elevii. Programul este un laborator de astfel de intervenții aplicate, în care profesorii sunt experții claselor lor și, cu ghidaj și feedback de la colegi și formatori, pot identifica soluțiile potrivite pentru problemele lor.
Detalii despre DataMathLab găsiți aici
Bibliografie
- Bateson, G. (1972/2000). Steps to an Ecology of Mind. University of Chicago Press.
- Dilts, R. Logical Levels of Change / A Brief History of Logical Levels.
- Dweck, C. S. (2019). Mindsets: A View from Two Eras. Perspectives on Psychological Science.
- Education Endowment Foundation (2019). Improving Behaviour in Schools: Guidance Report.
- Simonsen, B., Fairbanks, S., Briesch, A., Myers, D., & Sugai, G. (2008). Evidence-based Practices in Classroom Management. Education and Treatment of Children, 31(3).
_______________
Despre autor:
Dr Daniela Vasile, lider educațional cu o carieră internațională, de peste 25 de ani își dedică munca transformării felului în care se face școală. Astăzi este Director of Learning pentru Europa Centrală în rețeaua internațională Dukes Education, unde sprijină școli din cinci țări să își dezvolte curriculumul, pedagogia și cultura organizațională. A condus, în roluri multiple, echipe de profesori în școli internaționale din Croația, Polonia, Rusia, Hong Kong și România și este implicată în evaluarea și acreditarea școlilor prin Council of International Schools. A contribuit la formarea profesorilor alături de University of Hong Kong, unde a fost implicată în acreditarea a două programe de master pentru matematică și științe. În România, Daniela este consultant principal al programului național DataMathLab al Aspire Teachers, unde lucrează cu profesori de matematică pentru a aduce „matematica la viață” și pentru a construi comunități profesionale capabile să transforme predarea dincolo de reproducerea de conținut, spre înțelegere și competențe reale.
- Nota redacției: Opinia profesorului este importantă și vă încurajăm ca, dacă aveți ceva de spus, să ne trimiteți articolul dumneavoastră pe redactie@edupedu.ro. Ideile și opiniile exprimate în aceste articole nu sunt neapărat și cele ale redacției.