Profesoara de limba română Mirela Tanc, câștigătoare a Global Teacher Award 2020: Bucuria elevilor mei mă mână pe mine mai departe / Pentru orele de acasă mi-am folosit și mai mult imaginația, creativitatea și ingeniozitatea

FOTO: Facebook.com/Mirela Tanc

Profesoara Mirela Tanc de la Școala Gimnazială „Oltea Doamna” din Oradea, județul Bihor, a fost anunțată drept câștigătoare a unuia dintre Global Teacher Award 2020, premii ce recunosc un profesor excepțional, care a adus o contribuție remarcabilă profesiei sale. Este dirigintă la clasa a V-a, predă Limba și literatura română, iar într-un scurt interviu acordat Edupedu.ro spune că, deși este una dintre cele mai obositoare perioade din viața sa, bucuria elevilor săi o poartă mai departe.

Cum reușește să colaboreze cu părinții și să-i implice și pe ei în experiența de învățare a copiilor lor? Cum le dă elevilor feedback și feed-forward, astfel încât să construiască fiecare oră și să-i țină captivați în poveste? Iată răspunsurile Mirelei Tanc:

Edupedu.ro: Felicitări pentru premiul obținut recent. Vă rog să îmi spuneți ce înseamnă un premiu la nivel internațional pentru un profesor român care în acest an școlar nu prea a fost la școală, asta însemnând ca școala online a ținut 7 din ultimele 9 luni?

Mirela Tanc: Așa este, nu prea am fost la școală, dar am făcut școală de acasă. Iar pentru orele de acasă mi-am folosit și mai mult imaginația, creativitatea și ingeniozitatea pentru a-i captiva și pentru a le oferi lecții deosebite elevilor mei. Premiul acesta îmi confirmă încă o dată valoarea de educator la nivel global. Acum pot să spun, pentru că este oficial, că am trecut prin mai mute etape: nominalizare, listă scurtă, pentru ca în final să fiu declarată câștigătoare la această secțiune. Am văzut că sunt mai multe secțiuni, inclusiv pentru directori, instituții și chiar elevi. Așadar, sunt mândră de câștigarea Global Teacher Award 2020, premiu ce identifică, recunoaște un profesor excepțional, care a adus o contribuție remarcabilă la profesia lui, care recunoaște profesorii excelenți din toate regiunile și comunitățile lumii și care evidențiază contribuția lor în construirea comunității și ajută la o societate mai bună prin predare inspirațională.

Edupedu.ro: Spuneați acum ceva vreme că e obositor, că școala online și că efortul acesta de a împărtăși din cunoștințele acumulate te stoarce de energie, dar cu toate acestea vă implicați în tot felul de proiecte și observ că sunt și în mai multe domenii. Ce îl determină pe un profesor să învețe și să se implice pentru comunitatea locală și profesională din care face parte?

Mirela Tanc: Da, este extraordinar de obositor să faci de unul singur ceva, să duci singur povara de a face sau nu bine. A fost foarte obositor să lucrezi în sistem hibrid, pentru că nu avem cele necesare. Dar am trecut deja de perioada de acomodare, am depășit greutățile acelei perioade… acum avem altele. ”Dacă vă îndoiați că voi găsi o soluție, vă reamintesc faptul ca sunt dăscăliță (aka magician, constructor, astronaut, orice-vreau-eu )”. Mi-au plăcut tare mult cuvintele învățătoarei Vlai Mona. Cred că ne reprezintă pe noi, dascălii dedicați.

Pe de altă parte, ca să pot avea grijă de elevii mei, trebuie să am grijă de mine, să evit burnout-ul. Ușor de spus, greu de făcut…

De aceea este, pe de o parte, obositor, pe de alta avem cele mai mari satisfacții de la elevii noștri. Uneori mai cedăm și noi, mai ales atunci când nu suntem înțeleși, apreciați, ba chiar sabotați.

Îmi vin în minte cuvintele lui Eminescu din ”Scrisoarea III”: Ce-i mâna pe ei în luptă?

Bucuria elevilor mei minunați mă mână pe mine mai departe, ideea că pot să le creez oportunități de învățare altfel, pentru ei am derulat în această perioadă mai multe activități inspiraționale, adevărate lecții transdisciplinare:

Edupedu.ro: Legat de clasa a V-a pe care o aveți acum la dirigenție – cum e cu noile reguli, ați apucat să vă cunoașteți? Cum s-au adaptat copiii veniți din școala primară, obișnuiți cu un învațător, direct la orele online cu câte 4-5 profesori pe zi?

Mirela Tanc: Pentru a construi cunoaştere este nevoie mai întâi să construim relaţii, să stabilim legături bazate pe respect şi înţelegere cu elevii noştri. Elevii au personalităţi şi poveşti de viaţă complexe. Noi trebuie să îi înțelegem, să cercetăm ce stă, de exemplu, în spatele unui comportament nepotrivit la oră: lipsa de atenție din partea părinților? Lipsa  relaționării față în față? sau…

Încerc să creez în clasa mea „un grup de indivizi legaţi laolaltă de timpul pe care-l împart, de familiaritate, afecţiune şi scop comun prin „leadershipul cooperativ”, în locul celui coercitiv. Exact prin activitățile #ALTFEL pe care le organizez pentru ei. Activitățile mele construiesc elevilor încrederea și le dă un sentiment de responsabilitate, pentru că ei și le doresc, iar eu fac tot posibilul să le creez contexte de învățare de excepție.

Știu că le este greu elevilor de-a V-a. Abia am reușit să ne întâlnim câteva săptămâni la școală, timp insuficient pentru a crea și consolida relații puternice, dar lucrăm în continuare, împreună cu colegii mei.

Le ofer atât feedback, cât și feed-forward, îi ajut să vadă ce pot deveni, le ofer o imagine bună despre ei înșiși, nu sunt ”stăpânul”, ci partenerul lor în această călătorie de devenire, acțiunile mele alimentează rezervorul lor de încredere și de creștere.

Când oferim feed-forward, în loc să evaluăm și să judecăm performanța unei persoane în trecut, ne concentrăm pe dezvoltarea acesteia în viitor, iar elevii experimentează bucuria descoperirii de sine, care duce la schimbări pozitive și de durată.

Edupedu.ro: Clar sunteți un “fast learner” în domeniul digital și, probabil, în orice domeniu pentru că v-ați dus spre probleme de mediu, schimbări climatice, științe spațiale, poate și matematică, tocmai ca să vedeți legatura dintre toate acestea – să aplicați acea “trans-diciplinaritate” despre care și curricula noastră spune că ar trebui să existe, dar care deocamdată nu se întâmplă. V-a format cineva, un curs sau un profesor, să fiți așa?

Mirela Tanc: De când mă știu am fost autodidactă, de altfel am învățat să folosesc tehnologia singură, exersând, greșind, stricând calculatoare. Mi se pare extraordinar să avem atâtea oportunități de care să nu profităm. Cred că este datoria noastră, a tuturor, dar mai ales a celor care formează alți oameni, să ne preocupăm și de alte aspecte importante ale vieții noastre. Rezonez cu acțiunea climatică, de ani de zile duc o campanie globală. Am prezentat munca noastră în cadrul acestei acțiuni în Singapore, la Summitul educațional E2, în Dubai, la Global Teacher Prize, alături de fondatorul proiectului, Koen Timmers. Am descoperit că am fost peste 38 de săptămâni în povestea Global Teacher Prize pe Instagram.

Și tot în Dubai la United Nation Data Forum, în fața secretarului general adj. ONU, Amina Mohammed.

 La orice conferință sunt invitată introduc și această temă cu scopul de a antrena în această mișcare cât mai mulți profesori și elevi.

Cu siguranță faptul că am cunoscut pe parcursul devenirii mele oameni excepționali m-a influențat, m-a făcut să ”văd” lucrurile altfel.

Am avut parte de întâlniri miraculoase cu oameni de excepție, care mi-au influențat devenirea, de exemplu: Al Gore-fondatorul mișcării Climate Reality, care mi-a ”deschis ochii” privind efectele nefaste ale schimbărilor climatice, iar mentorul meu este Rashmi Kathuria, cea care mi-a apreciat munca și m-a ambiționat să vreau să pot mai mult. Am spus: De ce nu? Chiar mi-a plăcut foarte mult noua lume pe care o descopeream. De aici tot înainte, nu mai pot da înapoi.

De la unele persoane cu care am interacționat am învățat cum să fiu, de la altele cum să nu fiu niciodată. Și desigur, foarte, foarte multe am învățat de la elevii mei. Și acest proces nu încetează. Învăț zilnic câte ceva.  Învăț să am calitățile necesare dascălului acestor vremuri: să ascult, să fiu deschisă, să mă schimb, să comunicăm mai mult și mai deschis, să ne evaluăm, să ajustăm, să reflectăm, să ne introspectăm, să avem speranță, încredere, să fim wow.

Edupedu.ro: Școala este, prin definiție, o relație în 3 – profesor – elev – părinte. Ce le spuneți părinților ca să îi luați “în echipă” (pentru că altfel, dacă nu se implică și ei e mai greu, presupun)?

Mirela Tanc: Creez, împreună cu părinții, legături puternice. Îi informez despre elevi, îi invit să vorbească în mod deschis despre preocupările și temerile lor cu noi, îi implic, îi asigur de bunele mele intenții, le prezint viziunea și misiunea școlii, dar și a mea, ca diriginte și profesor de română, îi rog să mă informeze despre eventualele probleme de orice fel ale elevului (sunt elevi cu probleme de sănătate grave, de care trebuie să iau cunoștință), îi rog:

De asemenea, îi fac parteneri în actul educațional, le cer regulat feedback, îmi întorc scaunul către ei, îi fac să conștientizeze că doresc să vin în întâmpinarea nevoilor acestora, implicându-i în proiectele noastre. Sunt atentă la nevoile copiilor, încerc să fiu cu adevărat empatică.

Abia am așteptat să îi cunosc și să fiu diriginta și profesoara lor. Sunt copii minunați.

Încerc să înțeleg că întotdeauna există și o altă perspectivă. Vă dau un exemplu printr-o povestioară:

„Un băiețel este adus să se înscrie la școală. În timpul convorbirilor, directorul școlii îl întreabă pe băiat câte anotimpuri ale anului cunoaște el. Copilul se gândește un minut și răspunde sigur pe el:

– Șase!

Directorul:

– Dar dacă te mai gândești?… Hai, gândește-te…

Copilul stă câteva clipe, apoi spune:

– Pe cuvânt de onoare, nu țin minte să mai fie… Șase!

Directorul se uită expresiv la mama băiatului, care se făcuse roșie. Ea tușește un pic și îl invită pe baiețel să iasă din birou. Afară, mama stânjenită îl întreabă pe băiețel:

– Deci, Simeon, ce-a fost asta?

– Mama, mama… Cu lacrimi în ochi spune băiatul, Eu chiar nu țin minte alte “Anotimpuri”, în afară de cele ale lui Vivaldi, Haydn, Piazzolla, Lussier, Ceaikovski și Glazunov!”

Avem întâlniri dese, în grup sau private,în care rezolvăm problemele cu care ne confruntăm. E important ca ei să știe că sunt alături de copiii lor, să știe că suntem de aceeași parte a baricadei. Mă pun în ”papucii” lor, mă întreb care sunt nevoile și obiectivele lor”.

Exit mobile version