De câteva zile, un scandal ieșit din comun captează atenția publicului din Germania: confruntarea dintre cel mai mare tabloid din țară, Bild, și cel mai cunoscut dintre virusologii implicați în combaterea pandemiei Covid-19, Christian Drosten. Scandalul a pornit de la un studiu al acestuia, referitor la riscul de infecție cu noul coronavirus la copii, poziția virusologului fiind asociată cu decizia autorităților de a închide școlile, în prima parte a primăverii. Această dezbatere publică, cu multe derapaje și excese, este relevantă pentru riscurile comunicării publice a unor date științifice de maxim interes pentru populație, într-o perioadă de criză marcată de evenimente majore pentru întreaga societate, cum a fost cazul închiderii școlilor.
Ce s-a întâmplat, pe scurt, potrivit relatării Deutsche Welle pe acest subiect și unui interviu acordat de Drosten publicației Spiegel:
– Christian Drosten, implicat de la bun început în eforturile autorităților germane de prevenire și combatere a epidemiei, a realizat o analiză: ce cantitate de coronavirus există în gâtul copiilor și tinerilor. El și echipa sa apreciază că nivelul concentrației este similar cu cel întâlnit la adulți, iar astfel de date sunt considerate un indicator pentru cât de contagios este virusul.
– Așa cum se întâmplă cu toate cercetările științifice, studiul respectiv a fost pus la dispoziția celorlalți oameni de știință, pentru ca aceștia să-și spună părerea și să verifice rezultatele, înainte de publicare. Tot cum se întâmplă de obicei, studiul a primit numeroase critici de la comunitatea științifică.
– Dar, cum NU se întâmplă de obicei, unele dintre aceste critici au fost culese de tabloidul Bild, cel mai mare ziar din Germania, care a construit pe baza lor un articol dur la adresa lui Christian Drosten. Numele acestuia fiind asociat cu măsuri drastice, precum cea a închiderii școlilor, Bild l-a acuzat de urmărirea unor interese politice și de promovarea unei opinii științifice false.
– Cercetătorul a acționat preventiv la presiunile Bild arătând, pe Twitter, că ziarul i-a pus la dispoziție doar o oră pentru a răspunde la întrebări, semn, spune el, că publicația “pregătea un articol tendențios”. Cercetătorul a publicat, însă, și datele de contact ale ziaristului care îl contactase, fapt pentru care și-a atras un val de critici. În cele din urmă, a șters acele informații personale.
– Cercetătorii critici la adresa studiului condus de Drosten s-au distanțat de modul cum pozițiile lor au fost reflectate în Bild. O parte dintre ei, precum și Drosten, au afirmat că respectivele critici au fost scoase din context.
– Omul de știință a devenit, însă, ținta unor atacuri și amenințări anomime, el anunțând că a cerut autorităților să inițieze anchete. El a fost comparat, într-un poster, cu dr. Mengele, “îngerul morții” de la Auschwitz, iar într-un alt caz a primit prin poștă o mostră pe care să o “bea ca să devină imun”.
Ce spune, de fapt, studiul pentru care Bild l-a atacat pe omul de știință, punând în legătură poziția acestuia cu închiderea școlilor? Acesta din urmă a explicat pentru Spiegel:
- “Datele noastre arată – într-adevăr la o primă vedere – că unii copii care nu manifestă niciun simptom pot avea o încărcătură virală la fel de mare ca cea a pacienților adulți de Covid-19. Dar multe dintre sugestiile pe care l-am primit (în procesul de peer review – n.red.) din partea experților în statistică au fost extrem de valoroase pentru noi. Acum am revizuit studiul și intenționăm să îl predăm spre publicare în curând. Chiar am reușit să îl cooptăm în echipă, drept co-autor, pe unul dintre critici. Dar rezultatul studiului nu s-a schimbat în urma acestor revizuiri.”
Iar cercetătorul prezintă și ce fel de critici și comentarii pot fi primite în astfel de situații:
- “Da, cele mai multe critici au venit de la experți în statistică. Unele erau mai degrabă bizare. Astrofizicieni au recomandat să folosim metode statistice care pot fi folosite pentru a analiza semnalul provenit de la un quasar. Metode extrem de precise, dar poate un pic cam mult, când este vorba despre încărcătura virală din gâtul unor copii. Pentru datele mai degrabă brute avute la dispoziție, am ales un instrument statistic mai puțin precis.”
Deci este vorba despre “unii copii” și despre rezultate “la o primă vedere”, pe baza unor date “brute”, după cum reiese din declarațiile lui Christian Drosten pentru Spiegel, într-un interviu în care el pune accentul pe contribuția lui la acțiunile de prevenție ce au făcut ca Germania să suporte impactul epidemiei mai ușor decât Spania sau Italia.
Cât de mare este efectul cercetărilor lui Drosten asupra închiderii școlilor? Deusche Welle arată că el a avertizat încă de la începutul crizei că ar trebui închise școlile. Dar în Germania decizia în sistemul de învățământ este descentralizată, iar landurile au închis defazat școlile. Iar acum, arată DW, în landul Baden-Wurttemberg politicienii folosesc alt studiu și au decis să redeschidă grădinițele fără să țină cont de distranțarea socială.
Times Higher Education arată, însă, un alt impact al scandalului din Germania: atunci când un comentariu la un studiu supus procesului de peer-review ajunge, scos din context, pe prima pagină a tabloidelor, cercetătorii ar putea fi descurajați să mai comenteze. Publicația îl citează pe Christoph Rothe, profesor la Universitatea din Mannheim, unul dintre cei citați de Bild fără să fi fost contactați, potrivit căruia situația îngreunează “discursul deschis” și apare riscul ca o discuție de rutină între oamenii de știință să fie transformată într-o armă de către tabloide, precum “atacul asupra integrității generale” a oamenilor de știință de tipul profesorului Drosten.
Tot THR îl citează pe Volker Stollorz de la Science Media Center, potrivit căruia tentativa de a discredita un om de știință cu ajutorul criticilor aduse unui nepublicat încă nu are precedent în Germania și “arată mai mult a campanie [împotriva Profesorului Drosten] decât o dezbatere științifică. (…) Inima mașinăriei științifice [discuțiile interne pe seama studiilor nepublicate] este vizibilă pentru oricine. Dacă cineva vrea să facă rău, poate să facă rău“.