Scriitorul și profesorul universitar Radu Vancu acuză Ministerul Educației de „lipsă de rușine” și „dispreț față de transparență”, după ce instituția a anunțat aprobarea programei de Limba și literatura română pentru clasa a IX-a fără a publica forma finală a documentului înainte de trimiterea acestuia în Monitorul Oficial. Reacția vine după ce, pe 19 februarie 2026, Ministerul Educației și Cercetării (MEC) a anunțat aprobarea programei, precizând că documentul va fi publicat mai întâi în Monitorul Oficial și ulterior pe site-ul CNCE.
„Câtă lipsă de rușine. Cât dispreț față de orice idee de transparență & dezbatere publică. Ministerul educației a aprobat programa de română fără să îi mai facă publică forma finală. Fără să mai mimeze măcar că îi pasă de opinia comunității profesionale”, a scris Radu Vancu. Acesta susține că publicarea directă în Monitorul Oficial face inutilă orice opinie ulterioară: „Abia acolo îi vom vedea forma finală. Când e inutil să mai formulezi orice opinie asupra ei”.
- Contextul aprobării este unul tensionat. Programa de Română a fost ultima dintre programele de liceu rămase neaprobate după demisia lui Daniel David, pe 22 decembrie 2025. În ziua plecării din funcție, fostul ministru anunța că amână decizia privind programa, invocând respectul pentru dezbaterea publică și lăsând adoptarea în sarcina noului ministru. Între timp, potrivit surselor Edupedu.ro, documentul a fost aprobat prin semnătura premierului Ilie Bolojan, în calitate de ministru interimar al Educației, și trimis la Monitorul Oficial.
- În paralel, consilierul prezidențial pe educație, Sorin Costreie, avertiza că fără aprobarea programei nu pot fi lansate licitațiile pentru manuale și că există riscul ca fondurile pentru manuale să nu fie prinse în buget. „Dacă nu ar fi fost aprobată înainte de facerea bugetului, mi-e teamă că banii de manuale nu vor fi prinși în buget”, declara acesta recent, vorbind despre posibilitatea blocării procesului.
În reacția sa, Radu Vancu respinge argumentul urgenței legate de manuale. „Poate că ministerul va invoca nevoia de a avea manuale după noua programă. Dar nu e un argument valid: esențial e să fim siguri că avem o programă bună – și abia apoi să facem manuale în acord cu ea”, afirmă profesorul. Acesta susține că elevii ar fi putut învăța în continuare după manualele existente până la validarea unei forme acceptate de majoritatea comunității profesionale.
Vancu mai afirmă că decizia ministerului ignoră opinia celor aproximativ 3.500 de semnatari ai unei petiții care cerea refacerea programei și acuză lipsa dialogului instituțional. „Au mimat dezbaterea. Au ignorat viciile de procedură. Au ignorat observațiile critice privind conținutul programei. Pentru ca, în final, să adopte programa fără ca măcar să mai mimeze că i-ar interesa dezbaterea publică”, scrie acesta. În final, profesorul susține că nu mai poate considera Ministerul Educației „un partener de dialog de bună credință” și califică procedura drept „rușinoasă”.
Ministerul Educației a transmis că forma finală aprobată reflectă o viziune „modernă și flexibilă” asupra predării disciplinei, precizând că au fost eliminate descrierile tematice ale modulelor din domeniul Literatură și simplificate denumirile unor forme literare, pentru a permite profesorilor o mai mare libertate de selecție a autorilor și operelor. Conținutul exact al versiunii aprobate nu este, la acest moment, public.
Redăm integral postarea profesorului și scriitorului Radu Vancu:
Câtă lipsă de rușine. Cât dispreț față de orice idee de transparență & dezbatere publică.
Ministerul educației a aprobat programa de română fără să îi mai facă publică forma finală. Fără să mai mimeze măcar că îi pasă de opinia comunității profesionale. Și nu doar profesionale – fiindcă și părinții, și elevii ar fi trebuit să aibă un cuvânt de spus în asta.
Așa cum precizează comunicatul ministerului, programa va fi publicată direct în Monitorul Oficial. Abia acolo îi vom vedea forma finală. Când e inutil să mai formulezi orice opinie asupra ei.
Cât dispreț, cum spuneam. Și la adresa celor 3.500 de semnatari ai petiției care cerea refacerea programei. Și la adresa ideii că transparența & dezbaterea publică ar mai avea vreun sens în România. Și la adresa profesorilor, obligați pur și simplu să ia act de o programă publicată în Monitorul Oficial, fără să mai aibă posibilitatea de a își exprima vreo opinie asupra ei. Și la adresa elevilor & părinților, privați și ei de aceeași posibilitate. De ce a refuzat ministerul educației orice formă de dialog? De ce a preferat să opereze atât de discreționar? Pe ascuns, pe șest, pe nevăzute?
Poate că ministerul va invoca nevoia de a avea manuale după noua programă. Dar nu e un argument valid: esențial e să fim siguri că avem o programă bună – și abia apoi să facem manuale în acord cu ea. Până atunci, elevii puteau învăța în continuare foarte bine după manualele pe programa actuală. Elevul ar fi trebuit să fie prioritatea absolută pentru ministerul educației. Și, consecutiv, o programă școlară cât mai adecvată pentru apropierea elevilor de literatură. Pentru a-i transforma în cititori.
Orice altă pretinsă urgență e irelevantă în raport cu prioritatea asta. Iar pentru a ajunge la asta, programa trebuia să fie validată de majoritatea comunității publice – care-i cuprinde și pe elevi. Majoritatea dintre noi (profesori, elevi, părinți) trebuia să fim convinși că am ajuns împreună la cea mai bună variantă în interesul copiilor noștri. Procedând în felul ăsta ascuns & discreționar, ministerul educației a încetat să mai pretindă că îl interesează elevul. Sau comunitatea. L-a interesat doar să poată intra niște manuale în tipar – fără să-i pese dacă programa după care sunt făcute e cu adevărat bună pentru elev.
În ce mă privește, nu mai pot considera ministerul educației un partener de dialog de bună credință. Ăsta nu e comportament de minister european. În Europa, democrația & dezbaterea publică sunt respectate. Pentru ministerul educației, noțiunile astea nu există. Au mimat dezbaterea. Au ignorat viciile de procedură. Au ignorat observațiile critice privind conținutul programei. Pentru ca, în final, să adopte programa fără ca măcar să mai mimeze că i-ar interesa dezbaterea publică. Rar am mai văzut ceva la fel de rușinos din partea unui minister.
Chiar și în România, un standard atât de jos e greu de atins. „Noaptea ca hoții” era un standard de imoralitate greu de atins. Ministerul educației, condus de interimarul Bolojan, s-a străduit din răsputeri să-l ajungă”.