Mircea Miclea, profesor de științe cognitive aplicate la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca (UBB) și fost ministru al Educației, a spus că „atunci când construiești un curriculum, când stabilești ce anume se studiază la școală, trebuie să te gândești pe de o parte la tradiție, la trecut, ce anume din trecutul tău e valoros” și la prezent. În cadrul podcastului Vorbitorincii, Mircea Miclea a spus referitor la programa de limba română de clasa a IX-a, de tip cronologic, că mai întâi elevii trebuie „să fie atrași spre lectură, după ce mi-ați dat mai multe moduri de gândire, apoi cred că trebuie să trecem la istorie”.
Mircea Miclea a spus că trebuie ca profesor să predai „unei minți din prezent”. Asta e una dintre greșelile pe care le fac adesea profesorii – predau așa cum li s-a predat lor când ei erau erau elevi, a avertizat fondatorul școlii psihologice cognitive din România.
Întrebat de jurnalistul Cătălin Striblea ce ar trebui să luăm din trecut pentru a pune în programă în contextul dezbaterilor aprinse din spațiul public de anul trecut privind programa de limba română de la clasa a IX-a, cu conținut diacronic (n. red cronologic, începând cu cronicarii secolului XVI), Mircea Miclea a spus că „dacă e să gândim doar acest exemplu punctual, atunci cred că strategia cea mai bună este următoarea: întâi trebuie să-i atragi cât mai mult pe elevi ca să îndrăgească literatura și să citească, într-o lume în care ei sunt extrem de ușor de atras, pentru că e mult mai ușor să fie atras de un conținut digital sau de internet care îți de recompense imediate, decât de o carte care îți dă recompense după ce ai terminat cartea”.
Apoi profesorul trebuie să îi predea elevului anumite curente de gândire și „apoi cred că trebuie să trecem la istorie”.
Redăm fragmentul din podcast privind construcția curriculumului
Mircea Miclea: Tot timpul trebuie să te gândești atunci când construiești un curriculum pentru educație, când stabilești ce anume se studiază la școală, trebuie să te gândești pe de o parte la tradiție, la trecut, ce anume din trecutul tău e valoros. Adică nu-mi închipui, de exemplu, că în Egipt nu s-ar preda despre scrierea hielogrifică și despre istoria antică legată de ceea ce s-a întâmplat în timpul faraonilor.
Deci trebuie te gândești la trecut, trebuie să te gândești la prezent, ce este în prezent și mai ales cum arată mintea celor care în momentul acesta merg la școală. Pentru că tu te adresezi ca profesor unei minți din prezent, de acum, nu din trecut, nu de acum 10 ani, 20 de ani. Asta e una dintre greșelile pe care le fac adesea profesorii – predau așa cum li s-a predat lor când ei erau erau elevi, adesea nu numai la noi în țară e un reflex în care îți alegi niște modele din propriu tau trecut și apoi predai în funcție de niște modele de profesori pe care îi ai în trecut, dar nu s-a schimbat mintea. În același timp trebuie să te gândești la viitor, în ce lume vor trăi elevii după ce vor termina școala? Așadar, de aceea este tot timpul complicat și nu există o soluție standard, o soluție canonică care să spună: iată, exact acest lucru trebuie studiat la școală și doar acest lucru care îmbină așadar și valoarea adăugată din trecut și mintea elevului. Hai, viitor.
Cătălin Striblea, jurnalist: Hai să vedem, adică și dumneavoastră, ca și mine, ca orice cetățean, avem un cuvânt de spus, dumneavoastră încă mult mai tare. La ce v-ați uitat din trecut? Știți, vă dau un exemplu. A fost recent o dezbatere despre cum să se învețe limba română și acolo a fost două curente de gândire… Și pentru mine a fost amuzant că oamenii aproape erau supărați unii pe alții, în condițiile în care era în mod evident o concurență între două feluri de gândire care nu se potriveau unul cu altul. Dar pe mine m-a amuzat faptul că domnii care își reproșau unii altor diverse lucruri erau foarte împătimiți. De exemplu, iată să studiem limbă română cronologic, în care să învățăm diverse, ce am învățat noi. Mie chiar mi-a picat la bac Dacia literară. Pentru mine are sens să fie cronologic, așa e ordonată mintea mea. Pentru alții nu are sens să fie cronologic. Trebuie să fie mai simplu. Iau acest exemplu, ce iei din trecut?
Mircea Miclea: Dacă e să gândim doar acest exemplu punctual, atunci cred că strategia cea mai bună este următoarea: întâi trebuie să-i atragi cât mai mult pe elevi ca să îndrăgească literatura și să citească, într-o lume în care ei sunt extrem de ușor de atras, nu pentru că sunt viciați și pentru că e mult mai ușor să fie atras de un conținut digital sau de internet care îți de recompense imediate, decât de o carte care îți dă recompense după ce ai terminat cartea și azi, la final și te bucuri eventual de ce frumoasă fost cartea respectivă. Deci trebuie început întâi prin a-i atrage pe elevi spre lectură și apoi după ce ai parcurs principalele curente literare, ce înseamnă aceasta? Înseamnă că, de exemplu, dacă dumneavoastră sunteți profesorul meu și îmi predați romantismul, atunci eu încep să înțeleg cum se scrie ca romantic, cum gândește un romantic și îmi dați un exemplu de romantic, de exemplu pe Eminescu de la noi, un romantic târziu și pe Bodelaire să zicem. Apoi mă învățați realismul ca și curent literar și îmi dați exemplu pe Balzac și apoi îmi dați exemplu pe Rebreanu cu romanul Ion, și eu învăț un mod de a scrie și apoi îmi dați modernismul și așa mai departe.
Așadar, îmi dați perspective de a scrie, care sunt extrem de importante, îmi dați după aceea și alte dimensiuni de genul cum se scrie literar, cum se scrie administrativ, cum se scrie tehnic etc și îmi dați instrumente de a scrie diverse tipuri de text.
După ce m-ați atras spre lectură, după ce mi-ați dat mai multe moduri de gândire, apoi cred că trebuie să trecem la istorie, care istorie, sistematizează totul și ce spune: iată aceste curente pe care le-a studiat până acum, aceste opere pe care a studiat până acum, iată cum se înșiruie,
Cătălin Striblea: Deci nu mai merge cum era pe vremea noastră.
Mircea Miclea: Cred că trebuie schimbat din nou, pentru că mintea elevilor de acum e diferită, în sensul că e extrem de mare tentația de a sta mai mult pe mediu online decât de a sta cu o carte în mână, pentru că numărul de recompense și rapiditatea și densitatea lor e mult mai mare pe mediu digital decât pe mediu offline.